Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a pus în transparenţă decizională proiectul unei noi legi a partidelor politice, menit să înlocuiască actuala Lege nr. 14/2003, în vigoare de peste două decenii. Textul integral, format din 77 de articole structurate în nouă capitole, propune cea mai amplă reformă a cadrului legal al formaţiunilor politice din România de la Revoluţie încoace, reglementând întregul parcurs al unui partid - de la constituire până la dizolvare şi radiere.
Observaţiile privind noul proiect pot fi transmise până pe 20 septembrie. Legea ar urma să intre în vigoare la trei luni de la publicarea în Monitorul Oficial, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2027. Dacă va trece de Parlament şi, eventual, de Curtea Constituţională. Noua lege vine pe fondul unei explozii de partide noi înregistrate în ultimii doi ani. 42 din cele 395 de partide înregistrate în total în cei 37 de ani scurşi de la Revoluţie au fost înscrise doar în ultimul an şi jumătate. Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, politologul Cristian Pîrvulescu, critică dur atât modificările legislative, cât şi momentul ales de iniţiatorii proiectului de lege.
Pragul de la 3 la 100 de membri fondatori
Cea mai discutată schimbare din proiect vizează chiar actul de naştere al unui partid. În prezent, Legea 14/2003 permite înfiinţarea unei formaţiuni politice cu doar trei membri fondatori - un prag pe care actualul preşedinte al AEP Adrian Ţuţuianu l-a criticat public, spunând că a permis apariţia unor "partide de familie", înfiinţate de rude apropiate care ulterior au putut solicita beneficii precum sedii de la RAAPPS.
Noul proiect ridică ştacheta la 100 de membri fondatori. Textul prevede explicit: "Lista membrilor fondatori ai partidului politic trebuie să cuprindă cel puţin 100 de membri fondatori şi să asigure reprezentarea ambelor sexe; membrii fondatori ai unui partid politic pot fi cetăţeni români cu drept de vot sau cetăţeni ai celorlalte state membre ale Uniunii Europene care au domiciliul sau reşedinţa în România şi drept de vot."
Comparativ, preşedintele AEP a arătat că alte state europene au praguri similare sau chiar mai ridicate: 100 de membri în Croaţia, 200 în Grecia, 500 în Bulgaria şi 2.000 în Lituania.
Partidele deja înregistrate cu trei membri nu dispar automat. Legea le acordă un termen de şase luni de la intrarea în vigoare pentru a-şi pune actele constitutive în acord cu noile cerinţe; nerespectarea termenului "constituie caz de dizolvare pentru inactivitate", potrivit textului.
Înregistrarea partidelor trece de la instanţe la AEP
A doua schimbare structurală majoră priveşte procedura de înfiinţare a unui partid. În prezent, cererile de înregistrare se depun la Tribunalul Bucureşti. Noul proiect mută întreaga procedură la AEP.
Cererile vor fi analizate de completuri formate din 5 membri, desemnaţi din rândul angajaţilor AEP şi repartizaţi aleatoriu dosarelor, pentru a asigura imparţialitatea. Completul fixează termen de şedinţă publică, verifică îndeplinirea condiţiilor legale - inclusiv disponibilitatea şi distinctivitatea denumirii şi a semnului partidului, prin raportare la Registrul electoral - şi poate solicita clarificări sau completări ale documentaţiei. Orice persoană interesată poate depune, cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţă, o cerere de intervenţie.
AEP se pronunţă prin hotărâre în cel mult 30 de zile de la depunerea cererii. Împotriva hotărârii se poate formula plângere, în 10 zile, la Curtea de Apel Bucureşti, care judecă în cel mult 10 zile printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Documentele depuse la înregistrare - cerere, statut, program politic, lista fondatorilor - se publică pe site-ul AEP, dar cu o excepţie importantă pentru protecţia datelor: din lista membrilor fondatori se publică doar numele şi prenumele, în timp ce data naşterii, domiciliul, seria actului de identitate şi semnătura rămân confidenţiale, fiind folosite de AEP "exclusiv pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale".
Interzicerea partidelor "clonă"
Proiectul urmăreşte să elimine o problemă vizibilă în ultimii ani: partide cu denumiri sau sigle atât de asemănătoare unor formaţiuni consacrate, încât pot induce în eroare alegătorii. Cazurile citate frecvent în spaţiul public sunt PSDI (Partidul Social Democrat Independent, apropiat de fostul edil Marian Vanghelie) şi PSDU (Partidul Social Democrat Unit), care a obţinut peste 150.000 de voturi în 2024 cu o siglă asemănătoare celei a PSD.
Legea prevede că denumirea şi semnul unui partid trebuie să întrunească, cumulativ, condiţiile de disponibilitate (să nu fie deja rezervate) şi distinctivitate (să se deosebească "clar" de cele ale altor formaţiuni). Textul este explicit: "Este interzisă folosirea de către un partid politic a denumirii integrale, a denumirii prescurtate sau a semnului permanent atribuite altor formaţiuni politice, ori a unor sintagme sau semne susceptibile să creeze confuzie."
Legea interzice şi utilizarea unor cuvinte care ar putea crea confuzie cu instituţii ale statului - "comisariat", "inspectorat", "gardă", "autoritate", "poliţie", "jandarmerie" - sau cu structuri profesionale reglementate, precum "academie", "universitate", "notar", "avocat" ori "Barou".
O modificare notabilă priveşte durata protecţiei denumirii: spre deosebire de regimul actual, dreptul de folosinţă exclusivă asupra numelui unui partid "se exercită pe durata existenţei formaţiunii politice şi încetează la data radierii acesteia" - nu mai este, deci, un drept perpetuu, ceea ce înseamnă că denumirile unor partide desfiinţate ar putea fi refolosite în viitor.
Persoanele care vor să înfiinţeze un partid pot solicita în avans, la AEP, verificarea disponibilităţii şi rezervarea denumirii şi semnului, valabilă timp de 60 de zile.
Mandate de conducere limitate la 4 ani
Proiectul introduce reguli noi de organizare internă, menite - potrivit AEP - să consolideze democraţia din interiorul partidelor. Persoanele care exercită funcţii de conducere sau coordonare, inclusiv membrii comisiilor de arbitraj şi ai organelor de control al gestiunii, vor fi alese "prin vot secret, pentru mandate cu durată determinată, de cel mult 4 ani, care pot fi reînnoite". Mandatele interimare nu vor putea depăşi 6 luni.
"Autonomia unui partid nu poate însemna lipsa regulilor, iar libertatea deciziei politice nu poate justifica arbitrariul procedural", a declarat Ţuţuianu la prezentarea proiectului.
Adunarea generală - organul suprem de conducere al partidului - trebuie să se întrunească cel puţin o dată la 4 ani şi va putea fi organizată atât fizic, cât şi prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, o adaptare la practicile digitale.
Legea menţine şi extinde interdicţia organizării de structuri de partid la locul de muncă şi a desfăşurării de activităţi politice în întreprinderi economice sau instituţii publice, cu excepţia campaniei electorale şi doar cu acordul entităţii respective.
Garanţii pentru membrii ameninţaţi cu excluderea
Proiectul introduce protecţii procedurale explicite pentru membrii care riscă sancţiuni disciplinare. O decizie de excludere trebuie să respecte informarea persoanei cu privire la acuzaţii, dreptul la apărare şi existenţa unei căi interne de contestare. Decizia "se dispune prin vot secret" de organul competent şi trebuie "motivată şi comunicată persoanelor interesate în termen de cel mult 5 zile de la adoptarea acesteia".
Legea interzice explicit membrilor de partid să folosească funcţia sau calitatea de membru "în interes personal" şi să promoveze "violenţa, extremismul, discriminarea, discursul de ură ori informaţii false răspândite în mod deliberat".
Fundaţii politice: o singură fundaţie de partid, fără finanţare de campanie
Una dintre noutăţile structurale ale proiectului este reglementarea explicită a fundaţiilor politice - entităţi pe care partidele le pot înfiinţa pentru activităţi de cercetare, educaţie şi formare politică, dar cu reguli stricte de separare faţă de activitatea electorală propriu-zisă.
Fiecare partid va putea avea o singură fundaţie politică, cu un patrimoniu iniţial de minimum 10 salarii minime brute pe ţară. Legea este tranşantă în privinţa rolului lor: "Fundaţiile politice nu pot susţine financiar activităţile de promovare politică ori electorală ale partidelor politice, ale alianţelor politice ori electorale, ale organizaţiilor de campanie sau ale candidaţilor" - o prevedere menită să împiedice folosirea fundaţiilor drept canal ocolit de finanţare a campaniilor.
Institutele de teorie politică deja existente, înfiinţate potrivit Legii nr. 179/2005, vor putea trece direct la statutul de fundaţie politică, fără dizolvare sau lichidare, dacă îşi adaptează actele constitutive în termen de 6 luni. Cele care nu o fac pierd dreptul la finanţare din bugetul partidului sau din subvenţii publice.
Patrimoniu separat, dizolvare pentru inactivitate
Legea consacră principiul separării stricte a patrimoniului partidului de cel al membrilor, fondatorilor sau conducerii, interzicând folosirea banilor de partid pentru beneficii personale, transferuri fictive sau eludarea regulilor de finanţare a campaniilor.
Printre motivele de dizolvare a unui partid, alături de neconstituţionalitate (constatată de Curtea Constituţională) sau activitate ilicită, proiectul introduce un criteriu obiectiv de "inactivitate", constatat de AEP în opt situaţii concrete: lipsa oricărei adunări generale timp de 4 ani, absenţa organelor de conducere alese de un an, nedepunerea situaţiilor financiare timp de 2 ani consecutivi sau - poate cel mai relevant pentru eliminarea "partidelor de hârtie" - neparticiparea cu candidaţi la două scrutine succesive organizate la termen.
La dizolvare, lichidarea patrimoniului va fi realizată de practicieni în insolvenţă autorizaţi, iar activul net rămas intră în proprietatea statului.
Sancţiuni contravenţionale noi
Proiectul introduce un regim contravenţional pentru nerespectarea obligaţiilor de transparenţă: amenzi între 20.000 şi 80.000 de lei pentru partide care nu publică pe site informaţiile obligatorii (statut, program, conducere, sedii), nu adoptă un cod intern de etică sau nu comunică la timp către AEP documentele şi modificările cerute de lege.
Ce urmează
Proiectul se află încă în faza de consultare publică, iar traseul său legislativ final rămâne deschis. Ţuţuianu a precizat că, după finalizarea dezbaterilor programate pentru sfârşitul lunii august, AEP intenţionează să pună textul la dispoziţia fie a unui guvern cu puteri depline, pentru adoptare prin ordonanţă de urgenţă, fie a unor grupuri parlamentare interesate să îl preia ca iniţiativă legislativă.
Legea partidelor politice este unul dintre cele patru proiecte corelate ale reformei electorale iniţiate de AEP, alături de legea finanţării partidelor şi campaniilor electorale - aproape finalizată -, legea de organizare şi funcţionare a AEP şi legea de implementare a Regulamentului UE 2024/900 privind transparenţa publicităţii politice, deja publicată în iulie.
Explozie de partide noi
De la Revoluţie încoace, în registrul partidelor care este administrat de Tribunalul Bucureşti au fost înregistrate 395 de partide politice. Dintre acestea, aproximativ 298 sunt active în prezent, celelalte 97 au fost radiate, dizolvate, absorbite prin fuziune sau au avut cererea de reînregistrare respinsă, conform datelor publice.
De la 1 ianuarie 2025 până în prezent, în registru au fost înscrise 42 de partide noi - 30 în 2025 şi 12 de la începutul lui 2026. Printre ultimele: Alianţa România Competentă (13 ianuarie 2026), Partidul Puterea Poporului (29 ianuarie), Partidul Alternativa Societăţii (22 ianuarie), Platforma Autonomie şi Subsidiaritate (6 martie), Partidul Perfect Civic şi Partidul Creştin Democrat (ambele pe 16 februarie), Acţiunea pentru Respect, Integritate, Principii şi Adevăr (23 februarie), Alianţa Bucovinenilor Creştini (7 aprilie), Partidul România Democrată (9 aprilie), Partidul Socialist Renaşterea României (30 aprilie), Partidul RESET '89 (21 mai) şi Partidul Infinit - cea mai recentă înregistrare din tot registrul, din 23 iunie 2026.
Aceeaşi perioadă include şi PSDU - Partidul Social Democrat Unit, formaţiunea care a obţinut peste 150.000 de voturi în 2024 cu o siglă asemănătoare celei a PSD. Registrul arată însă că fusese înregistrată încă din septembrie 2023, cu peste un an înainte de scrutin.
Un alt caz din listă ilustrează cât de reversibilă poate fi radierea sub legea actuală: Partidul România Puternică şi-a declarat autodizolvarea în martie 2024, decizie anulată ulterior de instanţă, în decembrie 2024, în urma unui litigiu - partidul rămânând, până azi, activ.
Ritmul acestor înregistrări - o formaţiune nouă la fiecare două-trei săptămâni - este exact fenomenul pe care proiectul AEP spune că vrea să-l tempereze: pragul de 100 de membri fondatori, obligaţia de a depune candidaţi la două scrutine succesive sub sancţiunea dizolvării pentru inactivitate şi mutarea controlului asupra denumirilor şi siglelor de la instanţe la Autoritate.
Politologul Cristian Pîrvulescu: "Suntem duşi pe o pistă falsă"
Politologul Cristian Pîrvulescu, unul dintre cei mai vechi observatori ai sistemului de partide din România, contestă chiar premisa proiectului pus în transparenţă de AEP. Întrebat dacă România are nevoie de o nouă lege a partidelor politice, răspunsul lui e tranşant: "Răspunsul cel mai simplu este nu."
Pentru Pîrvulescu, dezbaterea publică a fost deturnată de la problema reală. "Ceea ce a încercat Autoritatea Electorală Permanentă a fost să concentreze întreaga dezbatere pe pragul de înregistrare, pe numărul de fondatori, acoperind, de fapt, problema cea mai importantă, care era cea legată de finanţare", spune el.
Cifrele care contrazic argumentul AEP
Politologul respinge ideea că numărul mare de partide înregistrate ar justifica un prag mai ridicat de membri fondatori. "Nu se poate considera că în România avem un număr mai mare de partide politice. Sunt 395 de nume înregistrate - dar partidele reale sunt 8. Sunt cele care primesc bani, care au grupuri în Parlament." Iar ritmul înregistrărilor recente, spune el, nu e un motiv de îngrijorare, ci un semn bun: "Faptul că numărul de partide politice a crescut este, din contră, o dovadă de efervescenţă democratică. N-ar trebui să fie în niciun fel limitat."
Cât despre explozia de partide din ultimii ani - cele 42 de partide noi înregistrate din ianuarie 2025 - Pîrvulescu nu vede o problemă: "Şi ce dacă? Dacă oamenii simt nevoia să înscrie aceste partide, este libertatea lor."
Standardul european: înregistrarea trebuie să fie o formalitate
Pîrvulescu invocă standardele Comisiei de la Veneţia, organismul consultativ al Consiliului Europei pe probleme constituţionale. "Standardul european spune că înregistrarea trebuie să fie doar o formalitate, nu discreţionară. Cei care fac selecţia sunt alegătorii, la vot, nu autoritatea, la înregistrare." Mecanismele de filtrare există deja, argumentează el - pragul electoral de 5%, numărul de semnături necesare pentru candidatură - "doar că, în practică, apar doar ca o formalitate: AEP refuză să verifice autenticitatea semnăturilor, deşi ar putea, cu ajutorul inteligenţei artificiale."
Persoană de drept privat, control mai slab
Politologul e critic şi faţă de o altă schimbare mai puţin discutată public din proiect: transformarea partidului din persoană juridică de drept public în persoană de drept privat. "Asta înseamnă că foarte multe verificări nu vor mai putea fi făcute." În paralel, o parte din atribuţii s-ar muta către AEP - instituţie pe care Pîrvulescu o consideră tocmai acum sub semnul întrebării. El citează raportul Comisiei Europene privind statul de drept, publicat pe 18 iulie: "Spune foarte clar că AEP nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind auditurile anuale ale partidelor, care nu au fost efectuate nici în 2024, nici în 2025, că nu există sancţiuni şi că numirea conducerii, după demiterea lui Greblă, a fost lipsită de transparenţă." Ironia, spune el, e că "la o lună după ce se constată acest deficit, răspunsul AEP nu este efectuarea auditului restant, ci cererea de competenţe suplimentare."
Pîrvulescu leagă neîncrederea sa de un episod mai vechi: rolul AEP în campania prezidenţială din 2024. "Am intrat într-o criză gravă legată de alegerile prezidenţiale din 2024 din cauza incompetenţei sau blocajelor AEP, care avea obligaţia să anunţe suspiciunile legate de finanţarea campaniei lui Georgescu şi nu a făcut acest lucru. S-a constatat ulterior, de către jurnalişti, că nici nu au mers mai departe. Câtă încredere putem avea în această instituţie, în condiţiile astea? "
De ce acum?
Politologul insistă asupra momentului ales pentru proiect. "Au ales cea mai lungă perioadă în care România nu are guvern. Au folosit o fereastră de oportunitate pentru un proiect pe care îl aveau deja pregătit, încercând să forţeze adoptarea lui prin manipularea opiniei publice şi a jurnaliştilor."
În opinia sa, miza reală e alta decât cea anunţată public: "Prin această lege se încearcă limitarea competiţiei politice. Introduci criterii care limitează numărul de partide şi înregistrarea lor, iar pe de altă parte creezi condiţii administrative care pot deveni abuzive în controlul partidelor. Cele favorizate sunt partidele-sistem, nu cele antisistem." El citează şi miza financiară: subvenţiile de la bugetul de stat pentru partide totalizează anual "undeva între 180 şi 200 de milioane de lei" - doar în august, spune el, au fost distribuite aproape 16 milioane de lei, PSD primind circa 5 milioane şi AUR peste 5 milioane.
Pîrvulescu respinge şi argumentul, vehiculat inclusiv de unele partide, că noile reguli ar preveni fenomenul partidelor "clonă" precum PSDI sau PSDU. "Existau deja criterii legale clare privind sigla, numele. Au pierdut sute de mii de voturi cu chestiunea asta, dar e, în primul rând, o problemă a capacităţii electoratului de a face deosebirea între partide. Asta nu justifică limitarea libertăţii de asociare", argumentează el.
Pîrvulescu concluzionează că, dacă regulile actuale de înregistrare n-ar fi existat, nici USR, nici AUR n-ar mai fi apărut: "Astfel, sistemul politic românesc ar fi rămas la fel de anchilozat cum era înainte. Încercarea de a limita competiţia e nedemocratică."
Medikatv.ro
