Preşedintele Nicuşor Dan trebuie să-şi grăbească vizita la Casa Albă şi întâlnirea cu Donald Trump, este mesajul urgent pe care Antonia Laura Pup, asistentă universitară la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi analistă la Comisia specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez, îl transmite într-un interviu acordat News.ro. Anunţată de partea română pentru primăvara anului viitor, această vizită trebuie reprogramată a se desfăşura cel târziu până la sfârşitul acestui an, dacă România chiar îşi doreşte să obţină rezultate şi să relanseze relaţiile cu partenerul strategic, avertizează Antonia Pup. În primăvara anului viitor, SUA vor fi deja în febra alegerilor de la mijlocul mandatului (midterm) şi interesul general pentru problemele de politică externă va fi mult redus, explică interlocutoarea. Aşadar, fereastra de oportunitate pentru Nicuşor Dan şi România se închide la sfârşitul lui 2025.
În 2019-2020, Antonia Pup a fost preşedintă a Consiliului Naţional al Elevilor, poziţie din care a presat clasa politică să grăbească legea privind garantarea accesului la educaţie online pentru elevi şi profesori, precum şi pentru susţinerea Bacalaureatului în pandemie. A mers ca bursier al statului francez la un master de securitate internaţională la Sciences Po Paris şi a fost analist pentru Conferinţa de Securitate de la Riga. A devenit apoi studentă Fulbright la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington, instituţia care e o pepinieră de experţi pentru Pentagon. Acum este asistentă universitară la Georgetown, este fellow la Comisia specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez şi scrie analize pentru think-tank-uri cunoscute, precum CEPA.
Cu toate acestea, rămâne foarte implicată şi dedicată României. Antonia Pup a jucat un rol foarte important în organizarea vizitei şi a conferinţei pe care Oana Ţoiu, ministrul de Externe al României, le-a întreprins la Universitatea Georgetown.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
România este, în acest moment, blocată într-o superficialitate analitică a administraţiei Trump, iar analiştii din ţară au tendinţa să pună toate problemele din relaţia cu SUA pe seama alegerilor anulate din noiembrie 2024 şi a ideologiei MAGA. Este o viziune incompletă, atrage atenţia Antonia Pup. Această administraţie diferă total faţă de toate administraţiile de până acum, inclusiv faţă de prima administraţie Trump. Este foarte pragmatică şi tranzacţională, iar România trebuie să facă efortul de a-şi recalibra discursul şi abordarea.
Din nefericire, „avem o lipsă de creativitate cuplată cu faptul că suntem foarte comozi şi, pe alocuri, defetişti“, se exprimă diplomat Antonia Pup. Oana Ţoiu a făcut o foarte bună impresie la Washington, a fost apreciată de profesorii de la Georgetown şi de cei cu care s-a întâlnit, dar delegaţia României la ONU ar fi trebuit condusă de preşedintele Nicuşor Dan. Acesta şi-a asumat clar, încă din noaptea câştigării alegerilor, obiectivele economic şi de securitate. Asta înseamnă să fii parte din context, adică să fii prezent, subliniază interlocutoarea.
Aceasta nu se rezumă doar la critici, ci vine cu idei proaspete, cu propuneri pe care le face autorităţilor române, lui Nicuşor Dan, Ministerului de Externe, Ministerului Economiei şi premierului Ilie Bolojan pentru relansarea parteneriatului.
România are foarte multe lucruri de oferit SUA şi aceste lucruri trebuie prezentate, puse pe masă la discuţii, spune Antonia Pup. Independenţa energetică, faptul că am fost primii care am intrat în programul de dezvoltate a reactoarelor nucleare modulare, că am fost foarte fermi în a elimina influenţa Partidului Comunist Chinez în sectoarele strategice şi – extrem de important – că avem zăcăminte de metale rare ne conferă atuuri formidabile pe care, până acum, nu le-am exploatat deloc.
Antonia Pup împarte relaţiile româno-americane pe trei paliere: cel politic, care merge foarte prost din cauza naivităţii şi comodităţii conducerii de la Bucureşti (extremiştii au fost lăsaţi să fie singurii cu conexiuni la MAGA), cel economic, insuficient exploatat, dar cu un potenţial uriaş, şi cel militar, unde stăm cel mai bine, pentru că militarii români sunt foarte apreciaţi la Pentagon.
În acest moment, însă, politica SUA este foarte personalizată, depinzând total de instinctul politic al lui Donald Trump şi al celor din cercul său apropiat. Prin urmare, România nu va putea ieşi din izolarea politică şi nu va putea relansa parteneriatul stategic cu SUA – acum aflat în impas – până când nu va avea loc întâlnirea tete-a-tete între Donald Trump şi Nicuşor Dan, subliniază Antonia Pup.
Întregul interviu acordat News.ro de Antonia Pup, în rândurile de mai jos:
„Avem o lipsă de creativitate cuplată cu faptul că suntem foarte comozi şi, pe alocuri, defetişti“ / „Doamna ministru Ţoiu a lăsat o bună impresie, dar ar fi fost necesar ca delegaţia la ONU a României să fie condusă ori de premier, cum a fost în 2016, ori de preşedintele României“
Matei Udrea: Bună ziua, doamnă Antonia Pup, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Aş începe dialogul nostru cu întrebarea: cum se văd problemele României în mediul universitar american şi chiar în rândurile studenţilor? Dumneavoastră sunteţi asistent universitar cu Studii Naţionale de Securitate la Universitatea Georgetown din Washington. Vorbiţi zilnic, practic, cu profesori care se află în epicentrul politicilor americane.
Antonia Pup: Mulţumesc, în primul rând, pentru această oportunitate de a discuta cu dumneavoastră şi cu cititorii dumneavoastră. Cu atât mai mult mă bucură cu cât discutăm în miezul, în avangarda, aş zice eu, relansării parteneriatului strategic româno-american prilejuit de vizita doamnei ministru de Externe Oana Ţoiu. Joi şi vinerea trecută a fost la Washington şi săptămâna aceasta la Adunarea Generală a ONU. Aş vrea să prefaţez răspunsul la întrebarea dumneavoastră cu această idee, şi anume faptul că fragilitatea actuală a parteneriatului nostru strategic cu partea americană nu cred că a apărut într-un vacuum cauzat exclusiv de instabilitatea politică din perioada noiembrie 2024 – mai 2025 care a inclus şi, evident, decizia fără precedent de anulare a alegerilor prezidenţiale. De ce spun asta? Pentru că, în general, în spaţiul analitic din România am observat că există această tendinţă de a pune tot ceea ce nu merge acum la parteneriatul nostru strategic cu cel mai important furnizor de securitate european, adică cu Statele Unite al Americii, exclusiv pe acest motiv. Şi cred că este oarecum incomplet. Cred că asistăm astăzi la un parteneriat strategic româno-american mai fragil şi din cauza faptului că am avut noi înşine, în România, un deficit de mobilizare analitică în pregătirea scenariilor de lucru pentru o administraţie Trump 2.0 care e foarte diferită în privinţa priorităţilor de politică externă şi de securitate decât administraţia Trump 1.0. E o administraţie care, cel puţin sub raportul acesta al politicii externe şi de securitate şi chiar, aş zice, al mecanicii în care ei fac politicile publice, diferă substanţial. Sunt mult mai tranzacţionali, sunt mult mai axaţi pe proiecte concrete. Cum am şi spus după vizita doamnei ministru de Externe la Georgetown, vectorul de organizare a ordinii internaţionale şi, implicit, al parteneriatului transatlantic nu mai e acum cel cu care ne-am obişnuit în timpul administraţiilor democrate sau chiar şi în timpul primei administraţii Trump, de valori comune, alianţe durabile bazate pe un fond normativ comun. Vorbim de un vector mult mai tranzacţional, axat pe proiecte concrete, pe acele deals (înţelegeri – n. red.) pe care un preşedinte ca Donald Trump vrea să le împingă în contextul bilateral. România nu a părut, dacă o comparăm cu alte state europene, să-şi pregătească nişte scenarii de lucru. Sau poate le-a pregătit, dar, în orice caz, nu pare, dacă analizăm modul în care se raportează politicienii noştri… Am auzit, de exemplu, o declaraţie a actualului consilier prezidenţial pentru securitate naţională, domnul ambasador Cristian Diaconescu, care spunea încă de când era interimar domnul Bolojan (preşedinte interimar al României – n. red.) că noi nu aveam pregătite nişte contacte la nivelul MAGA, la nivelul cercului mai restrâns din jurul preşedintelui Trump. Asta, evident, eu o asociez cu o lipsă de pregătire. Şi cred că România este condamnată, din păcate, să plătească preţul acestei lipse de pregătire şi a naivităţii sale strategice. Pentru că am crezut că, dacă ne-a fost bine în timpul mandatului Trump 1, automat translatăm exact acelaşi context şi în actualul mandat. Preţul ăsta, evident, este foarte mare şi se materializează printr-un număr de nereuşite în politica noastră externă, în raport cu partea americană.
Matei Udrea: La ce vă referiţi când spuneţi că preţul acesta este foarte mare? Concret, ca să înţeleagă şi publicul care poate nu e aşa familiarizat cu subtilităţile politicii externe. Ce se poate întâmpla, ce preţ va fi nevoită să plătească România pentru această lipsă de pregătire şi această naivitate strategică?
Antonia Pup: Preţul acestei lipse de pregătire se manifestă pe mai multe planuri. În primul rând, prin anularea progreselor pe care România le-a făcut în cadrul programului Visa Waiver şi care, până la urma-urmei, a însemnat o mobilizare de resurse din partea statului român – nu doar resurse materiale, ci şi resurse politice – faptul că suntem marginalizaţi în conversaţiile privind viitoarea arhitectură de securitate europeană dacă vom avea o pace în Ucraina curând. Şi aici vreau doar să introduc imaginea aceea cu harta României în Biroul Oval în care România nu a fost reprezentată! Acolo nu am avut niciun reprezentant din partea Europei de Est. Şi aş zice eu – foarte important! – că vedem o izolare pe palierul politic la nivel bilateral, critici din partea unor personalităţi politice care sunt aflate în proximitatea preşedintelui SUA. De exemplu, discursul vicepreşedintelui JD Vance de la Conferinţa de Securitate de la München, din februarie 2025, în care România a fost menţionată de două ori în termeni negativi, iar Rusia nu a fost menţionată şi nici China, care este, ştim, principalul adversar strategic al SUA în momentul de faţă. Dar şi alte persoane din spectrul MAGA care au întreţinut aceste linii de mesaj sceptice cu privire la România pe reţelele de socializare.
„Această administraţie va fi dezangajată în raport cu regiunea Mării Negre! Politica externă americană actuală este mult mai personalizată şi mult mai top down, în sensul în care se bazează foarte mult pe semnalele care vin de la Casa Albă. Totul se bazează pe instinctul politic al preşedintelui Trump şi al loialiştilor din jurul său“
Matei Udrea: Doamnă Antonia Pup, voiam să vă pun o întrebare directă care-i frământă nu numai pe românii care vor să trăiască mai departe în lumea liberă, dar şi pe unii politicieni. Există posibilitatea unei tranzacţii Statele Unite-Rusia – că tot aţi spus de Administraţia Trump că este tranzacţională – în care România şi alte ţări să fie cedate din nou în sfera de influenţă a Rusiei?
Antonia Pup: Cred că există o posibilitate – şi o creditez ca fiind ceva ireversibil – şi anume faptul că această administraţie va fi dezangajată în raport cu regiunea Mării Negre! Ştiţi că, în 2023, Congresul american a trecut într-o manieră bi-partizană acel document strategic intitulat Black Sea Security Act, pentru care România a militat destul de mult tocmai pentru a avea un sprijin mai consistent al Statelor Unite în regiunea noastră şi a nu lăsa ca Marea Neagră să se transforme într-un lac rusesc. Acum, aşteptările acestei administraţii nu le-aş pune neapărat pe seama faptului că ne vor ceda, că vom avea un nou moment Ialta, dar cred că ei se aşteaptă ca europenii din NATO să îşi asume mai mult când vine vorba de propria lor securitate. Iar în cazul în care acest lucru nu va fi posibil, nu cred că vom mai putea să vorbim de acelaşi confort, dacă noi nu suntem în stare să ne asigurăm propria securitate la Marea Neagră. Nu cred că o să mai fie vorba de aceeaşi stare de laissez faire în care americanii ne vor ţine spatele. Şi am văzut asta foarte clar în modul în care preşedintele american Donald Trump s-a raportat la incidentul acelor drone care au violat spaţiul aerian polonez. Aproape că a bagatelizat lucrul acesta. Sau, oricum, l-a minimizat în raport cu felul în care l-am simţit noi în Europa şi cum l-au simţit polonezii. Preşedintele Trump a spus că poate a fost doar un accident. Luni, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, am văzut diplomatul american care reprezintă America la ONU spunând că SUA este cu siguranţă angajată să apere fiecare centimetru de pe teritoriul NATO. Dar aş lua această asigurare cu un gram de sare. De ce? Pentru că politica externă americană actuală este mult mai personalizată şi mult mai top down, în sensul în care se bazează foarte mult pe semnalele care vin de la Casa Albă. Chiar am o cunoştinţă republicană care mi-a povestit că nici măcar nu se mai pune problema de o influenţă din partea Departamentului de Stat sau a Consiliului pentru Securitate Naţională de a ghida politica externă americană cu aceeaşi vigoare cu care o ghida strategic în mandatele trecute. Acum, totul-totul-totul se bazează pe instinctul politic al preşedintelui Trump şi al loialiştilor din jurul său. Şi România cred că ar trebui să iasă din superficialitatea asta analitică pe care am mai tot auzit-o, că „tot ce face Trump este ipocrizie“ şi că „omul nu poate să fie adus pe aceeaşi linie cu noi“. Şi aici vreau să citez un fost ministru al Apărării american, Donald Rumsfeld – care a fost simultan şi cel mai tânăr, şi cel mai în vârstă secretar al Apărării în timpul preşedinţiei Gerald Ford (Rumsfeld a fost în funcţie în 1975-1977 – n. red.) şi al preşedinţiei George W. Bush (2001-2006 – n.red.) –, care mi-a plăcut foarte mult când a spus clar: „Trebuie să facem diplomaţie cu Statele Unite pe care le avem, nu cu cele pe care le preferăm“. Şi în acest context cred că preşedintele României, Nicuşor Dan, ar trebui să-şi grăbească vizita la Washington şi să aibă acest tete-a-tete cu preşedintele Trump! Vizita doamnei ministru Ţoiu a fost necesară, aş zice că nu a fost suficient de focalizată pe ceea ce vrem noi acum, şi anume să forjăm nişte relaţii cu Administraţia Trump. Nu a fost suficient de focalizată, asta este critica mea şi, dacă vreţi, putem să detaliem un pic imaginea acestui lucru…
Matei Udrea: Chiar vă rog!
Antonia Pup: Doamna ministru Ţoiu a fost foarte lăudată de profesorii mei de la Georgetown şi am auzit în cercurile în care activez numai lucruri bune cu privire la discursul dumneaei şi cu privire la capacitatea de a vedea relaţia bilaterală din mai multe unghiuri, începând cu parteneriatul nostru strategic pe care îl avem în domeniul energetic. Şi asta a spus de mai multe ori. Însă, în măsura în care – cel puţin la nivelul media în România – ni s-a spus că această vizită ar urma să pregătească vizita preşedintelui Nicuşor Dan la Washington, dacă tragem linie acum, după câteva zile, am văzut că doamna ministru, într-adevăr, a avut o întâlnire, zic eu, foarte bună cu preşedintele Comisiei de Afaceri Externe din Senat, republicanul James Risch. Nu am văzut, în schimb, întâlniri la Departamentul de Stat sau la persoane din aparatul de politică externă de la Casa Albă…
„Mă uit la trei paliere: palierul politic. AUR a fost lăsat să fie singurul partid care a avut conexiuni cu MAGA. Şi asta este rău pentru România! Ar trebui să vedem cum putem să cultivăm alte voci conservatoare pro-occidentale. Palierul economic nu este suficient de exploatat, dar observăm o schimbare bună de dinamică în profilul ministrei Ţoiu. Palierul cel mai bun e cel militar. Profesorii mei au o părere foarte bună despre militarii români!“
Matei Udrea: Credeţi că n-au primit-o sau că nu s-a încercat din partea română stabilirea acestor întâlniri? Cine trebuia să se ocupe de acest lucru? Pentru că ministrul, bineînţeles, vine pe fondul unui program care e deja aranjat de funcţionarii de la minister şi de Ambasadă, bănuiesc. Cum funcţionează lucrurile acestea?
Antonia Pup: Nu aş vrea să speculez, să arunc vina într-o parte sau alta.. Cred că tot ceea ce înseamnă Preşedinţie, MAE – pentru că, până la urmă, parteneriatul nostru strategic e unul dintre cele trei elemente ale triadei strategice ale României, iar SUA sunt, până la proba contrarie, cel mai mare furnizor de securitate în România – fiecare putea să facă un pic mai mult! Inclusiv politicienii! Cred că avem o generaţie de diplomaţi strălucită, foarte bine pregătită. Vedem, de exemplu, că nu am avut nicio delegaţie parlamentară a României în Congres de când a preluat Donald Trump mandatul şi de când s-a schimbat configuraţia politică în Congres. S-a lăsat, în schimb, ca singurii interlocutori politici la Washington să fie extremiştii, adică AUR şi alţii din sateliţii aceştia ai polului, îşi spun ei, suveranist. Eu o să-i numesc de extremă dreaptă, pentru că asta sunt. Doamna ministru a avut mai multe întâlniri la nivelul Congresului. Problema este că Congresul este la un minim storic în privinţa pârghiilor de influenţă a politicii externe americane! Cred că ar fi fost mai bine, şi asta se poate învăţa pentru vizita preşedintelui Nicuşor Dan, să fie întâlniri cu think-tank-uri republicane, de exemplu Heritage Foundation care am văzut că au fost şi în România şi care trimit destul de mulţi oameni în Administraţia Trump. Doamna ministru a avut un interviu foarte articulat la CNN. Şi eu mă uit la CNN, dar să nu uităm, republicanii din Administraţia Trump nu numai că nu se uită la CNN, dar au o ură viscerală faţă de tot ce vine de acolo! Şi atunci, dacă obiectivul nostru este să ne facem vocea auzită la nivelul actualului nucleu decizional american, ar fi trebuit să mergem înspre zona aceasta, nu neapărat Fox News, dar, în orice caz, poate un podcast al unui influencer care să aibă o audienţă care ne interesează pe noi. Şi nu în ultimul rând aş vrea să spun că observăm, cu această nouă conducere a MAE, foarte multe întâlniri cu confederaţii patronale, cu asociaţii de business, cu oameni de afaceri care pot să se transforme în vectori de politică externă pentru România în relaţiile cu americanii. Aş zice eu că ar trebui să ţintim mult mai sus şi să avem întâlniri bilaterale ale ministrului de Externe sau, când va veni, ale preşedintelui României – sper că, totuşi, va fi mai repede de 2026 şi o să vă zic şi de ce – în care să le spunem foarte concret ce punem pe masă! De exemplu, România, cu independenţa sa energetică, cu resursele noastre energetice, cu costul de oportunitate pe care ni l-am asumat când am dat drumul proiectului cu reactoarele modulare mici şi faptul că ne-am asumat rolul de pionieri pentru această tehnologie, asta poate să fie o pârghie prin care să intrăm în dialog cu companii de Big Tech, de exemplu Amazon. În care să le spunem: noi avem resurse energetice, de ce nu vreţi să aduceţi centre de date AI la noi? Sau să deschideţi birouri în România? Sau să facem joint-ventures pe partea asta de telecom având şi un alt argument, şi anume faptul că noi avem politici destul de robuste când vine vorba de a elimina influenţa Chinei din sectoarele acestea de infrastructură critică. Am fost printre primele ţări care ne-am aliniat complet la iniţiativa „clean networks“ a Administraţiei Trump 1 şi am scos Huawei şi celelalte companii afiliate Partidului Comunist Chinez. Le-am eliminat din sectorul nostru de telecom. Mai mult decât atât, chiar anul trecut a trecut o lege în care noi ne-am asumat că vom bloca accesul acestor companii şi din viitoarele tehnologii care sunt acum în curs de testare, de exemplu tehnologia 6G. Acesta este un argument suplimentar pentru care România, având această responsabilitate strategică în raport cu China – mai mult decât spunem şi mai mult decât promovăm, dar în acelaşi timp, dacă e să ne uităm doar pe legislaţie, mult mai mult decât alte state europene – poate să aibă din nou o carte de vizită în relaţia cu americanii. Şi un alt palier care cred că este insuficient dezvoltat este palierul mineralelor critice şi pământurilor rare, pentru că este un subiect foarte de actualitate la Washington. Una dintre primele decizii pe care Donald Trump le-a semnat, Executive Order din 20 ianuarie 2025, a vizat acest sector. Preşedintele Trump a prefaţat acest ordin executiv spunând că este o stare de urgenţă pentru America având în vedere faptul că depind de aceste minerale critice care sunt produse în China, chiar dacă nu vin din China toate. Dar China are marea capacitate de producţie. Şi de ce contează asta pentru americani? Pentru că aceste pământuri rare sunt necesare pentru a pune în funcţiune industria lor de apărare. Şi avem, de exemplu, o firmă americană cu capital privat în România, se numeşte Amerocap, care investeşte deja cam un miliard de dolari într-un proiect de magneziu din ţara noastră, care, în momentul în care va fi scos la lumină, ar putea să furnizeze până la 50% din cererea de magneziu a întregii Uniunii Europene. La ora actuală, UE importă cam 93% din magneziu din China. Eu simt că americanii sunt acum în postura în care caută şi în care îşi orientează eforturile de politică externă foarte mult pe ceea ce înseamnă investiţii în minerale critice. Că sunt literalmente disperaţi să-şi redeseneze lanţurile de aprovizionare şi să-şi reducă astfel dependenţa de China. Cred că ar trebui să adăugăm acest capitol la dialogul strategic existent la nivel bilateral.
Matei Udrea: Lucrurile astea credeţi că nu s-au făcut până acum din partea diplomaţiei româneşti din cauza incompetenţei sau din cauza blocajelor produse la nivel politic? Adică decidenţii politici de până acum n-au fost, pur şi simplu, interesaţi de subiecte?
Antonia Pup: Cred că e o lipsă de creativitate cuplată cu faptul că suntem foarte comozi şi, pe alocuri, defetişti. Nu ne mişcăm suficient de rapid cât să captăm aceste oportunităţi de afirmare. De exemplu, haideţi să vă spun un alt proiect concret, că tot vorbim de faptul că doamna ministru nu s-a întâlnit cu Marco Rubio acum din motive pe care eu nu le ştiu, sincer. Nici nu vreau să speculez sau să-mi dau cu părerea. Ne uităm la fapte: nu a avut o întâlnire bilaterală. Poate va avea, poate nu, rămâne de văzut. Şi faptele vor vorbi pentru actuala conducere a MAE, care cred că este bine intenţionată şi cu o busolă strategică fermă, care trebuie cuplată şi cu nişte instrumente mai îndrăzneţe. Dar ne uităm la vecinii sârbi. Ministrul de Externe al Serbiei s-a întâlnit cu Marco Rubio în august! Şi nu numai că s-au întâlnit, dar au şi agreat să lanseze un dialog strategic bilateral pe mai multe componente, între care una dintre componente este cea energetică. Sârbii sunt interesaţi să îşi diversifice mixul energetic. Şi aici, ceea ce eu aş face ar fi să gândesc la un format trilateral, o axă Bucureşti – Belgrad – Washington, dacă vreţi, pe subiectul energetic. În care România poate să joace acest rol de liant, inclusiv pe ceea ce înseamnă tehnologia reactoarelor modulare mici, de care vedem că tot mai multe state europene sunt interesate, dar poate nu ştiu exact ce ar presupune. Şi atunci, România poate fi o poartă de intrare a SUA pe zona Balcanilor de Vest. Avem relaţii excepţionale şi diplomaţi excepţionali în regiunea aceasta, relaţii istorice bune pe care cred că le putem mobiliza în nişte proiecte concrete. Asta aş face şi asta i-aş propune preşedintelui României să iniţieze, uitându-se la ce se întâmplă în regiune. M-aţi întrebat adineauri pe care palier sunt blocajele. Mă uit la trei paliere: palierul politic, cum v-am zis. AUR a fost lăsat să fie singurul partid, din păcate, care a avut conexiuni cu MAGA. Şi asta este, zic eu, rău pentru România! Ar trebui să vedem cum putem să cultivăm alte voci conservatoare, pro-occidentale, care să creeze aceste relaţii în planul bilateral. Şi să vă mai spun un lucru: eu mă număr printre oamenii care, tot aşa, la nivel de palier politic, chiar cred că nu vom putea vorbi despre relansarea parteneriatului strategic până când nu vom avea o întâlnire Nicuşor Dan – Donald Trump. Doar după această întâlnire putem spune că trecem Rubiconul, că parteneriatul strategic este din nou pe picioare, vitalitatea angajamentului american în România nu se poate pune sub semnul întrebării. Şi cred că, în ciuda a ceea ce se spune în România, că diferenţele de caracter, de prezentare sunt foarte proeminente, lui Donald Trump îi va plăcea de Nicuşor Dan, de preşedintele nostru. În general, vedem la antreprenorii americani că apreciază oamenii, interlocutorii care sunt deştepţi pe partea de STEM (acronimul pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică – n. red.). Şi avem un preşedinte matematician care, până la urma-urmei, poate să folosească asta ca un răspuns alternativ la această ofensivă a şarmului doar pe criterii ideologice şi atât. Şi doi la mână, Nicuşor Dan este un conservator autentic. Am văzut că Departamentul de Stat american a lansat în luna mai un statement (declaraţie – n. red.) în care vorbea despre nevoia ca SUA să-şi regăsească aliaţii civilizaţionali în Europa. Şi asta este o temă predilectă şi în discursul lui Donald Trump: restaurarea civilizaţiei occidentale. Un laitmotiv conservator pe care, până la urma-urmei, l-am văzut şi în campania lui Nicuşor Dan. Asta ar putea să fie un alt mod de a ne pune piciorul în uşă. Şi palierul economic, din păcate, nu este suficient de exploatat la momentul actual, dar observăm o schimbare bună de dinamică în profilul ministrei Ţoiu, un angajament ferm al său de a se întâlni cu companii româneşti, de a vedea aceste confederaţii patronale, asociaţiile de business ca fiind un instrument în plus prin care România poate să-şi facă vocea auzită peste hotare. Această diplomaţie economică s-a văzut şi la reuniunea anuală a diplomaţiei române. Şi palierul cel mai bun – le-am luat în ordinea inversă a dezvoltării la momentul actual – e palierul militar. Eu sunt la o universitate care pregăteşte, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, foarte mult elitele care ulterior vor merge nu doar în zona de diplomaţie, ci mai ales în birocraţia Pentagonului. Şi văd că acest palier militar încă ţine, adică mă refer la cooperarea între militari. Profesorii mei – eu chiar lucrez cu un fost Assistant Secretary of Defence de la Pentagon, el a fost şi la evenimentul cu doamna Ţoiu la Georgetown – au o părere foarte bună cu privire la militarii români! Dar nu putem să ne bazăm doar pe asta, cu atât mai mult cu cât actuala administraţie Trump este o administraţie care pune foarte mult preţ pe afinităţile ideologice, pe conversaţiile politice, pe obiectivul ăsta al lor pe care îl au de a exporta modelul MAGA în afară. Şi, dacă nu le-a reuşit în Europa, asta nu înseamnă că nu vor căuta în continuare să-l exploateze. Am văzut chiar zilele trecute că guvernul federal al Statelor Unite şi-a asumat să sprijine Argentina, care trece acum printr-o perioadă financiară dificilă. Preşedintele Argentinei (Javier Milei – n. red.) fiind din acest cerc MAGA. Şi nu doar că este din acest cerc MAGA, cum de altfel o vedem şi pe Giorgia Meloni, dar zic eu că vedem ca o expresie a faptului că această administraţie, în ceea ce înseamnă ajutor clar, punctual, material, va pune mult mai mult preţ pe a-şi securiza Emisfera Vestică, ograda proprie. Şi asta se vede şi în draftul de strategie de apărare, care doar ce a fost scos pe surse, în care SUA va concentra foarte mult din resursele sale pe propria Emisferă Vestică şi nu pe Asia, cum ne-am fi aşteptat, dacă analizăm anumite voci republicane. Cred că, la capitolul ierarhizare de priorităţi, vom vedea în primul rând Emisfera Vestică, pe locul 2 Asia, pe locul 3 Europa şi pe locul 4 Orientul Mijlociu, dacă ar fi să mă uit la semnalele care vin în avangarda lansării acestor documente strategice din partea noii administraţii.
„O eventuală cădere a guvernului Bolojan ar face ca toate eforturile pe care le-am făcut în ultimele luni să fie decimate şi să ne întoarcem din nou pe pătrăţelul 1 în tabla de joc, cum eram în luna mai“
Matei Udrea: O ultimă întrebare. În România este o instabilitate destul de mare la nivel politic. Credeţi că o eventuală cădere a guvernului şi poate chiar o destrămare a coaliţiei de guvernare – vedem că zilele acestea PSD-ul îl contestă vehement pe premierul Bolojan – ar putea influenţa toate aceste planuri despre care aţi vorbit dumneavoastră, inclusiv relansarea parteneriatului strategic România – SUA?
Antonia Pup: Cu siguranţă! Cu siguranţă! Cred că o eventuală cădere a guvernului Bolojan ar face ca toate eforturile – mai mici, mai mari, mai suficiente, mai creative sau nu – pe care le-am făcut în ultimele luni să fie decimate şi să ne întoarcem din nou pe pătrăţelul 1 în tabla de joc, cum eram în luna mai. Şi nu cred că asta este ceva ce ne dorim. În schimb, mi-aş fi dorit şi cred că ar fi fost necesar ca delegaţia la ONU a României să fie condusă ori de premier, cum a fost în 2016, ori de preşedintele României. Până la urma-urmei, preşedintele României şi-a asumat în noaptea câştigării alegerilor două domenii prioritare: economia şi securitatea. Adeseori s-a erijat într-un om care a plasat diagnosticul foarte bine, şi anume faptul că România are nevoie de o politică externă şi de securitate dinamice şi cu personalitate. Păi, asta înseamnă, în primul rând, să fii parte din aceste contexte! Strict când vine vorba de domnul Ilie Bolojan, dumnealui fiind foarte credibil pe zona aceasta de mesaj de stat suplu, de sănătate fiscală, mă întreb – retoric, pentru că eu chiar cred în această idee – dacă nu ar fi bine ca România să vorbească despre reformele pe care le facem în resetarea finanţelor ţării chiar cu partenerul strategic. Să vedem, poate, un editorial semnat de Ilie Bolojan într-un ziar ca Washington Street Journal sau Washington Post, în care să vorbească despre determinarea României de a reforma statul român pe nişte baze care sunt împărtăşite şi de conservatorii americani, care ne vor face să devenim o destinaţie de investiţii fiabilă, aşa cum americanii caută în Europa. Şi cred că ar trebui să vorbim despre aceste lucruri, adică nu ar trebui să cădem în capcana asta de a compartimenta totul. Sursele de putere ale României nu sunt doar la MAE! Cred că sunt şi la Guvern, şi la Ministerul Energiei – pe care eu îl văd chiar ca un al doilea Minister al Afacerilor Externe – şi la Ministerul Transporturilor. Ar trebui să capitalizăm pe aceste oportunităţi ca să fim mai vocali şi mai prezenţi, aşa cum preşedintele pare că îşi doreşte să fim. Dar există un oarecare decalaj între ceea ce spunem că ne dorim să facem şi ceea ce chiar facem.
Matei Udrea: Am înţeles. Vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi acordat.
Antonia Pup: Mulţumesc foarte mult!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
