ONV LAW a lansat la finalul anului trecut o nouă arie de practică, Code/Lex, dedicată proiectelor aflate la intersecţia dintre drept şi tehnologie. Iniţiativa vine într-un context în care transformarea digitală, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi extinderea ecosistemelor blockchain generează provocări juridice tot mai complexe pentru companii.
Potrivit lui Radu Nemeş, Managing Partner al ONV LAW, decizia de a crea această practică nu a fost determinată de o simplă tendinţă din piaţă, ci de o schimbare structurală a modului în care funcţionează business-ul în economia digitală.
„Am lansat Code/Lex nu pentru că realitatea economică a evoluat mai rapid decât cadrul legislativ. Tehnologia nu aşteaptă, iar companiile operează deja în această realitate. Vedem tot mai multe proiecte în care tehnologia nu mai este un element secundar, ci infrastructura de bază a businessului, de la produse digitale, platforme, AI până la soluţii fintech, procese automatizate. În aceste contexte, componenta juridică nu poate rămâne „clasică”.
Code/Lex nu a apărut ca un exerciţiu de branding, ci ca un răspuns la o schimbare structurală. A fost gândită ca o practică interdisciplinară pentru companii care implementează AI în procese critice.
Chiar dacă legislaţia nu este mereu sincronizată cu ritmul inovării, cadrul juridic există şi evoluează. Avem reglementări europene din ce în ce mai sofisticate, de la GDPR la pachetul legislativ privind serviciile digitale şi inteligenţa artificială, cu un impact direct în piaţa locală. În plus, într-un mediu legislativ imperfect, rolul avocatului devine cu atât mai important.
Pentru noi, Code/Lex înseamnă o specializare reală la intersecţia dintre drept şi tehnologie. Nu doar consultanţă juridică, ci o înţelegere a ecosistemului digital şi a riscurilor specifice acestuia”, încheie Radu Nemeş.
Practica este susţinută de o echipă cu experienţă în proiecte tehnologice complexe la nivel european, inclusiv în jurisdicţia britanică, unde activează şi Flavia Kenyon, avocat specializat în litigii legate de blockchain şi active digitale.
Ea arată că, la nivelul Uniunii Europene, sectorul cripto a intrat într-o etapă decisivă de reglementare.
„În întreaga Uniune Europeană, blockchain-ul şi criptoactivele au intrat într-o fază decisivă de reglementare. Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului privind pietele criptoactivelor (MiCA), a Travel Rule şi a Regulamentului privind rezilienţa operaţională digitală (DORA), dezbaterea s-a mutat de la întrebarea dacă domeniul cripto ar trebui reglementat la modul în care afacerile din zona activelor digitale operează în cadrul unui sistem complet de servicii financiare.
Principalele puncte de presiune juridică vizează guvernanţa, custodia şi protejarea activelor clienţilor, clasificarea stablecoinurilor, rezilienţa operaţională, conformitatea transfrontalieră şi, mai nou, obligaţiile de divulgare.
În temeiul MiCA, anumite emitenţe de criptoactive trebuie să publice white paper-uri reglementate, care nu sunt documente de marketing, ci declaraţii cu potenţial de atragere a răspunderii. Acestea includ cerinţe de transparenţă privind impactul tehnologiei asupra mediului şi climei, ceea ce transformă sustenabilitatea într-o componentă formală de reglementare pentru afacerile bazate pe blockchain.”
Potrivit acesteia, cererea pentru consultanţă juridică specializată în domeniul criptoactivelor este în creştere accelerată la nivel european.
„La nivelul UE, cererea pentru servicii juridice specializate în blockchain şi criptoactive nu mai este una de nişă; este structurală. MiCA, Travel Rule şi DORA au transformat afacerile din zona cripto în actori financiari reglementaţi, generând nevoi imediat legate de autorizare, cadre de guvernanţă, arhitecturi de custodie şi protejare a activelor, sisteme AML, rezilienţă operaţională şi strategii transfrontaliere.
Regimul de paşapoarte prevăzut de MiCA a făcut, de asemenea, accesul la piaţa întregii UE atractiv din punct de vedere comercial, însă doar pentru entităţile capabile să îndeplinească standarde de nivel reglementat.”
În acelaşi timp, explică Flavia Kenyon, există încă un decalaj între ritmul inovaţiei tehnologice şi claritatea aplicării reglementărilor.
„Inovaţia continuă să depăşească nivelul de claritate al supravegherii, în special în domenii precum staking-ul, tokenizarea activelor din economia reală, structurile de guvernanţă DeFi, modelele de custodie şi coordonarea prin DAO. Rezultatul este un decalaj practic între reglementarea la nivel de principiu şi implementarea operaţională.”
Pe de altă parte, apar întrebări juridice dificile chiar din natura sistemelor descentralizate.
„Sistemele descentralizate nu se pretează reglementării tradiţionale, bazate pe entităţi, însă nu sunt în afara legii. Responsabilitatea juridică se ataşează punctelor de control, de guvernanţă şi de beneficiu economic.
Accentul nu ar trebui pus pe codul în sine, nici pe capacitatea individului de a-şi păstra activele în regim self-custody sau de a contracta peer-to-peer, ci pe actorii identificabili care exercită control material, deţin puteri administrative sau extrag beneficii economice.”
În zona inteligenţei artificiale, provocările juridice sunt diferite, dar la fel de complexe, explică Mihai Voicu, partener ONV LAW.
„Cel mai semnificativ risc juridic al inteligenţei artificiale nu este că aceasta ar acţiona cu rea-credinţă, ci că ar acţiona opac. Dreptul este construit pe trasabilitate, capacitatea de a explica cine a decis ce, pe baza căror informaţii şi cu ce consecinţe.
Atunci când deciziile sunt influenţate de modele care nu îşi pot explica uşor raţionamentul, răspunderea devine diluată, iar atribuirea responsabilităţii devine mai dificilă.”
Un exemplu tipic este utilizarea AI în procese decizionale sensibile, precum aprobarea creditelor.
„Un sistem de aprobare a creditelor asistat de AI care respinge o cerere de împrumut fără o explicaţie clară creează o situaţie în care clientul nu ştie de ce, banca nu poate urmări cu uşurinţă raţionamentul, iar răspunderea devine difuză între furnizorul de software, sursa datelor şi factorul decizional.”
La aceste riscuri se adaugă cele legate de confidenţialitate şi proprietate intelectuală.
„Intram într-o era în care rezultatele creative pot fi generate de sisteme care nu ‘deţin’ nimic în sensul uman. Legea este pusă să definească autoritatea şi originalitatea într-o lume în care creaţia devine din ce în ce mai mult un proces colaborativ între oameni şi maşini.”
În acelaşi timp, spune Mihai Voicu, legislaţia europeană oferă un cadru comun de înţelegere a riscurilor tehnologice.
„AI Act, la fel ca GDPR înaintea sa, creează un vocabular prin care companiile din întreaga Uniune pot înţelege riscul, conformitatea şi responsabilitatea în termeni comparabili.
Pentru România, aceasta reprezintă atât o oportunitate, cât şi o provocare. Companiile româneşti nu mai operează într-un mediu de reglementare periferic; ele fac parte dintr-o arhitectură legală continentală.”
Pe măsură ce digitalizarea avansează, creşte şi cererea pentru servicii juridice legate de securitatea cibernetică şi protecţia datelor.
„În primii ani de aplicare a GDPR, majoritatea discuţiilor gravitau în jurul documentaţiei şi al conformităţii formale. Astăzi conversaţia este mult mai strategică. Clientii intreaba despre arhitectura de guvernanta, capacitatea de reactie la incidente, rezilienta digitala si modelarea riscurilor pe termen lung.”
În acest context, spune el, incidentele de securitate nu mai sunt privite ca simple probleme tehnice.
„Un atac de tip ransomware care blochează serverele unei companii timp de două zile nu este doar o problemă IT. Poate declansa simultan notificări privind încălcarea securităţii datelor, penalităţi contractuale şi pierderea încrederii clienţilor.”
Avocaţii consideră că, în ciuda automatizării accelerate, rolul profesiei juridice nu va dispărea.
„Vom vedea, fără îndoială, contracte din ce în ce mai automatizate, însă nu contracte lipsite de intenţie sau interpretare umană”, spune Mihai Voicu.
„Contractele inteligente vor gestiona precizia şi viteza, în timp ce judecata umană va continua să arbitreze echitatea şi contextul.”
Flavia Kenyon adaugă că, într-o economie digitală, avocaţii trebuie să devină tot mai familiarizaţi cu tehnologia.
„Cei mai valorosi avocaţi vor fi cei capabili să facă legătura între cod şi drept — integrând conformitatea în infrastructură şi testând rezistenţa modelelor de guvernanţă.”
Ea oferă şi un exemplu recent de caz care ilustrează transformarea rapidă a dreptului în economia digitală.
„Unul dintre cele mai interesante cazuri la care am lucrat a vizat statutul juridic al averii digitale din cadrul unui joc online. Curtea de Apel din Anglia a fost chemată să decidă dacă ‘aurul’ din joc poate constitui un bun susceptibil de furt.”
Potrivit avocatului, implicaţiile depăşesc industria jocurilor video şi se extind asupra întregii economii digitale.
„Dacă valoarea digitală materializată poate constitui proprietate, atunci aspecte precum custodia, controlul, furtul sau frauda capătă o dimensiune diferită.”
Medikatv.ro
