Diagnosticul de cancer pulmonar este, pentru mulţi pacienţi, echivalentul unei sentinţe. Frica, confuzia şi sentimentul de neputinţă apar aproape instantaneu. „O veste de genul acesta destabilizează şi cel mai puternic om.
De aceea, discuţia iniţială cu orice pacient gravitează în jurul aceluiaşi nucleu: oricât de rău pare, există soluţii”, precizează dr. Andrei Dobrea, medic primar chirurgie toracică, în cadrul MedLife Medical Park.
Cancerul pulmonar, una dintre cele mai frecvente patologii oncologice în chirurgia toracică
Cel mai frecvent cancer diagnosticat la nivel mondial şi principala cauză de deces prin cancer este cancerul pulmonar, care în 2022 a ucis aproximativ 1 800 000 de persoane. Conform datelor GLOBOCAN 2022, au fost estimate aproximativ 2 480 675 de cazuri noi de cancer pulmonar la nivel global.
Cancerul pulmonar rămâne una dintre cele mai frecvente patologii oncologice întâlnite în chirurgia toracică, susţine dr. Andrei Dobrea, care prezintă datele din practica sa. „Se întâmplă destul de rar să treacă o zi fără să cunosc un pacient diagnosticat cu tumoră sau nodul pulmonar, fie cancer primar, fie metastaze de la alt cancer. Din păcate, sunt zile în care văd şi trei cazuri, dar o medie de 25 pe lună probabil este o estimare apropiată de realitate”.
În România, cancerul de plămâni se află printre primele 4 tipuri de cancere cele mai frecvente atât în rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor, după cum arată raportul Profil de ţară privind cancerul 2025 (OECD Europe 2025) „Primul lucru care trebuie transmis unui pacient este speranţa realistă. Este extrem de important să ne concentrăm pe lucrurile care încă se pot face, asupra cărora putem avea control. Medicina modernă oferă tratamente eficiente, personalizate fiecărui pacient,” spune medicul.
Chirurgia toracică nu mai înseamnă traumă majoră
Pentru mulţi pacienţi, ideea unei operaţii la plămân este asociată cu incizii mari, durere severă şi recuperare îndelungată. Realitatea actuală este însă diferită. „Recuperarea este incomparabil mai rapidă, pacienţii putându-se reîntoarce în câteva zile la activitatea de dinainte. Calitatea vieţii este îmbunătăţită semnificativ şi automat impactul asupra pacientului şi familiei este mai mic şi mai uşor de depăşit.”
Dr. Dobrea explică faptul că există „operaţii de rezecţie pulmonară cu spitalizare totală de 2–3 zile şi cu reluarea activităţii normale în ziua externării. Plaga este estetică, de câţiva centimetri, fără sacrificarea muşchilor, fără a se depărta coastele, cu risc minim de fracturi.”
„Fereastra de aur” în operaţia în cancerul pulmonar
Momentul intervenţiei chirurgicale este esenţial. Medicii numesc „fereastra de aur”, momentul optim. „Cu cât se intervine mai repede în evoluţia unui cancer, cu atât este mai bine, în general. Când ne referim la plămân, stadiile I şi II au soluţie chirurgicală şi puţine cazuri selectate cu stadiu III,” e de părere chirurgul Dobrea, iar afirmaţiile sale sunt bazate pe studii ştiinţifice (conform ghidurilor NCCN – National Comprehensive Cancer Network, versiunea 5.2026).
Noi cercetări prezentate în cadrul Întâlnirii Anuale 2025 a Societăţii Americane de Chirurgie arată că rezecţiile pulmonare anatomice, precum lobectomia şi segmentectomia, sunt asociate cu o supravieţuire pe termen lung îmbunătăţită comparativ cu rezecţia atipică (wedge resection) la pacienţii cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) în stadiu incipient. Peste 32.000 de pacienţi cu cancer pulmonar non-microcelular stadiul 1A au fost observaţi, iar rezultatele au arătat că:
- După lobectomie, aproximativ 72% dintre pacienţi erau în viaţă la 5 ani.
- După segmentectomie, aproape 70% erau în viaţă la 5 ani.
- După rezecţia mai limitată („wedge”), rata era mai mică, aproximativ 66%.
Există însă şi limite clare. „Din păcate, situaţia în majoritatea stadiilor III şi stadiul IV nu este rezolvabilă chirurgical. Atât indicaţia, cât şi momentul în care se intervine chirurgical se stabilesc în echipă multidisciplinară condusă de colegii oncologi, cei mai importanţi membri şi coordonatorii reali ai tratamentului pe termen lung”, avertizează medicul român.
Un aspect important este că în anumite stadii incipiente, intervenţia chirurgicală poate fi suficientă. „Anumite stadii nici nu necesită tratament oncologic postoperator, ci doar urmărire, intervenţia chirurgicală fiind suficientă pentru tratamentul bolii. De aceea este extrem de important să fie depistat cât mai repede,” explică dr. Andrei Dobrea.
Atât indicaţia cât şi momentul în care se intervine chirurgical sunt stabilite de echipa multidisciplinară care evaluează pacientul, iar această echipă este condusă de medicul oncolog.
Semnele care nu trebuie ignorate
Cancerul pulmonar este periculos tocmai pentru că, adesea, nu doare, iar chirurgul toracic atrage atenţia că „majoritatea simptomelor în cancerul pulmonar apar în stadii avansate.” Totuşi, există semnale de alarmă: tusea prelungită, nejustificată de o infecţie sau «răceală», hemoptiziile (tusea cu sânge) pot apărea în funcţie de localizarea tumorii. Poate apărea şi durerea toracică, de obicei în cazul în care tumora invadează structuri înconjurătoare.
În privinţa depistării precoce, medicul Dobrea este clar: „Un CT toracic ar trebui efectuat la orice vârstă, mai ales în cazul pacienţilor cu factori de risc sau istoric familial de boli neoplazice.”
Ce poate face pacientul înainte de operaţie
„Voi mai putea respira normal?” este una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienţilor. Dr. Dobrea explică mecanismul simplu: „Deşi plămânul nu este un organ care se poate reface în ideea regenerării unei porţiuni scoase, acesta are în general o mare capacitate de adaptare şi de preluare a funcţiei pierdute. Scoţând jumătate dintr-un plămân, jumătatea rămasă îşi măreşte volumul şi umple mare parte din spaţiul rămas liber.”
Desigur, starea iniţială a plămânului contează, dar şi condiţia fizică înainte de operaţie:
„Cu cât plămânul este mai sănătos preoperator (de exemplu la nefumători), cu atât capacitatea lui de adaptare este mai mare. Condiţia fizică preoperatorie este extrem de importantă. Principiul este simplu: dacă preoperator există un nivel adecvat de «resurse» respiratorii, o pierdere temporară este mult mai uşor tolerată,” susţine chirurgul. Există însă exerciţii respiratorii pe care pacientul le poate efectua preoperator pentru o recuperare mai rapidă.
Două poveşti despre curaj, decizie şi şanse la viaţă
În spatele fiecărui diagnostic de cancer pulmonar există o poveste. Dr. Andrei Dobrea are în minte cel puţin două, diferite, dar şi cu puncte comune: diagnosticul şi intervenţia la momentul potrivit. „Primul caz care îmi vine în minte este al unui tânăr de 38 de ani care a descoperit o leziune pulmonară suspectă în cursul evaluării după un accident rutier relativ uşor”, povesteşte dr. Andrei Dobrea.
După ce şi-a revenit din eveniment, a urmat evaluarea completă şi cazul a fost analizat în echipă multidisciplinară. Decizia a fost intervenţia chirurgicală: lobectomie inferioară dreaptă, realizată minim invaziv, toracoscopic. „Am extirpat minim invaziv (toracoscopic uniportal) jumătate din plămânul drept. Analiza histopatologică a confirmat cancerul pulmonar, dar în cel mai mic stadiu depistabil.”
Momentul acela a schimbat totul — dar în sens bun. „Au trecut deja patru ani şi pacientul este sănătos. Nu simte diferenţe semnificative faţă de situaţia preoperatorie. Lucrează şi are o viaţă absolut normală lângă familia lui.” Pentru el, diagnosticul descoperit întâmplător a însemnat, paradoxal, o şansă. Cancerul a fost prins la timp.
Al doilea caz este al unei femei, în vârstă de 79 de ani, care atunci când a ajuns la dr. Dobrea, fusese deja evaluată în două spitale din două oraşe diferite. Concluzia fusese aceeaşi: inoperabilă. Vârsta şi poziţia tumorii — extrem de aproape de inimă — păreau să închidă orice opţiune chirurgicală.
„Mult timp s-a considerat că o vârstă înaintată este extrem de riscantă, mai ales ţinând cont de trauma operatorie a intervenţiilor deschise din trecut”, explică dr. Dobrea, care împreună cu echipa a decis să analizeze cazul în detaliu.
„Cu toate acestea, am decis să încercăm intervenţia, fiind singura şansă a pacientei de a avea o evoluţie favorabilă.” S-a realizat o lobectomie inferioară stângă, prin abord minim invaziv. Intervenţia a presupus extirparea a jumătate din plămân. Rezultatul? „Operaţia a fost foarte uşor tolerată de pacientă. La o săptămână după intervenţie, aceasta se plimba în parc cu nepoţii,” a spus medicul. Ambii pacienţi sunt monitorizaţi oncologic şi se bucură de viaţă.
(Articol susţinut de MedLife)
Medikatv.ro
