Istoricul francez Marc Bloch, membru al mişcării de rezistenţă, executat prin împuşcare de Gestapo în iunie 1944, şi soţia sa, Simonne Vidal, au fost înmormântaţi oficial la Panteon marţi, în cadrul unei ceremonii nocturne cu accente politice, organizată la iniţiativa preşedintelui Emmanuel Macron ca un omagiu adus deschiderii faţă de ceilalţi şi diversităţii, în opoziţie cu tendinţele de izolare şi închidere identitară, relatează Reuters.
„Apărător fervent şi neobosit al laicităţii, Marc Bloch a suferit consecinţele antisemitismului de stat iniţiat de guvernul mareşalului Pétain”, a declarat şeful statului într-un discurs ţinut la Panteon, după ce cortegiul funerar a parcurs strada Soufflot, aducând înapoi aceste „două vieţi în slujba adevărului, a libertăţii şi a Republicii”.
„Biblioteca sa a fost dispersată de nazişti, dar tocmai seminţele geniului său european s-au răspândit şi au dat naştere altor savanţi, la fel de ataşaţi ca el de civilizaţia noastră a libertăţii”, a subliniat preşedintele francez.
Emmanuel Macron anunţase în noiembrie 2024, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a eliberării oraşului Strasbourg, dorinţa sa de a-i vedea pe acest „moştenitor al Iluminismului” şi pe soţia sa intrând în Panteon.
Specialist în istoria medievală, Marc Bloch, născut în 1886 la Lyon, a luptat în timpul Primului şi al celui de-al Doilea Război Mondial. Participând la bătălia Franţei împotriva armatei celui de-al Treilea Reich în mai-iunie 1940, a suferit consecinţele legilor antisemite ale regimului de la Vichy şi şi-a pierdut postul de conferenţiar la Sorbona.
Refugiat în zona liberă, s-a alăturat Rezistenţei şi a intrat în clandestinitate în 1943. Arestat de germani, a fost torturat şi executat de Gestapo la 16 iunie 1944. Soţia sa a decedat din cauza unei boli în iulie 1944 la spitalul din Lyon.
Marc Bloch a scris, inspirându-se din înfrângerea din 1940, un eseu postum, „L'Etrange défaite” („Ciudata înfrângere”), pe care l-a redactat între iulie şi septembrie 1940 şi care a fost publicat în 1946. În această lucrare, el denunţă o disfuncţie franceză – militară, politică şi socială – care s-a manifestat între intrarea în război din septembrie 1939 împotriva Germaniei şi armistiţiul din 22 iunie 1940. „Conducătorii noştri nu s-au lăsat doar învinşi. Ci au considerat de foarte devreme că este firesc să fie învinşi”, scrie el, printre altele, în această lucrare considerată astăzi o avertizare faţă de ascensiunea pericolelor naţionaliste.
Medikatv.ro
