Peste 5% din populaţia lumii se confruntă cu pierderea auzului, având deja un anumit grad de hipoacuzie, arată Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care estimează că până în 2050, cel puţin o persoană din zece va avea pierderi de auz invalidante.
„Acest procent tinde să crească. Până în 2050 se preconizează a ajunge până la 8%. Creşterea nivelului de trai la nivelul Uniunii Europene şi a speranţei de viaţă a populaţiei vor duce implicit şi la creşterea numărului de persoane care vor suferi de hipoacuzie”, a precizat dr. Adrian Ilian, medic specialist ORL la Hyperclinica MedLife Târgu-Mureş.
Prevalenţa hipoacuziei creşte odată cu vârsta, peste 25% dintre persoanele cu vârste de peste 60 de ani sunt afectate de hipoacuzie invalidantă. Asta nu înseamnă că tinerii nu sunt expuşi acestui risc. Dimpotrivă, conform datelor OMS, peste 1 miliard de adulţi tineri sunt expuşi riscului de pierdere permanentă a auzului. „În România încă nu avem date statistice clare, însă studii europene arată că aproximativ 1 din 4 adulţi suferă de hipoacuzie”, a declarat dr. Adrian Ilian, medic specialist ORL.
Scăderea auzului, unul dintre cele mai frecvente motive de consult ORL
Hipoacuzia sau, pe înţelesul tuturor, scăderea auzului poate avea mai multe cauze. Hipoacuzia congenitală este descoperită la naştere, în cadrul screeningului auditiv neonatal; aceasta este cauzată de malformaţii genetice, anumite infecţii perinatale sau complicaţii la naştere. Hipoacuzia dobândită, pe de altă parte, are o multitudine de cauze, printre cele mai frecvente sunt:
- Infecţiile, întâlnite predominant la populaţia pediatrică;
- Medicamente ototoxice;
- Blocarea fizică a conductului auditiv - corpi străini auriculari, dopurile de cerumen;
- Boli cronice sau autoimune, tumori intracraniene, traumatisme craniene - afectează în mare parte populaţia adultă;
- Expunerea profesională la zgomot;
- Presbiacuzia – scăderea auzului cauzată de înaintarea în vârstă.
„Hipoacuzia reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive care duc la prezentarea la un consult ORL. Fiind o patologie cu evoluţie lentă, hipoacuzia este, de cele mai multe ori, trecută cu vederea sau ignorată, până în momentul în care boala este avansată”, a atras atenţia dr. Adrian Ilian.
Meserii care presupun expunerea la zgomot
Hipoacuzia prin expunere profesională la zgomot are o incidenţă din ce în ce mai mare, pe fondul industrializării marilor economii ale lumii. Cele mai vizate domenii sunt: industria prelucrătoare, construcţii, transporturi (şoferi de camion, piloţi, mecanici de locomotivă), domeniul militar/ ordine publică (expunere repetitivă la focuri de armă, explozii), agricultură (ex. şoferii de utilaje agricole), domeniul muzical (organizatori de evenimente, muzicieni).
„O expunere îndelungată la locul de muncă (luni, ani) la zgomote puternice şi vibraţii va duce inevitabil la distrugerea celulelor care recepţionează sunetul şi astfel la apariţia hipoacuziei”, a semnalat medicul.
Muzica la maxim, o problemă pentru urechi
Chiar şi cei care ascultă în afara jobului muzica la volum maxim, fie în căşti, fie la concerte, pot avea probleme cu auzul. Expunerea la un nivel de zgomot de intensitate 85-100 dB poate produce leziuni ale celulelor nervului auditiv, chiar şi în 30 minute. Deşi urechea are o importantă capacitate de a limita aceste leziuni, în timp ele devin permanente şi ireversibile.
„Muzica ascultată în căşti cu volumul la maxim este un aspect de cele mai multe ori ignorat, dar este o problema reală. Este foarte important să încercăm să limităm expunerea, cât mai mult, la intensităţi mari ale sunetului şi să facem pauze cât mai frecvent de la folosirea căştilor. Aceeaşi conduită este valabilă şi în cazul concertelor, de aceea este important să nu stăm foarte aproape de boxe şi, pe cât posibil, să facem câte o pauză în timpul concertului”, a afirmat dr. Adrian Ilian.
Dacă imediat după un concert apare senzaţia de scădere a auzului sau tinitusul (ţiuit în urechi) - şi acestea persistă mai multe zile - este important ca persoana respectivă să meargă la un medic ORL pentru o evaluare.
Primele semne ale deteriorării auzului
O persoană cu hipoacuzie are dificultăţi în a înţelege o conversaţie dacă interlocutorul acestuia vorbeşte mai încet sau dacă zgomotul de fond este mai accentuat. „De multe ori persoana în cauză acuză faptul că aude că se vorbeşte, dar nu înţelege cuvintele, în special cuvintele cu o pronunţie asemănătoare sunt adesea înţelese greşit”, a explicat medicul orelist.
O persoană cu hipoacuzie, pe măsura accentuării acesteia, va avea tendinţa de a vorbi din ce în ce mai tare, va asculta TV/ radio la un volum mult mai ridicat; la fel şi în cazul folosirii telefonului, va da sonorul mai tare. Acufenele/ tinitusul – zgomotele percepute în ureche – în special în mediu cu linişte, fără zgomot de fond, sunt un simptom des asociat pierderilor de auz.
Hipoacuzia (în cazul expunerii profesionale şi a presbiacuziei) se instalează, în cele mai multe cazuri, progresiv. „Pacienţii, pur şi simplu, ignoră acest fapt şi de multe ori ajung la medic în cazuri avansate, la care opţiunile de reabilitare sunt limitate. De cele mai multe ori, pacienţii vin la medic doar la insistenţele membrilor familiei sau ale anturajului, deoarece pur şi simplu nu se mai pot înţelege”, a mărturisit medicul.
Dacă problemele de auz sunt neglijate mult timp şi hipoacuzia neurosenzorială (afectarea nervului auditiv) este avansată, rezolvarea problemei devine o misiune dificilă. „În prezent, tehnologiile moderne de care dispunem în clinica MedLife ne permit să stabilim un diagnostic precis şi rapid; important este ca pacienţii să se prezinte cât mai rapid la un consult, în cazul în care au impresia că nu mai aud că înainte”, a semnalat dr. Adrian Ilian.
Timpanograma este o investigaţie nedureroasă, rapidă, care nu necesită efort din partea pacientului, aceasta evaluând funcţionalitatea urechii medii (membrana timpanică, oscioarele din urechea medie care transmit sunetul spre urechea internă, permeabilitatea trompei lui Eustachio).
Audiograma este o investigaţie care evaluează atât funcţionalitatea urechii medii, cât şi a urechii interne şi a nervului auditiv, fiind o investigaţie esenţială în ORL şi pe baza căreia putem stabili un diagnostic şi indicaţii de tratament. Toate acestea pot fi efectuate în cadrul unui consult de ORL, rezultatele fiind primite pe loc.
Soluţii pentru pierderea auzului legată de vârstă
Presbiacuzia, aşa cum este denumită pierderea auzului legată de vârstă, este un proces ireversibil în care o parte din celulele nervoase care recepţionează sunetul sunt distruse. Deşi nu există un tratament medicamentos, cel puţin până în momentul de faţă, sunt numeroase soluţii disponibile care urmăresc ameliorarea auzului prin amplificarea acestuia, în special pe frecventele conversaţionale.
Cele mai cunoscute, răspândite şi accesibile sunt protezele auditive convenţionale, aşa zisele aparate auditive. „Deşi în concepţia generală protezele auditive sunt văzute ca nişte aparate mari, inestetice, care produc sunete deranjante (ţiuituri, şuierături, microfonie), care amplifică zgomotele de fond, în prezent acest lucru s-a schimbat total. Noile aparate auditive digitale sunt de dimensiuni mult mai mici şi există şi variante de aparate complet intraauriculare (care nu au componentă de după ureche)”, a spus dr. Adrian Ilian.
Reglajul aparatelor auditive actuale este mult mai facil, se face după audiograma pacientului, aceste aparate amplificând sunetele vorbirii, fără a amplifica sunetele deranjante din jur. În opinia medicului ORL, „un aparat corect făcut şi bine reglat niciodată nu va scoate sunete ciudate şi nici nu va deranja pacientul la purtare”.
Altă soluţie pentru reabilitarea auditivă o reprezintă implantul cohlear, care se adresează însă unui număr mai mic de pacienţi, în cazuri bine selecţionate, cu o hipoacuzie severă, care nu mai obţin niciun beneficiu de pe urma protezelor auditive convenţionale.
Ce înseamnă un #MedicBun?
Un medic bun îşi face mereu timp să asculte problemele pacienţilor, să fie empatic şi să găsească cele mai bune soluţii de tratament de care au nevoie. „Cred că este foarte important să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem felul în care patologia cu care se prezintă un pacient îi afectează viaţă de zi cu zi, chiar dacă suntem mereu contratimp şi avem un timp limitat alocat fiecărui pacient. Deşi experienţa profesională şi pregătirea teoretică sunt incontestabil esenţiale, este foarte important să câştigăm încrederea pacientului, iar de aici colaborarea medic-pacient este mult mai facilă şi cu rezultate mai bune”, este părerea dr. Ilian pentru care cel mai important aspect îl reprezintă stabilirea un diagnostic corect.
„Odată stabilit diagnosticul, important este să explicăm pe înţelesul pacientului ce presupune patologia respectivă şi ce opţiuni de tratament există, urmând că, împreună cu acesta, să alegem calea cea mai bună atât din punct de vedere medical, cât şi din perspectiva pacientului”, a subliniat specialistul ORL.
Un pacient bine informat, care înţelege gravitatea unui diagnostic, va fi întotdeauna mai compliant la tratament, iar rezultatele vor fi pe măsură. Aşa a fost şi în cazul unei paciente care a ajuns la dr. Adrian Ilian într-o stare destul de gravă.
„Îmi amintesc cu drag de o pacientă vârstnică, cu probleme grave de auz la o ureche, care persistau de mai mult de 2 ani. Pacienta, practic, nu mai auzea cu acea ureche, dar amânase prezentarea la ORL de teama de a fi nevoită să poarte un aparat auditiv. La examenul otoscopic am observat că urechea era complet ocupată de o formaţiune gelatinoasă, cu depozite de culoare neagră (sugestive pentru o suprainfecţie micotică); după ce această formaţiune a fost extrasă şi am putut vizualiza membrana timpanică, am observat prezenţa unei fisuri la acest nivel şi prezenţa de secreţii purulente importante cantitativ”, a povestit medicul, care i-a prescris un tratament medicamentos de aproximativ 4 săptămâni pacientei. Ulterior, fisura din timpan s-a închis, inflamaţia locală a dispărut complet, infecţia micotică a fost eradicată, iar femeia auzea la fel de bine cu ambele urechi. „La finalul tratamentului am făcut o audiogramă de control şi am constatat că nervul auditiv era foarte puţin afectat, în concordanţă cu vârsta şi comorbidităţile pacientei, deci nu era cazul să poarte un aparat auditiv”, a declarat dr. Adrian Ilian.
Recomandări pentru prevenţia/ tratarea problemelor de auz
În cazul copiilor este foarte important screeningul neonatal, iar în cazul descoperirii unei hipoacuzii, aceasta trebuie urmărită şi tratată cât mai precoce pentru a preveni tulburările de dezvoltare a limbajului. „Hipoacuzia apărută în contextul unei infecţii a urechii trebuie tratată cât mai rapid, pentru a preveni complicaţiile şi afectarea permanentă a auzului”, a semnalat medicul. Specialistul ORL recomandă:
- evitarea expunerii la sunete puternice pentru perioade îndelungate de timp;
- folosirea cu conştiinciozitate a mijloacelor individuale de protecţie a muncii, în cazul persoanelor cu expunere profesională la zgomot;
- evitarea automedicaţiei – există medicamente ototoxice, care afectează direct nervul auditiv;
- controale periodice anuale ORL, cu efectuarea unei audiograme de control, în special la persoanele predispuse hipoacuziei.
Mituri frecvent întâlnite despre pierderea auzului
Credinţele populare greşite adesea îi ţin departe de medici pe români. „Mitul cel mai des întâlnit şi, din păcate, întâlnit doar la noi în ţară, este acela potrivit căruia «am lucrat în curent, m-a tras curentul şi de aceea nu mai aud». Nu există aşa ceva; oamenii care au impresia că «au lucrat în curent» de cele mai multe ori au lucrat în medii cu expunere la zgomot sau vibraţii timp îndelungat, ceea ce a dus inevitabil la scăderea auzului”, a explicat dr. Adrian Ilian.
Un alt mit fals este acela că muzica ascultată tare în căşti nu afectează tinerii, pentru că ar avea potenţial mai mare de regenerare. „Este adevărat că un organism tânăr are o capacitate mai mare de reparare, dar în urma expunerii la sunet de mare intensitate, pentru perioade lungi de timp şi repetitiv, nervul auditiv va suferi leziuni ireparabile; acest lucru nu va fi observat imediat, ci efectul cumulativ va fi observat în luni sau ani de zile, însă va fi ireversibil”, a ţinut să precizeze medicul ORL.
O altă credinţă falsă este aceea că aparatele auditive sunt foarte mari şi inestetice. Evoluţia aparatelor auditive din ultimele decenii este impresionantă, dimensiunile lor s-au redus considerabil faţă de acum 20-30 ani; există în momentul de faţă aparate complet intraauriculare, ele fiind practic insesizabile. Iar viitorul în domeniul ORL sună bine.
„Având în vedere progresele tehnologice majore din ultimele decenii, prevenţia şi tratamentul hipoacuziei vor avea rezultate din ce în ce mai bune. În prezent, există studii de laborator, care urmăresc regenerarea celulelor receptoare ale sunetului din urechea internă, folosind recombinarea genetică sau terapia cu celule stem, rezultatele fiind promiţătoare. Deşi este un proces de durată, care nu poate fi aplicat pacienţilor umani, decât după studii ample, este o perspectivă îmbucurătoare pentru pacienţii cu hipoacuzie”, a remarcat dr. Adrian Ilian.
Surse:
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/deafness-and-hearing-loss
**
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România, şi îşi propune să fie o sursă de informare şi inspiraţie pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură şi ne motivează să oferim soluţii medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găseşti oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical şi o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
