Sezonul rece ascunde un risc medical major, statisticile confirmând o creştere alarmantă a urgenţelor cardiace în această perioadă. „Studiile epidemiologice arată o creştere clară a evenimentelor cardiovasculare acute în perioada sărbătorilor, cu un vârf al infarctelor şi accidentelor vasculare la finalul lunii decembrie”, avertizează dr. Elena Luminiţa Kosa, Medic Şef Laborator MedLife Timişoara. Potrivit specialistei, această vulnerabilitate este alimentată de un „cocktail” periculos: temperaturile scăzute, excesele alimentare şi alcoolice, dar şi neglijarea tratamentelor cronice.
Luna în care inima „oboseşte” este în general ultima din an, potrivit unui studiu publicat în prestigioasa revistă British Medical Journal. Acesta confirmă că există un „vârf” periculos de Crăciun şi Anul Nou. Cercetătorii au analizat peste 280.000 de cazuri de infarct miocardic şi au constatat că riscul creşte cu 37% în ajunul Crăciunului. Factorii incriminaţi includ stresul emoţional, consumul de alcool şi mâncarea bogată în grăsimi.
„La sfârşit de an, se observă o creştere a numărului de pacienţi care se adresează laboratoarelor ca urmare a exceselor alimentare. Cel mai des observăm creşteri ale glicemiei, în special la persoanele cu diabet sau prediabet, precum şi valori mai mari ale trigliceridelor şi colesterolului total. De asemenea, pot apărea modificări uşoare ale enzimelor hepatice, mai ales în contextul consumului de alcool, precum şi creşteri tranzitorii ale acidului uric”, a spus dr. Elena Luminiţa Kosa, medic primar medicină de laborator. Mai rar, apar modificări minore ale funcţiei pancreatice şi acestea sunt, în majoritatea cazurilor temporare.
„În perioada sărbătorilor nu este recomandată evaluarea completă a statusului metabolic deoarece excesele alimentare, consumul de alcool, reducerea activităţii fizice şi oboseala pot influenţa semnificativ rezultatele analizelor. Diagnosticele importante, precum dislipidemiile, este preferat să fie stabilite după această perioadă”, a afirmat dr. Elena Kosa, care a explicat că pentru un diagnostic corect, analizele ar trebui repetate la 2-4 săptămâni după reluarea unui stil de viaţă normal.
Lipoproteina(a): Factorul de risc pe care dieta nu îl poate învinge
Uneori, analizele de rutină nu sunt suficiente, fiind necesare şi alte investigaţii. Lipoproteina(a) este „amprenta” genetică a riscului cardiovascular şi este una dintre cele mai importante analize pentru sănătatea inimii. „Deşi seamănă cu celebrul colesterol „rău” (LDL), ea are o particularitate redutabilă: nivelul său este determinat genetic şi nu este influenţat de dietă, activitate fizică sau tratamentul hipolipemiant actual. Lipoproteina (a), descrisă pentru prima dată în 1963 de geneticianul Kare Berg, este o particulă sintetizată hepatic, formată dintr-un nucleu de tip LDL la care se adaugă apolipoproteina (a). Numeroase studii au demonstrat rolul său aterogen, trombogen şi proinflamator, fiind asociată independent cu riscul cardiovascular. Este un test tot mai des solicitat de medicii cardiologi”, a explicat medicul de laborator.
Societatea Europeană de Ateroscleroză (EAS) şi-a actualizat încă din 2022 dovezile privind rolul lipoproteinei(a) în boala cardiovasculară aterosclerotică (ASCVD) şi stenoza valvulară aortică, oferind îndrumări clinice pentru testarea şi tratarea nivelurilor ridicate de Lp(a), dar şi pentru includerea acesteia în evaluarea riscului global.
Cine ar trebui să îşi facă acest test obligatoriu?
- Cei cu istoric familial de evenimente cardiovasculare la vârstă tânără;
- Pacienţii cu valori ale LDL colesterolului ≥190 mg/dL;
- Persoanele care au suferit proceduri de revascularizare coronariană.
„Există pacienţi cu valori normale ale LDL care dezvoltă boală cardiovasculară precoce, având ca singur factor de risc identificabil Lipoproteina(a) crescută. Riscul este maxim atunci când coexistă valori crescute ale Lipoproteinei(a), cât şi ale LDL-colesterolului”, a atras atenţia dr. Kosa.
Vestea bună? Este nevoie de o singură determinare pe parcursul vieţii, deoarece nivelul rămâne constant, fiind scris în codul nostru genetic. O valoare mai mare de 50 mg/dL este deja asociată cu un risc crescut.
Majoritatea pacienţilor cu Lipoproteina (a) crescută sunt asimptomatici până la apariţia unui eveniment cardiovascular major. „Dozarea Lipoproteinei (a) nu este recomandată ca analiză de rutină. Recomandarea aparţine medicului clinician, în urma consultului”, a explicat dr. Kosa.
Putem preveni destinul scris în gene?
Deşi valoarea Lipoproteinei(a) nu poate fi redusă prin stil de viaţă, riscul global poate fi diminuat drastic. „În situaţia existenţei unei valori crescute pentru Lipoproteina(a), să ţinem sub control ceilalţi factori de risc, cei pe care îi putem influenţa”, e de părere medicul de laborator. Aceasta înseamnă un control riguros al tensiunii arteriale, glicemiei, greutăţii şi renunţarea la fumat.
Dr. Elena Kosa subliniază că testarea genetică nu este doar un trend medical, ci o unealtă de prevenţie reală. „Testarea genetică cardiovasculară este recomandată în special persoanelor cu antecedente familiale sugestive (stop cardiac inexplicabil, eveniment aortic subit, boli cardiovasculare severe apărute la vârste tinere), pacienţilor cu cardiopatii sau aritmii apărute precoce, celor cu hipercolesterolemie severă sugestivă pentru o formă familială, precum şi în anumite situaţii de tromboză apărută la vârstă tânără sau fără o cauză evidentă. De asemenea, testarea poate fi utilă pentru evaluarea riscului şi managementul unei viitoare sarcini la pacienţii cu afecţiuni cardiace ereditare sau boli genetice ale aortei. Indicaţia testării genetice şi interpretarea rezultatelor trebuie realizate de medic, pe baza istoricului personal şi familial, a examenului clinic şi a investigaţiilor cardiologice. Consilierea genetică este un plus atunci când este disponibilă. Identificarea precoce a unei predispoziţii permite monitorizare atentă, screening familial şi intervenţii timpurii, contribuind astfel la prevenţia reală a evenimentelor cardiovasculare severe”, a precizat dr. Elena Kosa.
Ce spune ştiinţa despre Lipoproteina(a)
Afirmaţiile dr. Kosa privind controlul riguros al factorilor de risc sunt susţinute de cel mai recent studiu internaţional. Analiza CONNECT, publicată în JAMA Cardiology, demonstrează că pacienţii care ating nivelurile ţintă de LDL-colesterol prin terapie intensivă au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta neoateroscleroză (formarea de noi plăci de grăsime în interiorul stenturilor).
Studiul a arătat că pacienţii care nu au atins ţintele de LDL-colesterol au avut un risc de 3 ori mai mare de eşec al stentului la 3 ani de la intervenţie, dar şi că menţinerea unui nivel scăzut al colesterolului „rău” (în medie sub 50 mg/dL) este crucială pentru a preveni reapariţia blocajelor.
Cu alte cuvinte, dacă descoperim o valoare crescută a Lipoproteinei(a), strategia este clară: trebuie să fim mult mai categorici cu restul factorilor pe care îi putem influenţa. În timp ce evaluarea anuală a stării de sănătate rămâne esenţială pentru a nu lăsa nicio „verigă slabă” să treacă neobservată, mesajul medicului de laborator pentru toţi românii este: „Iubiţi-vă inima, aveţi grija de ea!”.
Surse:
https://www.bmj.com/content/363/bmj.k4811
https://jamanetwork.com/journals/jamacardiology/article-abstract/2843037
Medikatv.ro
