Ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, a afirmat, duminică seară, că, într-un stat de drept, justiţia este cea care dezleagă un litigiu, iar atunci când judecătorul este el însuşi justiţiabil tot un judecător trebuie să-i facă dreptate. ”Cine să-l judece pe judecător? Un medic? Un inginer?”, a afirmat Marinescu, referindu-se la motivarea CEDO în conflictul dintre statul român şi magistraţi pe tema salariilor restante. În document, instanţa europeană arată că judecătorii naţionali chemaţi să se pronunţe asupra unor componente ale remuneraţiei de care puteau beneficia ei înşişi erau ”susceptibili” de a genera ”un conflict de interese”, ”interesul lor patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparţială a funcţiilor lor judiciare”.
"Referitor la conflictul de interese amintit în economia acelor considerente (motivarea CEDO în conflictul dintre statul român şi magistraţi - n.r.), trebuie să fim conştienţi de o chestiune: că dezlegarea unui litigiu într-un stat de drept trebuie să o facă justiţia. Dacă judecătorul este şi el justiţiabil, că nu poţi să-l împiedici să fie şi el justiţiabil, cine să-l judece pe judecător? Un medic? Un inginer? Tot justiţia ar trebui să-l judice", a declarat, duminică seară, la TVR Info, ministrul Justiţiei, Radu Marinescu.
Potrivit acestuia, nu se poate spune că un proces al unui judecător, care şi el este cetăţean şi deci potenţial justiţiabil, n-ar putea să fie judecat de către justiţie, pentru că justiţia are în statul de drept această misiune să dezlege litigiile.
"Aici ne aflăm şi chestiunea trebuie tratată cu foarte multă atenţie şi seriozitate. Pentru viitor este foarte important ca justiţia să nu încerce să intre în sfera Executivului sau a Legislativului", a mai afirmat ministrul Justiţiei.
Magistraţii români care au reclamat în 2024 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) neplata integrală a restanţelor salariale au pierdut definitiv procesul, după ce joi completul de şapte judecători ai instanţei europene a considerat cererile "vădit neîntemeiate".
În motivarea deciziei, CEDO vorbeşte, printre altele despre "circumstanţe excepţionale şi constrângeri economice şi bugetare" pe care autorităţile au fost nevoite "să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă".
"În acest context de criză economică acută şi de durată şi în ciuda resurselor financiare insuficiente, autorităţile interne sunt cele care au pus în aplicare o serie de ajustări succesive care au permis executarea progresivă a hotărârilor judecătoreşti", adaugă CEDO. Instanţa europeană subliniază că judecătorii naţionali chemaţi să se pronunţe asupra unor componente ale remuneraţiei de care puteau beneficia ei înşişi erau "susceptibili" de a genera "un conflict de interese", "interesul lor patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparţială a funcţiilor lor judiciare".
De asemenea, instanţa a constatat că sumele datorate tuturor celorlalţi funcţionari erau mult mai mici decât cele datorate magistraţilor, dar şi că reclamanţii nu fac parte dintr-un grup vulnerabil, iar neplata integrală şi imediată a sumelor solicitate nu i-a privat de singurul lor mijloc de subzistenţă şi nu i-a expus riscului de a nu dispune de mijloace suficiente pentru a-şi asigura subzistenţa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ulterior că decizia CEDO privind neplata integrală a restanţelor salariale ale magistraţilor şi litigiul ÎCCJ cu Guvernul României sunt chestiuni juridice distincte.
Medikatv.ro
