Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a clasat dosarul referitor la OUG 13, a declarat purtătorul de cuvânt sl instituţiei. Fostul ministru al Justiţiei, Florin Iordache a declarat luni, la Parlament, că decizia Parchetului General de a clasa dosarul privind OUG 13 este una „normală”, în condiţiile în care el a arătat tot timpul că tot ceea ce s-a făcut la Ministerul Justiţiei a fost legal şi constituţional.
"Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de prezentare cu rea-credinţă de date inexacte, Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 259 al. 1 şi 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 C.p şi fals intelectual prev. de art. 321 C.p", anunţă Parchetul ICCJ, care face o cronologie a disputei juridice cu privire la acest dosar.
Procurorii consemnează că în data de 8 februarie 2017, preşedintele Senatului a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională dintre Guvernul României şi Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie, generat de demersurile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, constând în anchetarea circumstanţelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului referitor la modificarea şi completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală.
Curtea Constituţională, în cadrul procesului de examinare a cererii, a analizat actele de sesizare şi actele procesuale emise, statuând în decizia nr. 68 din data de 27.02.2017 cu privire la ”faptele reclamate şi cele reţinute în ordonanţa procurorului de caz”, că ”toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunţului cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern.
"Astfel, circumstanţele adoptării actului normativ, luările de poziţie publice contradictorii ale ministrului justiţiei şi ale prim-ministrului, urmate de decizia adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, ... constituie, în mod evident, aspecte privind legalitatea şi oportunitatea adoptării actului criticat, care nu pot intra în sfera de competenţă a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activităţii de cercetare penală”", explică Parchetul ICCJ.
De asemenea, ” Curtea, analizând încadrarea juridică a faptelor denunţate, aşa cum este ea configurată de către procuror în ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, reţine, ”în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000...datorită caracterului de generalitate al unei legi sau ordonanţe, ”folosul” din textul incriminator are în vedere alte ipoteze şi nicidecum ”beneficiul” obţinut de o persoană ca urmare a adoptării unui act normativ, astfel că acesta nu poate fi în niciun caz element constitutiv al laturii obiective a unei infracţiuni şi astfel nu poate determina răspunderea penală”, că ” referitor la infracţiunea prevăzută de art.8 alin.(1) lit.b) din Legea nr.115/1999... din analiza elementelor constitutive ale acestei infracţiuni reiese că această normă este incidentă atunci când prezentarea de către membrii Guvernului a datelor inexacte este rezultatul îndeplinirii unei obligaţii legale faţă de cei îndrituiţi să solicite aceste date, Parlamentul, respectiv Preşedintele României.
Or, raportat la starea de fapt descrisă în denunţul formulat şi reţinută în ordonanţa de începere a urmăririi penale emisă de organul judiciar, potrivit căreia ”în mod deliberat ministrul justiţiei a dezinformat Parlamentul României cu privire la intenţiile lui a promova acte normative […] prin procedura ordonanţei de urgenţă” şi că ”în mod deliberat, prim-ministrul României şi ministrul justiţiei l-au dezinformat pe Preşedintele României, înaintea şedinţei de Guvern că nu aveau intenţia să treacă pe ordinea de zi cele două ordonanţe”, Curtea constată că ”datele inexacte” se referă la necomunicarea unor intenţii, care, în viziunea autorilor denunţului şi a organului judiciar, se converteşte în ”dezinformare”.
"Nicio normă legală sau constituţională nu obligă Guvernul să-l informeze pe Preşedintele României cu privire la ”intenţiile” sale în sensul includerii pe ordinea de zi a unei şedinţe de Guvern a actelor normative supuse adoptării şi nici să informeze Parlamentul cu privire la ”intenţia” sa de a adopta ordonanţe de urgenţă. Cu privire la acest din urmă aspect, singura obligaţie a Guvernului este de a depune, după adoptare, ordonanţa de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă pentru ca aceasta să intre în vigoare, conform art.115 alin.(5) din Constituţie.” şi că ” pentru alte trei infracţiuni, respectiv infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.(1) şi (2) din Codul penal, infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art.275 din Codul penal, şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art.321 din Codul penal... pentru care s-a dispus extinderea... nu sunt de natură a schimba starea de fapt şi de drept a cauzei şi, implicit raţionamentul Curţii Constituţionale în analiza şi soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Guvern", consemnează Parchetul ICCJ invocând decizia CCR.
În concluzie, Curtea Constituţională a decis că ”prin verificarea circumstanţelor în care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a arogat competenţa de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal”, notează Parchetul.
"Având în vedere cele mai sus expuse, procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 a. 1 lit. b teza I-a cu privire la infracţiunile de prezentare cu rea-credinţă, de date inexacte, Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 259 al. 1 şi 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 C.p şi fals intelectual prev. de art. 321 C.p, motiv pentru care, în temeiul art. 315 al. 1 C.p.p şi au dispus clasarea cu privire la acestea", precizează procurorii.
În plin scandal referitor la acest act normativ, după ce Curtea Constituţională admisese existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Guvern pe tema anchetei privind OUG 13, procurorul general al României, Augustin Lazăr, declara că Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va continua ancheta în cazul OUG 13, pentru fapte penale şi persoane concrete cu care a fost sesizat, şi nu va face evaluări ale legalităţii şi oportunităţii actelor adoptate de alte puteri.
“Am văzut decizia Curţii Constituţionale, evident că ea este obligatorie pentru toţi şi, raportat la motive, noi vom continuă ancheta. Fără îndoială că Ministerul Public este sesizat cu aspectele penale ale problemelor, cu fapte penale concrete şi cu persoane concrete. Prin urmare, Ministerul Public nu va face evaluări ale legalităţii, ale oportunităţii actelor unei alte puteri, ci strict ne cantonăm la aspecte penale care ţin de competenţa Ministerului Public”, a spus atunci Augustin Lazăr.
Procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie preciza că ancheta privind OUG 13 va continua întrucât procurorul este obligat, conform articolului 5 din Codul de procedura penală, să afle adevărul cu referire la persoanele, faptele şi împrejurările în care au fost comise faptele sesizare.
În dosarul privind OUG 13 de modificare a codurilor penale, procurorii DNA au dispus, în 24 februarie, clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea prevăzută de articolul 13 din Legea 78/2000, respectiv folosire a influenţei ori autorităţii ca persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Anchetatorii au mai decis atunci disjungerea şi declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea cauzei legată de cinci infracţiuni, respectiv: favorizare a făptuitorului; prezentare cu rea-credinţă, de date inexacte, Parlamentului sau preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută şi sancţionată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale); sustragerea sau distrugerea de înscrisuri; sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri; fals intelectual.
Direcţia Naţională Anticorupţie susţinea că Ministerul Justiţiei a distrus un document de la Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul în care proiectul OUG 13 primea, cu foarte puţin timp înainte de aprobarea în Guvern, aviz de oportunitate cu observaţii şi propuneri.
DNA preciza că actul normativ avea, cu câteva ore înainte de aprobare, doar avizul Ministerului Afacerilor Interne, legat strict de infracţiuni din domeniul circulaţiei rutiere, şi al Consiliul Legislativ, cu observaţii privind caracterul de urgenţă, iar ministrul Afacerilor Externe a semnat proiectul în sediul Guvernului, deoarece i s-a solicitat “pe loc” acest aviz.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
