Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, marţi, că decizia de instituire a Mecanismului de Coperare şi Verificare este obligatorie pentru România în toate aspectele sale, iar ”România trebuie să se abţină să adopte sau să menţină în vigoare în domeniile acoperite de obiectivele de referinţă măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care îl prevăd aceleaşi cerinţe şi recomandări”.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

”Şase cereri de decizie preliminară au fost formulate în faţa Curţii de instanţe române în cadrul unor litigii între persoane juridice sau persoane fizice, pe de o parte, şi autorităţi sau organe precum Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte. Litigiile principale se înscriu în contextul unei reforme de anvergură în domeniul justiţiei şi al luptei împotriva corupţiei din România, reformă care face obiectul unei monitorizări la nivelul Uniunii Europene din anul 2007, în temeiul mecanismului de cooperare şi de verificare instituit prin Decizia 2006/9281 cu ocazia aderării României la Uniune (denumit în continuare „MCV”)”, a transmis, marţi, CJUE, într-un comunicat de presă.

Sursa citată a menţionmat că, în contextul aderării sale la Uniune, România a adoptat în cursul anului 2004 trei legi, aşa-numitele „legi ale justiţiei”, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, în scopul ameliorării independenţei şi a eficienţei justiţiei.

În cursul anilor 2017-2019, legilor menţionate le-au fost aduse modificări prin legi şi ordonanţe de urgenţă ale guvernului adoptate în temeiul Constituţiei României. Reclamanţii din litigiile principale contestă compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unora dintre aceste modificări legislative. În susţinerea acţiunilor formulate, aceştia fac referire la anumite avize şi rapoarte întocmite de Comisia Europeană privind progresele înregistrate de România în temeiul MCV, care, în opinia acestora, critică dispoziţiile adoptate de România în cursul anilor 2017-2019 din perspectiva cerinţelor de eficacitate a luptei împotriva corupţiei şi de garantare a independenţei puterii judecătoreşti. În acest cadru, instanţele de trimitere ridică problema naturii şi a efectelor juridice ale MCV, precum şi a sferei de aplicare a rapoartelor întocmite de Comisie în temeiul acestuia. Potrivit acestor instanţe, conţinutul, natura juridică şi întinderea temporală a mecanismului menţionat ar trebui considerate ca fiind circumscrise Tratatului de aderare, iar cerinţele formulate în aceste rapoarte ar trebui să aibă caracter obligatoriu pentru România. În această privinţă, totuşi, instanţele respective menţionează o jurisprudenţă naţională potrivit căreia dreptul Uniunii nu ar prevala asupra ordinii constituţionale române, iar Decizia 2006/928 nu ar putea constitui o normă de referinţă în cadrul unui control de constituţionalitate întrucât această decizie a fost adoptată anterior aderării României la Uniune, iar problema dacă conţinutul, caracterul şi întinderea temporală ale acesteia intră în domeniul de aplicare al Tratatului de aderare nu a făcut obiectul niciunei interpretări a Curţii”, a mai transmis Curtea.

Potrivit comunicatului, Curtea, întrunită în Marea Cameră, constată că Decizia 2006/928 şi rapoartele întocmite de Comisie pe baza acestei decizii constituie acte adoptate de o instituţie a Uniunii, care pot fi supuse unei interpretări în temeiul articolului 267 TFUE.

În continuare, Curtea statuează că decizia menţionată intră, în ceea ce priveşte natura sa juridică, conţinutul său şi efectele sale în timp, în domeniul de aplicare al Tratatului de aderare, întrucât constituie o măsură adoptată în temeiul Actului de aderare care este obligatorie pentru România de la data aderării sale la Uniune. În ceea ce priveşte efectele juridice ale Deciziei 2006/928, Curtea constată că aceasta are caracter obligatoriu în toate elementele sale pentru România de la data aderării sale la Uniune şi o obligă să atingă obiectivele de referinţă, de asemenea obligatorii, care figurează în anexa la aceasta”, se mai arată în comunicat.

Potrivit sursei citate, obiectivele respective, definite ca urmare a deficienţelor constatate de Comisie înainte de aderarea României la Uniune, urmăresc, printre altele, să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept.

România are astfel obligaţia de a lua măsurile adecvate în vederea realizării obiectivelor menţionate şi de a se abţine să pună în aplicare orice măsură care riscă să compromită atingerea aceloraşi obiective. În ceea ce priveşte efectele juridice ale rapoartelor întocmite de Comisie în temeiul Deciziei 2006/928, Curtea precizează că acestea formulează cerinţe în privinţa României şi adresează „recomandări” statului membru menţionat în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. În conformitate cu principiul cooperării loiale, România trebuie să ţină seama în mod corespunzător de cerinţele şi de recomandările menţionate şi trebuie să se abţină să adopte sau să menţină în vigoare în domeniile acoperite de obiectivele de referinţă măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care îl prevăd aceleaşi cerinţe şi recomandări”, se mai arată în comunicat.

 

 

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.