Curtea Constituţională a admis, cu unanimitate de voturi, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis referitoare la Legea privind aprobarea obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I”. Prin urmare, actul normativ se va reîntoarce în Parlament, pentru a fi pus în acord cu decizia CCR.
”În data de 2 iunie 2020, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I” (Pl-x nr. 177/2020). Considerăm că această lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) teza a doua, conform cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi celor ale art. 111 alin. (1) teza a doua privind informarea Parlamentului şi ale art. 138 alin. (5), referitoare la obligativitatea stabilirii surselor de finanţare pentru cheltuielile bugetare, pentru argumentele pe care le vom prezenta în cele ce urmează”, arată şeful statului în sesizarea de neconstituţionalitate.
Prezentăm integral motivele invocate de preşedinte:
”1. Nerespectarea, pe de o parte, a prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi, pe de altă parte, a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, precum şi a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie
Aşa cum rezultă din titlu, precum şi din dispoziţiile art. 1 ale legii deduse controlului de constituţionalitate, obiectul de reglementare îl constituie aprobarea executării obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I”, acest spital urmând să fie construit pe raza municipiului Constanţa. Totodată, la art. 5, legea criticată prevede că înfiinţarea Spitalului Militar Regional „Carol I” se face cu avizul Ministerului Sănătăţii.
Considerăm că legea criticată are caracter individual, fiind concepută să impună dispoziţii pentru un singur caz, determinat concret, intuitu personae. Astfel, instituind prin lege aprobarea obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I”, respectiv înfiinţarea spitalului în cauză, Parlamentul a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie în componenta sa referitoare la separaţia puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ţine de competenţa de reglementare a autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, viciu de natură să antreneze - conform jurisprudenţei instanţei constituţionale - neconstituţionalitatea legii în ansamblul său.
Potrivit jurisprudenţei constituţionale, legea este definită ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. De asemenea, potrivit Curţii Constituţionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (Decizia nr. 600/2005, Decizia nr. 970/2007, Decizia nr. 494/2013 şi Decizia nr. 574/2014).
Tot cu privire la caracterul individual al legii, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a mai reţinut, prin mai multe decizii, că „Domeniul de incidenţă a reglementării este determinat de legiuitor, ea fiind concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normelor edictate. În caz contrar, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, având în vedere raţiuni intuitu personae, legea are caracter individual, fiind aplicabilă unui singur caz prestabilit fără echivoc, şi, implicit, îşi pierde legitimitatea constituţională, încălcând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi principiul separaţiei puterilor în stat” (Decizia nr. 249/2018).
Totodată, referitor la adoptarea unei legi în condiţiile arătate mai sus, Curtea Constituţională a stabilit că legea contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este sub acest aspect în totalitate neconstituţională. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a arătat că este încălcat şi art. 16 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege”.
Totodată, Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Aşadar, Curtea Constituţională consideră că o astfel de interpretare este contrară celor statuate în jurisprudenţa sa şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale” (Decizia nr. 777/2017).
Examinând constituţionalitatea unui act normativ cu caracter individual, instanţa de contencios constituţional a reţinut: „Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. (...) Fără îndoială, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie. (…) Subscriind acestei teze, Curtea ţine să precizeze că o atare derogare de la dreptul comun se poate realiza numai printr-o reglementare cu caracter normativ, (…). În ipoteza în care, însă, reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional.” (Decizia nr. 600/2005).
Aşadar, o lege trebuie să fie elaborată în conformitate cu Constituţia, să reprezinte actul juridic al Parlamentului, să exprime şi să reglementeze relaţii sociale generale. Or, în cazul de faţă, legea dedusă controlului de constituţionalitate creează cadrul normativ pentru realizarea unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabil doar unui singur caz expres determinat, acela al aprobării obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I”. Astfel, pentru motivele precizate şi ţinând cont de jurisprudenţa constituţională în materie, ale cărei considerente sunt aplicabile şi în cazul de faţă, apreciem că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine, pe de o parte, art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la respectarea principiului separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) ce consacră rolul Parlamentului, iar, pe de altă parte, încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „nimeni nu e mai presus de lege”, precum şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale.
2. Nerespectarea prevederilor constituţionale art. 111 alin. (1) teza a doua şi ale art. 138 alin. (5)
Art. 2 alin. (1) al legii criticate prevede finanţarea obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I” de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naţionale, prin alocări suplimentare faţă de bugetul destinat acestui minister prin legea bugetului de stat.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice: „(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative/măsuri/politici a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, se va întocmi o fişă financiară, care va respecta condiţiile prevăzute de Legea nr. 69/2010. În această fişă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat...(2) În cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, fişa financiară prevăzută la alin. (1), în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării. (3) După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative/măsuri/politici numai în condiţiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul”. În acest sens, prin Decizia nr. 795/2016, Curtea Constituţională a statuat că adoptarea unei legi cu impact bugetar este posibilă doar după solicitarea stabilirii sursei de finanţare în condiţii constituţionale, iar prin Decizia nr. 331/2019 a reţinut că „lipsind fişa financiară (iniţială şi reactualizată), nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală”.
Or, din analiza parcursului legislativ al legii criticate rezultă că nu a fost transmisă Guvernului solicitarea de a elabora fişa financiară. Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat, în calitate de primă Cameră competentă, la data de 04.02.2020 şi, în aceeaşi zi, s-a solicitat doar punctul de vedere al Guvernului, nu şi fişa financiară, obligatorie potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 şi jurisprudenţei Curţii. Mai mult, în contradicţie şi cu cerinţele art. 33 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nici expunerea de motive a legii criticate nu detaliază impactul bugetar al soluţiilor legislative preconizate şi nici nu indică sursa de finanţare.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie, „în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie”, iar art. 138 alin. (5) din legea fundamentală prevede expres că „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”.
Prin urmare, întrucât cheltuielile stabilite prin textele legii criticate afectează bugetul de stat, învederăm faptul că adoptarea unor asemenea prevederi nu se putea realiza decât după cererea prealabilă a informării Parlamentului, formulată de acesta şi înaintată Guvernului. De aceea, solicităm Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea în ansamblu a legii deduse controlului, prin raportare la dispoziţiile art. 111 alin. (1) teza a doua şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind aprobarea obiectivului de investiţii Spitalul Militar Regional „Carol I” este neconstituţională în ansamblu”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
