De când şi-a preluat funcţia de secretar general al NATO, în urmă cu aproape doi ani, Mark Rutte şi-a dedicat o mare parte din timp încercării de a menţine Statele Unite în cadrul celei mai mari alianţe militare din lume, recurgând chiar la linguşeli directe pentru a-l convinge pe preşedintele american Donald Trump să renunţe la ameninţările de a părăsi alianţa, potrivit unei analize AP.
Însă regulile jocului se schimbă în continuu, mizele devenind tot mai mari în perspectiva summitului de săptămâna aceasta din Turcia.
Iniţial, problema era legată de bani. Trump a criticat îndelung aliaţii NATO pentru că alocau o parte prea mică din bugetele lor naţionale apărării. Însă aceste probleme au fost abordate la summitul de anul trecut, când aliaţii SUA s-au angajat să investească la fel de mult ca America, raportat la produsul intern brut.
Adevărata problemă a NATO în prezent este transformarea acestor fonduri în capacităţi militare, mai ales în contextul în care ţările europene sunt îngrijorate de un posibil atac din partea Rusiei.
Cu toate acestea, Rutte a încercat să risipească orice îngrijorări rămase în urma unei întâlniri de la Casa Albă de luna trecută, prezentând un nou argument pe baza unui grafic intitulat „The Trump Trillion” cu litere aurii - care arată cheltuieli în valoare de 1,2 trilioane de dolari efectuate de aliaţii europeni şi de Canada începând din 2017.
Trump a părut însă impasibil, afirmând că este în continuare dezamăgit de refuzul unor aliaţi din NATO de a se alătura războiului împotriva Iranului, pe care îl lansase alături de Israel fără a-i consulta.
„Nu avem nevoie de banii lor - nu avem nevoie de nimic”, a spus Trump. „Vreau doar loialitate”.
Trump a sugerat că ar fi putut să nu participe deloc la viitorul summit dacă acesta nu ar fi fost găzduit de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. Este un semn că chiar şi Erdogan şi Rutte - lideri străini pe care Trump pare să-i aprecieze în mod deosebit - vor avea mult de lucru pentru a menţine summitul pe făgaşul normal.
Rutte a stabilit un nou record de linguşire la Casa Albă
Istoric vorbind, principalele sarcini ale celui mai înalt oficial civil al NATO - întotdeauna un european, niciodată un american - au fost să încurajeze consensul într-o organizaţie care ia decizii în unanimitate şi să vorbească în numele tuturor celor 32 de ţări membre.
Însă, pe parcursul ambelor mandate ale lui Trump, Rutte şi predecesorul său la cârma NATO, Jens Stoltenberg, au dedicat o cantitate uriaşă de energie doar pentru a menţine Statele Unite în cadrul alianţei.
Trump a ameninţat că va părăsi NATO, a ezitat să retragă trupele americane din Europa şi a promis că va prelua controlul asupra insulei Groenlanda - o parte semiautonomă a Danemarcei, ţară aliată. El a semănat îndoieli cu privire la faptul că ar apăra un alt membru care nu cheltuieşte suficient pentru armată, erodând astfel încrederea.
Abordarea lui Rutte s-a bazat în mare măsură pe linguşeli. Discursul de luna trecută din Biroul Oval, atent regizat - cu elemente de decor care aminteau de steagul american - a stabilit un nou punct de referinţă, chiar şi pentru un om aspru criticat pentru că l-a comparat pe Trump cu un „tătic”.
Graficele arătau că se creau zeci de mii de locuri de muncă în SUA şi că exista un volum de comenzi europene pentru echipament militar în valoare de 300 de miliarde de dolari - totul datorită „liderului lumii libere”, a afirmat Rutte.
El a respins, cu tact, plângerile lui Trump potrivit cărora NATO nu a sprijinit SUA împotriva Iranului, subliniind că până la 5.000 de avioane americane au decolat de pe bazele din Europa înainte de încetarea focului din aprilie.
Trump a ameninţat că va retrage forţele din Europa într-un moment de pericol
NATO nu poate funcţiona fără cel mai mare şi mai puternic aliat al său. Europa este forţată să se descurce singură, chiar în timp ce Rusia, motivul istoric al alianţei, reprezintă o ameninţare tot mai mare.
Luna trecută, Pentagonul şi-a surprins aliaţii din NATO anunţând că va reduce numărul de soldaţi, nave de război, avioane şi drone pe care le-ar pune la dispoziţie în cazul în care unul dintre aceştia ar fi atacat. Trump a transmis, de asemenea, mesaje contradictorii în legătură cu posibilitatea ca efectivele militare americane să fie reduse sau majorate.
Linguşeala a funcţionat anul trecut, dar acum apar noi provocări
Fiecare summit are rolul de a demonstra angajamentul faţă de securitatea colectivă - angajamentul „toţi pentru unul, unul pentru toţi”, consacrat în articolul 5 al tratatului NATO. Acesta a fost invocat o singură dată, când aliaţii au venit în ajutorul Americii după atacurile din 11 septembrie.
Ultimul summit NATO a avut loc la Haga, oraşul natal al lui Rutte, fost prim-ministru olandez. Familia regală olandeză a găzduit cina, iar Trump a petrecut noaptea la palatul regelui.
Rutte a reuşit să convingă aliaţii să susţină un angajament major privind cheltuielile de apărare, iar Trump a plecat mulţumit, numindu-şi partenerii din NATO „un grup de oameni de treabă”.
Anul acesta, summitul va fi găzduit de Erdogan, un alt membru-cheie al NATO cu o înclinaţie spre independenţă. Legăturile sale strânse cu Trump ar putea să-l menţină pe preşedintele american la masa negocierilor, dar este puţin probabil ca acestea să repare disensiunile.
Rutte a încercat să-l convingă pe Trump că partenerii săi europeni cheltuiesc mult mai mult, astfel încât America îşi poate îndrepta în siguranţă atenţia către provocările de securitate reprezentate de China, în timp ce aceştia se ocupă de războiul din Ucraina.
Însă Trump vrea mai mult acum, iar cererea sa de „loialitate” este greu de redat într-un grafic.
Predecesorul lui Rutte, Stoltenberg, a scris în memoriile sale despre modul în care a prezidat un summit din 2018 pe care Trump era pe punctul de a-l da peste cap. „Dacă un preşedinte american declară că nu mai doreşte să apere ceilalţi aliaţi şi părăseşte un summit al NATO în semn de protest, atunci tratatul NATO şi garanţia de securitate pe care o oferă nu valorează prea mult”, a scris Stoltenberg.
Medikatv.ro
