Turkmenistanul găzduieşte vineri o reuniune a mai multor şefi de stat, între care preşedinţii rus Vladimir Putin, turc Recep Tayyip Erdogan şi iranian Massoud Pezeshkian, lideri cu relaţii conflictuale cu Occidentul, cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de ”neutralitate permanentă” a regimului - o doctrină care a transformat această fostă republică sovietică deşertică din Asia Centrală bogată în gaze naturale într-una dintre cele mai închise ţări din lume, relatează AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Turkmenistanul, care se învecinează cu Iranul, Afganistanul şi Marea Caspică a avut trei preşedinţi de la proclamarea independenţei faţă de fosta Uniune Sovietică (URSS) în 1991.

După regimul lui Saparmurat Niazov, care s-a autoproclamat ”preşedinte pe viaţă” şi ”părintele turkmenilor” (”Turkmenbachi”) şi care a murit în 2006, a venit la putere familia Berdîmuhamedov.

Fiul Gurbangulî i-a predat puterea nepotului Serdar în 2022, însă amândoi guvernează de facto în tandem şi se află în centrul unui cult al personalităţii.

Gurbangulî, care este în mod oficial ”şeful naţiunii” şi ”eroul protector” (”Arkadag”), a pus să construiască o vilă în onoarea sa, cu o statuie de 43 de metri înălţime care-l reprezintă ca pe un cuceritor călare, iar Serdar este lăufat zilnic în presa de stat.

NEUTRALITATEA UNEI ŢĂRI ÎNCHISE

Turkmenistanul este una dintre cele mai secrete ţări din lume şi este comparată cu regularitate cu Coreea de Nord din cauza accesului dificil în ţară.

”Neutralitatea permanentă” a Turkmenistanului - care i-a fost acordată de către ONU în 1995 - este un pilon al ideologiei regimului.

O ”arcă a neutralităţii”, înaltă de 100 de metri, şi o statuie aurită a primului preşedinte tronează în capitală.

Preşedintele Serdar Berdîmuhamedov şi-a publicat înaintea acestui summit încă una dintre nenumăratele cărţi, prezentată drept un ”cadou preţios al poporului” turkmen, în care laudă meritele acestei neutralităţi permanente.

Acest statut, care implică refuzul unei aderări depline la orice uniune sau alianţă, este folosit de către regim în implementarea uneia dintre cele mai izolaţioniste politici din lume.

Turkmenistanul întreţine relaţii în principal cu China, Rusia, Iranul şi Turcia, prin acorduri cu privire la gaze naturale, iar cooperarea cu Occidentul rămâne limitată.

Potrivit Amnesty International, această ţară este ”închisă de facto ONG-urilor internaţionale de apărarea drepturilor omului, mecanismelor speciale ale ONU şi presei independente”.

Informaţiile fragmentare, controlate şi în general neverificabile ”vizează numai să elogieze regimul”, potrivit Reporters sans Frontières (RSF), iar multe reţele de socializare sunt inaccesibile.

BOGATĂ ÎN GAZE NATURALE, SĂRACĂ ÎN APĂ

Zăcămintele de gaze naturale ale Turkmenistanului se află pe locul patru sau cinci în lume, însă apa lipseşte, o situaţie care urmează să se înrăutăţească din cauza modificărilor climatice, potrivit unor cercetători.

Deşertul Karakoum acoperă trei sferturi din suprafaţa ţării şi este traversat de un canal de irigaţii cu o lungime de 1.400 de kilometri, unul dintre cele mai mari din lume.

Acest canal îmbătrânit deturnează apele Amudariei, unul dintre principalele două fluvii din Asia Centrală, pentru a iriga culturi în aceste regiuni deşertice.

Cultivarea bumbacului, importantă în economia turkmenă, este extrem de solicitantă în apă contribuie la secarea Mării Aral, care aproape a dispărut.

”PORŢILE IADULUI” ŞI POLUARE

”Porţile Iadului” - cum a fost denumit în 1971 craterul gazifer Darvaza, care arde continuu - ard în Karakoum în urma unui incendiu accidental provocat de către cercetători.

Acest crater, principala atracţie turistică naţională, eliberează metan, un gaz cu efect de seră care contribuie la modificările climatice.

Contribuţia craterului Darvaza la poluarea cu metan în Turkmenistan este marginală, însă acest crater este simbolul unei catastrofe de mediu.

Turkmenistanul deţinea în 2024 recordul lumii la scurgeri masive de metan, potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE).

Autorităţile turkmene au promis să  stingă acest focar, însă particularităţile geologice ale Karakoumului complică operaţiunile.

ANIMALE VENERATE

Rasa locală de cai - ”akhal-teke” - şi de câini - ”alabaï” sau ciobănescul Asiei Centrale - sunt sărbătorite prin zile libere şi sunt unii dintre pilonii culturii turkmene concepute de către regim.

Statui de câini şi de cai au fost ridicate din ordinul lui Berdîmuhamedov-tatăl, care a compus un cântec dedicat calului său favorit.

Berdîmuhamedov-fiul poartă titlul de ”crescător onorabil” de alabai şi conduce asociaţia naţională a akhal-teke.

În cadrul cultului personalităţii lor, Berdîmuhamedovii se afişează mângâind aceste animale.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.