Mandatul de şapte ani al Laurei Codruţa Kövesi, primul procuror-şef al Parchetului European (EPPO), se încheie la 31 octombrie, iar de la 1 noiembrie conducerea instituţiei va fi preluată de germanul Andrés Ritter, în prezent adjunct al acesteia, desemnat în martie de Parlamentul European şi Consiliul UE pentru un mandat, de asemenea, de şapte ani.
Deşi mandatul de şapte ani al Laurei Codruţa Kövesi a început la 31 octombrie 2019, Parchetul European şi-a început efectiv activitatea de investigare şi urmărire penală la 1 iunie 2021, după aproape doi ani consacraţi construirii noii instituţii europene.
În aceste condiţii, Comisia Europeană a publicat luna aceasta prima evaluare oficială a EPPO de la începerea activităţii, în urmă cu cinci ani, iar concluzia este favorabilă: Parchetul European este considerat „foarte eficient şi eficace”, cu o valoare adăugată deosebită în anchetele transfrontaliere.
Evaluarea EPPO este însoţităde un raport paralel privind Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
CREŞTERE EXPONENŢIALĂ A NUMĂRULUI ANCHETELOR
Evaluarea acoperă aproape integral perioada cât Laura Codruţa Kovesi s-a aflat la conducerea EPPO şi arată că numărul anchetelor active a crescut de la 515 în 2021 la 3.602 la sfârşitul lui 2025, iar valoarea activelor îngheţate a urcat de la 147,3 milioane la 1,13 miliarde de euro.
În acelaşi timp, raportul confirmă şi problemele pe care Kövesi le-a invocat în mod repetat: volumul de muncă mult peste estimările iniţiale, resurse insuficiente, aplicarea neuniformă a regulamentului EPPO în statele membre şi dificultăţi de cooperare sau în schimbul de informaţii cu alte instituţii.
Laura Codruţa Kövesi, procurorul-şef european, susţine de mult timp că volumul de cazuri al biroului depăşeşte resursele acestuia, iar raportul de evaluare conferă acestui argument o nouă greutate statistică. Propria sinteză a concluziilor realizată de Comisie recunoaşte că ambiguităţile juridice din Regulamentul de înfiinţare al EPPO, punerea în aplicare inconsecventă în cele 22 de state membre participante şi nivelurile inegale de sprijin naţional încetinesc în continuare soluţionarea cazurilor individuale.
Primul raport de evaluare al Comisiei Europene privind Parchetul Public European a constatat că EPPO a consolidat în mod substanţial apărarea Uniunii împotriva fraudelor care afectează bugetul acesteia, încă de la începerea activităţii sale, la 1 iunie 2021.
PROBLEMELE ÎNTÂMPINATE DE EPPO
Legiuitorii europeni au conceput Parchetul ca o structură hibridă, iar raportul consideră că această alegere s-a dovedit justificată. Un colegiu central îşi are sediul la Luxemburg, în timp ce procurorii europeni delegaţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemelor judiciare naţionale, aplicând dreptul procedural naţional în faţa instanţelor naţionale. Nivelul central identifică legături între cazuri, companii şi persoane fizice pe care serviciile naţionale de urmărire penală, acţionând separat, le-ar omite aproape cu siguranţă.
În ceea ce priveşte punerea în aplicare a reglementărilor, evaluarea este mult mai puţin favorabilă. Aceasta semnalează ambiguităţi juridice în cadrul însuşi Regulamentului EPPO, divergenţe majore în modul în care capitalele au implementat şi au alocat resurse pentru acest model, precum şi fricţiuni persistente ori de câte ori biroul încearcă să facă schimb de informaţii cu alte autorităţi. Sprijinul din partea statelor membre participante rămâne inegal, ceea ce, în practică, face ca unii procurori delegaţi să se ocupe de dosare mult mai voluminoase decât omologii lor din alte ţări.
Recuperarea fondurilor este punctul cel mai slab. Comisia doreşte dovezi mai concrete cu privire la rezultatele obţinute de birou odată ce un ordin de îngheţare se transformă într-o confiscare şi banii revin efectiv la bugetul UE. Cifrele privind confiscările măsoară mai degrabă activitatea decât rezultatul, iar raportul menţionează acest lucru fără eufemisme, scrie The European Post.
Raportul despre OLAF care însoteşte evaluarea EPPO, publicat la 18 septembrie, a constatat că în linii mari, cadrul juridic al OLAF este adecvat scopului, dar aceasta enumeră şi o serie de critici deja cunoscute: schimbul de informaţii, cooperarea cu procurorii din ţările vecine, accesul la informaţii financiare şi urmărirea slabă la nivel naţional atunci când OLAF recomandă recuperarea fondurilor.
COMISIA EUROPEANĂ VREA O REVIZUIRE A REGULAMENTELOR ANTIFRAUDĂ
Ambele documente contribuie la un singur demers. Comisia a demarat o revizuire a arhitecturii antifraudă a UE în iulie 2025, examinând modul în care OLAF, Parchetul European, Europol, Eurojust şi directiva penală privind interesele financiare ale Uniunii se integrează între ele. Urmează acum o evaluare comună a impactului care acoperă toate cele trei instrumente.
Momentul ales explică urgenţa mai bine decât o fac concluziile. Negociatorii se află în pline discuţii privind bugetul pe termen lung pentru perioada 2028-2034, iar fiecare propunere de a oferi Uniunii noi instrumente de cheltuieli atrage aceeaşi întrebare din partea ministerelor de finanţe: cine va supraveghea banii ulterior? Un serviciu de urmărire penală al cărui volum de dosare s-a multiplicat de şapte ori în patru ani oferă o parte din răspuns, notează The European Post.
Oficialii de la Bruxelles intenţionează acum să integreze concluziile raportului într-o revizuire mai amplă a arhitecturii antifraudă a UE, pe care Comisia a lansat-o în iulie 2025. Această revizuire va include o evaluare comună a impactului care va viza atât Regulamentul EPPO, cât şi Regulamentul OLAF şi Directiva PIF – instrumentul de drept penal care protejează interesele financiare ale Uniunii –, cu scopul de a elimina lacunele dintre Parchetul European şi organismele de anchetă care îi transmit cazurile.
Rămâne de văzut ce va face Bruxelles-ul cu acest document. Reformarea regulamentului ar însemna o bătălie legislativă pe care nimeni nu şi-o doreşte în plină perioadă bugetară, însă ambiguităţile sunt acum consemnate într-un text oficial. Legiuitorii rareori lasă nefolosită pentru mult timp o listă publicată de deficienţe, iar următorul pachet antifraudă va face, aproape sigur, referire la acesta, subliniază The European Post.
TREI PRIORITĂŢI
Recomandările Comisiei evidenţiază trei priorităţi pentru următorul ciclu legislativ: se doreşte o bază probatorie mai solidă privind modul în care se încheie cazurile EPPO şi suma recuperată de anchetatori, o reducere a discrepanţelor dintre modul în care diferitele capitale aplică regulamentul, precum şi un schimb de informaţii mai strâns cu Europol, Eurojust şi OLAF, astfel încât pistele generate de o agenţie să ajungă mai rapid la procurori.
Această lacună în materie de probe este tocmai ceea ce raportul de evaluare al EPPO îşi propune să reducă, iar mai multe state participante s-au confruntat cu critici repetate din partea Comisiei pentru alocarea de resurse insuficiente procurorilor delegaţi, o deficienţă care, potrivit raportului, subminează capacitatea oficiului de a transforma anchetele în condamnări.
CONCLUZIILE RAPORTULUI COMISIEI EUROPENE
Redăm în continuare concluziile raportului CE din 21 septembrie referitor la activitatea EPPO:
„EPPO a reuşit să pună în funcţiune un sistem de anchetă penală şi urmărire penală la nivelul UE care funcţionează eficient, îmbunătăţind în mod semnificativ peisajul naţional, care anterior era fragmentat.
Cele mai importante realizări ale sale constau în capacitatea instituţională pe care a dezvoltat-o, în anchetele transfrontaliere coordonate pe care le-a facilitat şi în dezvoltarea unor capacităţi operaţionale care nu existau anterior.
Valoarea sa adăugată la nivelul UE este, prin urmare, evidentă în toate cazurile, dar în special în ceea ce priveşte coordonarea şi aplicarea legii la nivel transfrontalier.
Relevanţa sa rămâne ridicată, iar structura sa generală este, în mare măsură, coerentă.
În acelaşi timp, EPPO este încă un organism relativ tânăr, care îşi desfăşoară activitatea într-un domeniu în care procedurile penale sunt complexe şi adesea de lungă durată. Prin urmare, impactul deplin al EPPO nu este încă măsurabil într-un mod precis şi cuantificabil. Deşi performanţa instituţională şi operaţională este bine demonstrată, vor fi necesare mai mult timp şi date mai mature pentru a evalua în mod eficient rezultatele la nivel de efect – precum condamnările definitive, recuperările financiare confirmate şi efectele de descurajare.
În plus, EPPO a evoluat sub presiuni operaţionale care s-au abătut semnificativ de la ipotezele care au stat la baza proiectului legislativ iniţial, în special în ceea ce priveşte volumul de dosare şi cerinţele de resurse.
Sistemul funcţionează, de asemenea, sub constrângeri, inclusiv ambiguităţi juridice şi variabilitatea cadrelor juridice şi procedurale naţionale, care pot afecta coerenţa şi eficienţa activităţilor EPPO.
Evaluarea identifică, de asemenea, domenii care necesită îmbunătăţiri. Acestea includ:
(i) consolidarea bazei de dovezi privind rezultatele, hotărârile judecătoreşti şi recuperările;
(ii) reducerea divergenţelor în punerea în aplicare la nivel naţional;
(iii) îmbunătăţirea garanţiilor procedurale pentru suspecţi şi persoanele acuzate;
(iv) raţionalizarea normelor EPPO privind protecţia datelor;
şi
(v) consolidarea cooperării şi a schimbului de informaţii cu actorii relevanţi şi cu autorităţile din ţările terţe.
O atenţie continuă acordată instrumentelor operaţionale, resurselor şi cadrelor juridice va fi esenţială pentru a ţine pasul cu formele de fraudă din ce în ce mai complexe şi digitale. Aceste constatări vor contribui la o reflecţie mai amplă în contextul revizuirii în curs a arhitecturii antifraudă a UE”.
Medikatv.ro
