Iranul a anunţat joi că a fabricat - pentru prima oară - o rachetă balistică hipersonică, o armă foarte rapidă şi manevrabilă, intrând pe lista ţărilor care au anunţat că au dezvoltat această tehnologie şi alimentând astfel temeri cu privire la o nouă cursă a înarmării, relatează AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Acest anunţ a fost făcut de către generalul Amirali Hajizadeh, comandantul Forţelor Aerospaţiale din cadrul Gardienilor Revoluţiei, armata ideologică a Republicii islamice.

”Această rachetă balistică hipersonică poate contracara scuturile apărării antiaeriene. Ea va putea traversa toate sistemele de apărare antirachetă şi nu cred că va exista, timp de câteva decenii, o tehnologie care să-i facă faţă”, declară generalul, citat de agenţia iraniană de presă Fars.

O rachetă hipersonică zboară la viteze mai mari de 6.000 de kilometri pe oră, adică de cinci ori viteza luminii.

Generalul Hajizadeh subliniază că ”această rachetă, care ţinteşte sistemele antirachetă inamice, reprezintă un mare salt de generaţie în domeniul rachetelor”.

Revista Janes scrie că rachetele hipersonice reprezintă o provocare la adresa fabricanţilor de radare, din cauza vitezei mari şi manevrabilităţii acestora.

Mai multe ţări încearcă să dezvolte această tehnologie, pe care Moscova afirmă că a folosit-o în luptă, la începutul Războiului rus în Ucraina.

Acest anunţ iranian intervine în contextul în care Occidentul înceracă de peste un an să relanseze Acordul de la Viena din 2015 în dosarul nuclear iranian.

Acest acord, care vizează să împiedice Teheranul să se doteze cu arma atomică, în schimbul unei ridicări a sancţiunilor internaţionale impuse Iranului, se află în paragină după retragerea unilaterală a Statelor Unite din pact, în 2018, de către Donald Trump, care a antenat o retragere treptată a Republicii islamice din obligaţiile pe care şi le-a asumat prin acord.

Negocieri la Viena în vederea relansării acordului, care se aflau deja în impas, par imposibile în prezent.

Iranul anunţa la 5 noiembrie că a testat cu ”succes” o rachetă capabilă să transporte sateliţi în spaţiu.

Guvernele din Occident suspecterază faptul că sistemele de lansare de sateliţi integrează tehnologii interschimbabile cu cele folosite la rachete balistice, capabile să livreze o ogivă nucleară - un sistem pe care Iranul a negat întotdeauna că vrea să-l construiască.

Teheranul insistă de asemenea asupra faptului că programul său spaţial are exclusiv scopuri civile şi de apărare şi că nu încalcă Acordul de la Viena şi nici vreun alt acord internţaional.

În contextul în care Iranul şi Rusia - ambele vizate de sancţiuni impuse de Occident - s-au apropiat în ultimele luni, Teheranul a recunoscut,. la 5 noiembrie, că a livrat drone Moscovei, însă înaintea Războiului rus din Ucraina.

Kievul şi Occidentul acuză Moscova de folosirea unor drone iraniene în atacuri vizând civili şi infrastructuri.

Rusia, Coreea de Nord şi Statele Unite au anunţat în 2021 că au efectuat la teste de rachete hipersonice - însă Rusia este cea care a înregistrat un avans şi deţine mai multe tipuri de rachetă hipersonică.

În martie, în primele săptămâni ale invaziei Ucrainei, lansată la 24 februarie, Rusia a anunţat că a folosit rachete hipersonice de tip Kinjal - probabil o premieră, în contextul în care Moscova nu a mai anunţat că a folosit acest tip de armament, cu excepţia testelor.

China are mai multe proiecte - care par inspirate în mod direct din programul rus -, potrivit unui studiu al Centrului de Cercetare al Congresului american.

Ea a testat un planor hipersonic, cu o rază de acţiune 2.000 de kilometri.

Contrar aparenţelor, rachetele hipersonice nu sunt neapărat mai rapide decât rachetele balistice.

Marea diferenţă constă în faptul că racheta hipersonică este manevrabilă, ceea ce-i face traiectoria dificil de prevăzut, iar interceptarea dificilă.

Sistemele antirachetă de tip THAAD ar putea permite interceptarea proiectilelor de mare viteză, însă ele sunt concepute pentru a apăra o zonă limitată.

În cazul unui planor hipersonic, sistemele de detectare antirachetă - care măsoară sursele de căldură - riscă să recunoască racheta abia după ce a fost lansată, adică prea târziu pentru a o mai intercepta.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.