Gestionarea problemelor de greutate nu poate fi redusă întotdeauna la a mânca mai puţin şi la a face mai multe exerciţii fizice. Există cazuri în care fluctuaţiile şi dezechilibrele hormonale nu doar că fac greu de atins obiectivul de a scăpa de kilogramele în plus, dar au ca efecte încetinirea metabolismului şi creşterea apetitului, ceea ce va duce neîntârziat la o nouă creştere în greutate. Iar kilogramele care se acumulează în plus faţă de greutatea normală reprezintă un context propice pentru menţinerea într-o zonă a dezechilibrelor hormonale.
De aceea, pentru a întrerupe un asemenea cerc vicios este nevoie ca persoanele în cauză să ceară ajutor de specialitate. Dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanţa, ne-a explicat ce tulburări hormonale pot apărea în astfel de situaţii şi ce soluţii există.
Predispoziţia feminină la problemele cu glanda
Cea mai populară explicaţie pentru surplusul de kilograme este, cel puţin în cazul femeilor, nefuncţionarea normală a tiroidei. Chiar dacă această glandă, prin cei doi hormoni pe care îi secretă, intervine în reglarea unor procese esenţiale pentru organism (reglează bătăile inimii, procesul de termoreglare etc.), cel mai cunoscut rămâne impactul ei asupra metabolismului. Ea controlează viteza cu care celulele noastre transformă nutrienţii şi oxigenul în energie, iar dacă secreţia de hormoni tiroidieni – T4 (tiroxina) şi T3 (triiodotironina) – este sub nivelul normal, apare contextul ce favorizează acumularea de kilograme.
„Glanda tiroidă este, practic, dispecerul metabolic al organismului nostru. În momentul în care tiroida devine subactivă (hipotiroidism), rata metabolică bazală scade semnificativ. Imaginaţi-vă că motorul organismului trece de la modul <<sport>> la modul <<economic>>. Arderile încetinesc, iar energia care ar fi trebuit consumată pentru menţinerea temperaturii corpului sau pentru activitatea celulară este stocată.
Statistic, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta afecţiuni tiroidiene de până la opt ori mai des decât bărbaţii”, a spus dr. Iulia Preda. Cum se explică riscul considerabil mai ridicat al femeilor faţă de bărbaţi de a dezvolta afecţiuni tiroidiene? „Estrogenul, hormonul sexual feminin, influenţează direct funcţia tiroidiană, iar fluctuaţiile hormonale majore (pubertate, sarcină, menopauză) pot declanşa răspunsuri autoimune.
Cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului, tiroidita cronică autoimună Hashimoto, este o afecţiune autoimună în care corpul, prin formarea unor autoanticorpi (Antittiroperoxidază şi Antitiroglobulină), atacă propria glandă. Femeile au o susceptibilitate genetică mult mai mare pentru acest tip de <<erori>> ale sistemului imunitar. De altfel, există o relaţie strânsă între sistemul imunitar şi hormonii sexuali feminini”, a explicat medicul endocrinolog.
Tiroida sau derapajele apetitului?
Obezitatea cauzată strict de un apetit exacerbat nu vine, de regulă, cu acele simptome care sunt specifice hipotiroidismului. Astfel, dacă pacientul acuză, pe lângă creşterea ponderală, şi oboseală cronică, intoleranţă la frig (îi este mereu rece când altora le este bine), uscăciunea pronunţată a pielii, căderea părului şi o stare de „ceaţă mentală”, există motive solide pentru suspiciunea de hipotiroidism.
Dincolo de aceste simptome, medicul îşi poate da seama încă de când o persoană cu suspiciune de hipotiroidism intră în cabinet, dacă este vorba de un surplus ponderal de cauză tiroidiană: „Surplusul de kilograme în hipotiroidism nu este format doar din grăsime, ci şi ca urmare a unei retenţii de apă şi de compuşi proteici, care oferă acel aspect <<pufos>> feţei şi membrelor, numit mixedem.
După această constatare, medicul va analiza şi comportamentul alimentar al persoanei. Adesea, pacienţii cu apetit dezechilibrat prezintă <<mâncatul emoţional>> sau episoade de tip binge-eating (n. r. – mâncat compulsiv). Dacă, dimpotrivă, o persoană mănâncă foarte puţin şi continuă să ia în greutate, atenţia medicului se va îndrepta mai ales către analiza sistemul endocrin”, a precizat dr. Preda.
Factori care influenţează hormonii tiroidieni
Pentru ca organismul să poată utiliza caloriile rezultate în urma aportului de alimente, este nevoie de forma biologic activă a hormonilor tiroidieni, adică de T3 (triiodotironina). Conversia hormonului T4 în T3 poate fi blocată din mai multe cauze: stres acut major sau stres cronic, deficit de seleniu, de zinc, de magneziu sau un nivel scăzut de feritină (depozitele de fier). „Fără fier suficient, hormonii tiroidieni nu pot <<intra>> în celule, iar persoana va stagna la aceeaşi greutate, în ciuda tratamentului.
Standardul în cazul acestei terapii de substituţie hormonală este administrarea de levotiroxină (hormonul care lipseşte atunci când se instalează hipotiroidismul). Secretul succesului terapeutic stă în dozajul fin. La mulţi pacienţi, deşi se află în <<limitele normale>> ale laboratorului, metabolismul rămâne lent. Ce vizăm este un nivel al TSH (hormon de stimulare tiroidiană) situat în jumătatea inferioară a intervalului (între 0,5 mcUi/ml şi 2,5 mcUI/ml ), nivel la care corpul arde optim nutrienţii şi îi converteşte în energie”, a mai precizat dr. Preda.
Dincolo de tratamentul hormonal, adoptarea unui stil de viaţă care să includă exerciţii fizice care să tonifieze şi să dezvolte muşchii este foarte important pentru reglarea metabolismului, adică a arderilor. „Femeile cu hipotiroidism tind să facă mult cardio sau efort aerobic (alergat, bandă, bicicletă) pentru a slăbi. Rezultatul? Creşte nivelul cortizolului, care blochează şi mai mult funcţionarea glandei tiroide.
Antrenamentul optim presupune efort anaerob, de rezistenţă (ridicare de greutăţi), prin care este construită masă musculară — singurul ţesut care forţează tiroida să lucreze chiar şi în repaus. Cu cât mai multă masă musculară avem, cu atât vom avea o rată metabolică bazală mai mare”, a subliniat medicul endocrinolog.
Nici la bărbaţi, obezitatea nu este doar o problemă estetică
Obezitatea, cu atât mai mult kilogramele din jurul taliei, sunt ceea ce se vede cu ochiul liber atunci când în organism au loc fenomene precum rezistenţa la insulină şi descărcările masive de insulină (hiperinsulinismul), care întreţin o stare de inflamaţie cronică.
„La bărbaţi, surplusul de kilograme vine la pachet cu dezechilibre hormonale importante. Grăsimea abdominală, vorbim despre cea viscerală, din jurul organelor intraabdominale, nu este doar un depozit de energie, ci şi un organ endocrin activ. Ea conţine o enzimă, numită aromatază, care ia testosteronul bărbatului şi îl transformă în estrogen. Ca urmare, raportul testosteron/estrogen scade net în favoarea estrogenului şi cu cât testosteronul scade mai mult, cu atât bărbatul pierde mai multă masă musculară şi acumulează mai mult ţesut adipos. Apar, de asemenea, oboseala, scăderea libidoului şi apneea în somn”, a explicat dr. Iulia Preda.
Pe lângă scăderea nivelului de testosteron, majoritatea bărbaţilor supraponderali sau obezi prezintă şi rezistenţă la insulină. Practic, celulele organismului nu mai sunt receptive la acţiunea insulinei şi, implicit, pancreasul este forţat să secrete din ce în ce mai multă insulină pentru a face faţă cerinţelor.
„Descărcarea excesivă de insulină are drept consecinţă principală stocarea excesului de energie sub formă de ţesut adipos. Acesta funcţionează ca un organ endocrin activ şi secretă citokine proinflamatorii (adipokine), care induc o stare de inflamaţie cronică sistemică de grad redus. Această inflamaţie persistentă se asociază cu scăderea sensibilităţii la insulină şi cu un răspuns metabolic suboptim”, a explicat medicul endocrinolog.
Tratamentul este unul combinat şi are în vedere o dietă bazată pe un aport optim de proteine, susţinută de antrenamente de forţă. „Asocierea unei diete preponderent proteice cu ridicarea de greutăţi reprezintă cel mai puternic semnal natural pentru producţia de hormoni androgeni. Scăderea în greutate inhibă aromataza, permiţând testosteronului să crească natural. De asemenea, scăderea în greutate va produce şi creşterea sensibilităţii la insulină.
În cazurile de obezitate rezistentă la dietă şi la efort fizic intens, se poate recurge la terapia antiobezitate. În cazurile în care testosteronul rămâne suboptim, în ciuda scăderii în greutate, se are în vedere şi terapia de substituţie hormonală cu testosteron”, a precizat medicul endocrinolog.
Rezistenţa la leptină sau de ce dispare senzaţia de saţietate
Obezitatea reprezintă un dezechilibru metabolic major, care provoacă o serie de reacţii şi de efecte interdependente. Rezistenţa la leptină este unul dintre efectele cu care se confruntă persoanele cu obezitate, din cauza inflamaţiei de la nivel celular care afectează neuronii din hipotalamus.
Leptina este un hormon produs de ţesutul adipos, care transmite creierului semnale pentru senzaţia de saţietate. „La persoanele cu obezitate, creierul devine <<surd>> la semnalul leptinei şi atunci ei vor prezenta un apetit crescut constant, indiferent de cantitatea de alimente pe care o ingeră.
Reglarea acestui neajuns prin administrarea de leptină exogenă nu funcţionează, pentru că ar fi ca şi cum am striga la cineva care este surd”, a spus dr. Iulia Preda.
O soluţie ar fi, în schimb, adoptarea unor măsuri pentru reducerea inflamaţiei, începând cu o dietă care pune accentul pe alimente cu proprietăţi antiinflamatorii. O astfel de dietă ar putea contribui şi la reglarea florei intestinale şi, implicit, la stabilizarea greutăţii.
Dietele prin înfometare, efectul yo-yo şi hormonul foamei
Înfometarea în ideea de a scăpa rapid de un număr de kilograme este întotdeauna o idee proastă, pentru că are efect de bumerang, aducând persoanei în cauză un surplus şi mai mare de kilograme. Dincolo de asta, dietele drastice pot deregla nişte mecanisme subtile, cu reglaj fin, aşa cum sunt cele ce privesc apetitul şi senzaţia de foame.
„În timpul dietelor drastice, creşte semnificativ nivelul grelinei, numit şi <<hormonul foamei>>, care stimulează apetitul şi promovează stocarea de ţesut adipos. Grelina este responsabilă pentru efectul yo-yo, adică pentru recâştigul ponderal, chiar şi în plus faţă de greutatea iniţială, care apare în urma unei perioade de înfometare. De aceea, înfometarea nu este o soluţie pentru a slăbi, iar slăbirea va fi, în majoritatea cazurilor, temporară şi va veni la pachet cu alte efecte secundare nedorite, din cauza lipsei acute de nutrienţi: căderea părului, oboseală, unghii şi piele uscate, ceaţă mentală, depresie, topirea muşchilor etc. Dincolo de asta, când slăbim brusc, corpul eliberează în sânge o cantitate mare de grăsimi stocate, care bombardează ficatul şi pancreasul. Acesta din urmă poate reacţiona prin inflamaţie, care poate duce la pancreatită sau la litiază biliară, fenomen extrem de frecvent după dietele drastice”, a explicat dr. Preda.
O metodă eficientă de a ţine sub control senzaţia de foame ar fi consumul de proteine la fiecare masă, întrucât acestea produc saţietate şi au ca efect un somn calitativ, foarte important pentru reglarea secreţiei de grelină.
Cum decurge o slăbire sănătoasă
Studiile arată că succesul unui proces de reglare a greutăţii corporale depinde în proporţie de 80% de alimentaţie, iar restul, de 20%, se datorează mişcării, programului de exerciţii fizice. Aşadar, o strategie echilibrată de a scăpa de kilogramele în plus trebuie să aibă în vedere aceste două aspecte principale: adoptarea un stil alimentar sustenabil pe termen lung şi urmarea unui program de exerciţii fizice pentru tonifierea şi menţinerea masei musculare.
„O slăbire sănătoasă înseamnă pierderea a maximum 1-1,5 kg pe săptămână. Acest ritm permite pancreasului să îşi ajusteze treptat secreţia de insulină. Pentru asta, dincolo de un aport adecvat de proteine, trebuie evitat consumul de zahăr şi de carbohidraţi cu eliberare rapidă, precum şi de alimente cu indice glicemic ridicat. Fiecare vârf glicemic forţează pancreasul să pompeze insulină în exces, proces care blochează arderea grăsimilor pentru următoarele câteva ore.
În concluzie, slăbirea corectă înseamnă să colaborezi cu organele tale, nu să le forţezi”, a subliniat medicul endocrinolog. Chiar dacă exerciţiile fizice înseamnă doar o contribuţie de 20% în procesul de reglare a greutăţii corporale, a investi într-o musculatură bine întreţinută este ca şi cum ai investi pentru a avea venituri pasive. Dincolo de celelalte beneficii pe care le aduc organismului, muşchii înseamnă un consum caloric mai bun chiar şi în stare de repaus.
„Muşchii reprezintă organul metabolic activ, principalul consumator de energie. Scăderea musculaturii atrage după sine o rată metabolică bazală mai scăzută, creşterea rezistenţei la insulină, pentru că energia, în loc să fie consumată de către muşchi, va fi stocată sub formă de ţesut adipos (mai ales în cazul sedentarismului)”, a mai spus dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanţa.
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România şi face parte dintr-un demers amplu de informare şi educare, dedicat prevenţiei şi unui stil de viaţă sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenţie şi responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susţinute de echipe multidisciplinare de medici buni şi tehnologii de ultimă generaţie. Prin soluţii moderne de diagnostic şi tratament şi, mai nou, prin expertiza în genomică şi posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viaţă, MedLife îşi propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenţia activă şi intervenţia la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul şi calitatea vieţii. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absenţa bolii. Înseamnă energie, mobilitate şi echilibru, la orice vârstă. MedLife investeşte constant în soluţii care susţin o stare de sănătate durabilă şi contribuie la o viaţă trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informaţii despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
(Articol susţinut de MedLife)
Medikatv.ro
