În ciuda primelor 100 de zile haotice ale preşedinţiei Trump, extrema dreaptă europeană, care înregistrează cele mai mari scoruri de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, se consideră parte a unei „Internaţionale reacţionare”. Dar divergenţele lor privind economia, Rusia şi moralitatea au creat un mozaic de naţionalisme, uneori cu riscul incoerenţei, potrivit AFP.
"Baza comună este respingerea imigraţiei şi o anumită viziune a identităţilor naţionale în fiecare ţară. Dar de îndată ce ne îndepărtăm de aceasta, avem tendinţa de a avea diferenţe": potrivit politologului Mathieu Gallard, director de cercetare la institutul Ipsos, deşi partidele de extremă dreaptă din Europa împărtăşesc aceeaşi ascensiune electorală, motivaţiile lor, la fel ca şi programele lor, se bazează pe opţiuni la limita contradicţiei.
Liberalii declaraţi ai Fratelli d'Italia - partidul şefei guvernului Giorgia Meloni - sau AfD-ul german (20,8% la alegerile federale din februarie), sedus de drujba preşedintelui argentinian Javier Milei, simbol al reducerii cheltuielilor publice, se confruntă cu o opoziţie notabilă din partea Rassemblement National francez.
26 mai - Energy Road - Energie la tine acasă
10 iunie - Perspectivele macroeconomice și fiscale ale României
Liderul său, Marine Le Pen, de două ori finalistă la alegerile prezidenţiale, a făcut din „nici dreapta, nici stânga” şi din intervenţionismul statului un pilon al programului său.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru egalitatea de gen şi drepturile minorităţilor de gen şi sexuale. În timp ce Lepénistes din Franţa au aprobat includerea dreptului la avort în Constituţie, au refuzat să mărşăluiască în corturile împotriva deschiderii căsătoriei pentru cuplurile de acelaşi sex şi, urmând exemplul PVV olandez (23,5% la alegerile legislative din 2023), abia se aventurează pe terenul wokismului, partidele de extremă dreaptă din Europa de Est şi de Sud au făcut, dimpotrivă, din acesta unul dintre caii lor de bătaie.
„O oportunitate pură”
Dincolo de aceste specificităţi naţionale, problema relaţiei cu Rusia pare mai spinoasă.
După ce a manifestat o mare simpatie faţă de Vladimir Putin şi a recunoscut anexarea Crimeei în 2014, de la invazia Ucrainei, RN-ul francez încearcă să convingă populaţia de independenţa sa faţă de Moscova.
Pe de altă parte, în Ungaria şi Slovacia, prim-miniştrii Viktor Orban şi Robert Fico îşi arată apropierea de Kremlin şi se opun oricărui ajutor militar pentru Ucraina. În România, principalul candidat la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2024, Călin Georgescu, are opinii similare. De fapt, alegerile au fost anulate din cauza interferenţelor ruseşti.
"Este o chestiune de pură oportunitate politică: partidele cele mai puternice, sau cele care au şanse să ajungă la putere, nu au niciun interes să se oprească prea mult asupra subiectului", spune Mathieu Gallard.
Cazul italian pare original prin faptul că Giorgia Meloni vrea să fie un aliat neclintit al Kievului, contrar opiniei publice, "dar prioritatea ei este să fie bine percepută de instituţiile europene, ceea ce o împiedică să fie ambiguă", continuă politologul.
Extrema dreaptă italiană şi PiS polonez (principalul partid de opoziţie) sunt de asemenea istoric atlantiste, Statele Unite fiind văzute ca un bastion împotriva comunismului.
Dar pentru Catherine Fieschi, cercetător asociat la Centrul Robert Schuman - Institutul Universitar din Florenţa, clivajul care a existat între pro şi anti-ruşi este pe cale să se estompeze odată cu sosirea lui Donald Trump la Casa Albă. "Atlantiştii vor fi într-o situaţie dificilă, deoarece se vor trezi cu un preşedinte american care este pro-Putin", observă ea.
Deşi poziţiile divergente cu privire la Kremlin au fost unul dintre principalele obstacole în calea formării unui grup unic de extremă-dreapta în Parlamentul European - formaţiunile sunt împărţite în trei alianţe distincte - ea crede că dialogul este din nou posibil. Pentru că „alegerea lui Trump înseamnă alegerea lui Putin”.
Antisemitismul, cândva o caracteristică a extremei drepte, în special în Franţa, este acum condamnat de partidele din Europa de Vest, dar rămâne puternic asociat cu grupurile din Europa de Est şi din lumea nordică şi germanică.
"De exemplu, Fidesz, partidul premierului ungar Viktor Orban, care a desfăşurat o campanie de afişe împotriva lui George Soros"', un filantrop care a fost stigmatizat atât pentru "progresismul" său, cât şi pentru evreitatea sa şi apartenenţa sa la o presupusă elită globală, subliniază Mathieu Gallard.
Unii membri ai AfD sau ai Confederaţiei din Polonia (7,53% la alegerile europene din 2024) au fost, de asemenea, evidenţiaţi pentru comentarii antisemite sau controversate despre Holocaust.
Şi, deşi toate partidele de extremă dreapta apără acum, în general, Israelul şi spun că vor să protejeze evreii de islamul politic, "nu sunt toţi filosemiţi pentru toate acestea", notează politologul - aceste grupuri sunt încă respinse de comunităţile evreieşti ashkenazi de pe continent.
Diferenţele dintre partidele de extremă-dreapta se extind chiar şi la problema migraţiei, Afd din Germania şi FP- din Austria (28,9% la alegerile legislative din 2024) favorizând "remigrarea" străinilor, precum şi a naţionaliştilor consideraţi a fi „slab asimilaţi” - o poziţie căreia i se opune RN din Franţa.
Pentru Catherine Fieschi, aceste mişcări au astfel interes a-şi concentra atacurile asupra subiectului care le uneşte: sfidarea instituţiilor europene, în timp ce suveranitatea naţiunii este prezentată sistematic ca inima proiectului lor, subliniază ea.
Dar ambiţia unei politici coordonate între state, care ar aduce extrema dreaptă în cap, pare iluzorie. "Acestea sunt partide naţionaliste şi nu dau doi bani pe dimensiunea internaţionalistă", spune Mathieu Gallard.
Alegerea lui Donald Trump a evidenţiat şi mai mult fracturile şi inconsecvenţele, forţând uneori contorsiuni semantice atunci când anunţă creşteri tarifare. Prezentat ca un "frate de arme" de către liderul PVV olandez Geert Wilders, preşedintele american nu este în niciun caz un model pentru toată lumea: "Toţi aliaţii noştri sunt trumpişti", a observat un apropiat al lui Marine Le Pen... "dar noi nu suntem".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
