Iranul ia în calcul atacarea unor ţinte militare americane din Europa în cazul în care Donald Trump va escalada conflictul, în condiţiile în care Teheranul analizează opţiunile de a mări miza conflictului, au declarat pentru Financial Times (FT) persoane apropiate regimului.
Două surse din interiorul regimului au declarat pentru FT că forţele iraniene au evaluat posibilitatea lovirii unor obiective americane din ţările din sud-estul Europei, precum Bulgaria, care luna trecută a aprobat utilizarea bazei aeriene Bezmer pentru avioanele americane de realimentare.
Ciprul, unde o bază aeriană britanică a fost lovită de o dronă în luna martie, se numără, de asemenea, printre ţintele potenţiale pentru represalii în cazul unei noi ofensive americane, a declarat una dintre sursele FT.
Sursele au mai afirmat că forţele iraniene au analizat separat posibilitatea atacării cablurilor submarine de fibră optică din Strâmtoarea Ormuz în cazul unei escaladări.
Aceste ameninţări reflectă starea de spirit sfidătoare din Teheran, unde mulţi membri ai regimului consideră din ce în ce mai mult că reluarea războiului este o chestiune nu de „dacă”, ci de „când”.
Răzbunarea Iranului ar depinde de acţiunile Washingtonului, potrivit unor surse din interior. Una dintre acestea a afirmat că regimul pregăteşte un plan de extindere a conflictului în cazul în care Trump şi-ar pune în aplicare ameninţările anterioare de a ataca infrastructura iraniană. Preşedintele SUA a declarat luna trecută că Washingtonul va distruge un pod sau o centrală electrică iraniană de fiecare dată când Republica Islamică va ataca o navă în strâmtoare.
O a doua sursă susţine că Iranul nu va impune „nicio limită” răspunsului său în cazul unei agresiuni din partea SUA. „Dacă SUA vor merge prea departe, Iranul se va apăra cu orice preţ, va depăşi graniţele regiunii şi va lovi şi Europa”, a spus persoana respectivă.
IRANUL MĂREŞTE RAZA DE ACŢIUNE
Negocierile pentru redeschiderea strâmtorii au ajuns în impas, iar liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a numit săptămâna trecută susţinători ai liniei dure în funcţii de vârf din domeniul securităţii şi al armatei. Marţi, Trump a declarat că „nu au loc şi nu sunt programate discuţii sau negocieri” cu Teheranul.
Gărzile Revoluţiei Islamice şi alţi comandanţi militari au avertizat că, în cazul unui nou conflict pe scară largă, Iranul va merge mai departe de strategia sa anterioară de a ataca obiectivele militare americane, instalaţiile energetice şi alte infrastructuri din Orientul Mijlociu, orientându-se către ţinte situate la distanţe mai mari.
Luna trecută, Gărzile Revoluţiei a ameninţat Marea Britanie în legătură cu utilizarea de către SUA a bazelor militare britanice, afirmând că „orice bază folosită pentru a lansa un atac asupra teritoriului iranian va fi considerată o ţintă legitimă”.
CE EFICIENŢĂ AR AVEA ATACURILE?
Sidharth Kaushal, cercetător la think-tank-ul Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, a descris ameninţarea reprezentată de rachetele iraniene asupra ţintelor din Europa şi din alte părţi ca fiind „reală, dar limitată”.
Iranul ar putea lansa rachete balistice cu rază medie de acţiune împotriva obiectivelor americane din sudul şi sud-estul Europei, cum ar fi seria Shahab, dar Kaushal a afirmat că acestea ar avea dificultăţi în a provoca daune la distanţe mai mari.
Expertul Kaushal, de la RUSI, spune că ar putea fi lansate şi rachete mai puternice, dar acestea ar trebui să transporte o încărcătură utilă mai uşoară pentru a ajunge suficient de departe - ceea ce înseamnă că pagubele ar fi minime. El a sugerat că „ar fi mai eficient pentru ei să acţioneze prin intermediari”, printre care se numără grupări militante precum miliţiile şiite din Irak, Hezbollah din Liban şi mişcarea houthi din Yemen.
Iranul şi-a demonstrat disponibilitatea de a ataca ţinte îndepărtate. În săptămânile care au urmat declanşării războiului de către SUA şi Israel în februarie, Washingtonul a acuzat Teheranul că a lansat mai multe rachete - dintre care niciuna nu şi-a atins ţinta - către Diego Garcia, o bază militară comună a SUA şi Regatului Unit situată în Oceanul Indian, la aproximativ 4.000 km distanţă.
Turcia a declarat în martie că sistemele de apărare aeriană ale NATO au interceptat mai multe rachete balistice lansate din Iran, în timp ce baza aeriană britanică din Akrotiri, Cipru, a fost lovită de o dronă în aceeaşi lună. Oficialii occidentali au declarat la momentul respectiv că bănuiau că este vorba de o dronă iraniană lansată de forţe regionale aliate, şi nu de Teheran însuşi.
AVERTISMENT PENTRU EUROPA
Sursele din interior au afirmat că un atac iranian de luna trecută asupra bazei americane din Iordania, în urma căruia au murit trei militari americani, a fost cel mai precis atac de lungă distanţă pe care l-a desfăşurat Republica Islamică şi a demonstrat capacitatea acesteia de a lovi ţinte la distanţe mai mari. „Acesta a fost, de asemenea, un mesaj adresat Europei: poate fi ţinta rachetelor, aşa că ar trebui să ştie de partea cui trebuie să se situeze în acest război”, a spus prima sursă din interior. „O greşeală foarte gravă, cum ar fi lovirea infrastructurii noastre, ar putea face ca războiul să depăşească graniţele regiunii şi să ajungă în Europa”, a avertizat această sursă.
Un memorandum de înţelegere semnat în iunie între SUA şi Iran a eşuat luna trecută după ce Teheranul a atacat nave în strâmtoare, iar ambele părţi s-au acuzat reciproc de încălcarea acordului provizoriu, ceea ce a dus la o serie de lovituri de răspuns şi la o nouă blocadă americană asupra porturilor iraniene.
Săptămâni întregi de eforturi diplomatice nu au reuşit să aducă un progres decisiv pentru redeschiderea căii navigabile şi reluarea negocierilor privind un acord mai amplu de încetare a războiului, iar Trump a devenit din ce în ce mai frustrat de această situaţie de impas.
Douglas Barrie, de la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice, a declarat că acele atacuri pe care iranienii au încercat să le lanseze asupra insulei Diego Garcia în acest an indică oarecum faptul că dispun de arme cu rază de acţiune mai mare de 2.000 km. „Câte dintre acestea deţin efectiv este o altă întrebare, iar dacă ar fi dispuşi sau nu să folosească chiar şi câteva dintre ele pentru a face un fel de declaraţie grandioasă rămâne o întrebare deschisă”, arată expertul. „Riscul este ca rachetele să eşueze sau să fie doborâte, aşa că ce ar avea de câştigat? Cu cât raza de acţiune este mai mare, cu atât este mai greu să fii cu adevărat precis”, menţionează Barrie.
RADICALII LA PUTERE
Unii membri ai regimului iranian se tem că Teheranul îşi joacă prea tare cartea. Mulţi susţinători ai liniei dure din cadrul sistemului consideră că nu se poate avea încredere în SUA că vor pune în aplicare vreun acord, iar Iranul trebuie să impună un cost mai mare Washingtonului pentru a se asigura că acesta îşi îndeplineşte obligaţiile din orice acord final. Printre aceştia se numără Mohsen Rezaei, un fost comandant al Gărzii Revoluţiei pe care Khamenei l-a numit săptămâna trecută în funcţia de şef al securităţii naţionale. Analiştii iranieni au interpretat această mişcare ca un semn că personalităţi precum Mohammad Bagher Ghalibaf, principalul negociator al ţării, au fost date la o parte pentru moment, pe măsură ce perspectivele unui acord durabil par din ce în ce mai sumbre.
Iranul „transmite un mesaj clar: dacă nu ajungeţi la un acord cu Ghalibaf, va trebui să negociaţi cu Rezaei”, a declarat a doua sursă din interior. „Mesajul este: «Nu te enerva, pentru că eu sunt mai nervos decât tine»”, a explicat sursa.
Medikatv.ro
