O fabrică de coniac. O echipă importantă de fotbal. Supermarketuri. Benzinării. Bănci. O fabrică de textile. Un post de televiziune. Un hotel. O reţea de telefonie mobilă. Un cazinou. O fermă de caviar şi sturioni. O serie de site-uri de minare criptografică. Imperiul în expansiune al holdingului Sheriff ar fi probabil unul dintre cele mai mari şi mai bogate de la periferia Europei – dacă cineva ar putea calcula cât valorează de fapt această afacere secretă, scrie Financial Times într-un articol semnat de Polina Ivanova în care conglomeratul care domină Transnistria este descris drept „compania ce controlează o ţară”. Numai că, acum, Sheriff trece prin cea mai gravă provocare de la înfiinţare. Războiul din Ucraina a tăiat accesul holdingului la portul Odesa şi la gazul rusesc gratuit, surse vitale pentru imperiul construit de oligarhul Viktor Guşan. Iar pentru Chişinău există acum o oportunitate de schimbare a statu-quo-ului într-o regiune care ani de zile i-a creat probleme, arată Financial Times.
Sheriff este un conglomerat care în trei decenii s-a transformat într-un adevărat stat în stat. Născut din prăbuşirea Uniunii Sovietice în Transnistria, holdingul Sheriff a supravieţuit luptelor armate din anii 1990 şi a crescut de la o afacere obscură de import-export, la limita economiei legale, la o companie atât de vastă şi atotcuprinzătoare, încât locuitorii regiunii se referă la ea pur şi simplu ca fiind „Firma”.
Sheriff a ajuns să domine atât economia, cât şi guvernul Transnistriei - un teritoriu cu aproximativ 300.000 de locuitori care face parte legal din Moldova - într-o asemenea măsură, încât unii observatori descriu Sheriff ca „singura companie care controlează o ţară”.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
Dar furtuna geopolitică declanşată de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina vecină a zguduit fundamentele afacerii Sheriff şi a aruncat micul teritoriu separatist, susţinut mult timp de Moscova şi de trupele sale staţionate acolo, într-o criză economică atât de profundă, încât viabilitatea sa este acum pusă sub semnul întrebării. Ca urmare a războiului, Transnistria a fost tăiată de la principala sa sursă de comerţ - porturile din sudul Ucrainei, iar afacerile sale au pierdut aprovizionarea nelimitată cu gaz rusesc gratuit pe care ajunseseră să se bazeze, arată Financial Times.
POVEŞTI CU GANGSTERI CA ÎN FILME
Povestea Sheriff începe în anii tulburi de după destrămarea Uniunii Sovietice, când Transnistria nu a vrut să rămână într-o republică independentă alături de Chişinău. Trupele Moscovei nu au părăsit niciodată regiunea, câştigând astfel un punct strategic în estul Europei.
Transnistria separatistă a păstrat unele dintre simbolurile unui stat sovietic – monumentele dedicate lui Lenin şi secera şi ciocanul de pe steag –, dar nu şi economia planificată. Centrul industrial a devenit rapid un câmp de luptă, pe măsură ce şefii locali ai crimei organizate şi gangsterii ruşi se luptau pentru a pune mâna pe fabricile valoroase, precum oţelăriile, fabricile de ciment şi producătorii de textile, scrie Financial Times.
„Toţi escrocii de la Moscova au năvălit asupra noastră în valuri”, îşi aminteşte Valeri Liţkai, care a fost primul aşa-zis „ministru” de externe al regiunii separatiste. „Oamenii erau eliminaţi rapid. Noaptea - bang-bang, lichidare şi gata. Nimeni nu investiga.Obişnuiam să glumim: deschidem o şcoală de înot în râul Nistru”, deoarece cursul de apă devenise un loc de aruncare a cadavrelor, a povestit el.
La început, noua republică separatistă permitea fiecărei fabrici să aibă propria miliţie privată. Dar pentru menţinerea ordinii, a ajuns să se bazeze cel mai mult pe puternicii şefi de poliţie, îşi aminteşte Liţkai. Printre aceştia se număra Viktor Guşan, la acea vreme ofiţer superior în poliţia din Tiraspol. „Când a început transferul puterii către poliţişti, Guşan era exact acolo unde trebuia să fie”, spune Liţkai. Aşa s-a născut o „firmă de poliţie”.
Împreună cu partenerul său de afaceri Ilia Kazmalî, Guşan a început să acapareze oportunităţile de afaceri profitabile – iniţial, s-a lansat în comerţul cu alcool şi ţigări. În semn de respect faţă de rădăcinile lor, cei au numit compania Sheriff, după numele şerifilor din America.
LIBER LA CONTRABANDĂ
Încă de la înfiinţare, Transnistria şi-a folosit statutul juridic ambiguu pentru a construi o vastă operaţiune comercială care a făcut legătura între piaţa europeană şi noua zonă de liber-schimb din spaţiul post-sovietic. Mărfurile intrau în portul ucrainean Odesa de la Marea Neagră, aflat la mai puţin de 100 km de Tiraspol, şi erau înregistrate ca tranzitând prin Transnistria prin scheme de contrabandă care profitau de lacunele vamale şi fiscale ale unei zone teritoriale cenuşii.
În Transnistria au intrat atât de multe ţigări într-un an, încât fiecare locuitor al micuţei republici, inclusiv nou-născuţii, ar fi trebuit să fumeze 12 pachete pe săptămână pentru a egala volumul oficial al importurilor, a scris Kommersant în 2011. Era un comerţ profitabil.
Afacerea Sheriff a început să înflorească treptat. În curând, exporta de la cearşafuri cu imprimeu floral până la coniacul istoric Kvint şi administra o fermă piscicolă uriaşă, unde beluga albinoasă producea caviar alb rar, la 20.000 de dolari kilogramul şi care a devenit importantă şi pentru UE.
Dar modelul a avut şi un preţ. Orice concurent serios era repede pus la pământ prin inspecţii, confiscări sau ameninţări. Mulţi antreprenori au ales exilul. În Transnistria, toată lumea ştia că pentru a prinde un job chiar şi ca şofer de camion la Sheriff îţi trebuiau relaţii şi pile.
Ascensiunea lui Guşan şi Kazmalî la putere nu a fost lipsită de dificultăţi. Guşan a supravieţuit unui atentat cu maşină-capcană, dar alţi trei bărbaţi din vehicul au fost ucişi. Chiar şi astăzi, Guşan, care controlează acum singur compania, păstrează un profil discret. Nu acordă interviuri şi apare rar în public. Se ştie că există doar două fotografii cu el pe internet. FT nu a reuşit să îl contacteze pentru a obţine un comentariu, iar Sheriff nu a răspuns la întrebările trimise prin e-mail.
Se pare că Guşan deţine o proprietate imensă în satul Novotiraspolski din Transnistria, dar terenul este ascuns de privirile curioase de o plasă de camuflaj înaltă, întinsă deasupra zidurilor proprietăţii. Din spaţiu, însă, sateliţii surprind un detaliu revelator: o fântână din grădină, cu forma inconfundabilă a logo-ului companiei – o insignă clasică de şerif american.
UN AVANTAJ IMENS: GAZ RUSESC GRATUIT
Ascensiunea Sheriff a fost alimentată de un avantaj uriaş: gazul rusesc gratuit, în schimbul loialităţii faţă de Moscova. Sheriff îl primea la preţuri simbolice, producea ieftin şi exporta în Europa cu profituri uriaşe. Banii erau reinvestiţi în imperiul local. Coniacul Kvint ajunge în UE etichetat „Made in Moldova”. În paralel, Sheriff a ridicat un stadion ultramodern şi a transformat echipa sa într-un simbol regional.
Războiul din Ucraina a schimbat însă regulile jocului. Portul Odesa, vital pentru exporturi, a fost blocat. Graniţa cu Ucraina s-a închis. Pentru prima dată, toate mărfurile Sheriff au fost obligate să treacă prin Moldova, sub controlul autorităţilor de la Chişinău. În iarna acestui an, Ucraina a oprit şi tranzitul de gaze ruseşti, lăsând Transnistria fără curent săptămâni la rând. Producţia industrială s-a prăbuşit, exporturile au scăzut, iar guvernul local a declarat „stare de urgenţă economică”.
În acest context, chiar şi enigmaticul Guşan, care evită apariţiile publice şi de care se ştie că există doar două fotografii pe internet, a fost nevoit să iasă la rampă. A donat personal două milioane de dolari bugetului local – un gest interpretat ca un semnal către Moscova că e dispus să lupte pentru supravieţuirea imperiului său.
Între timp, oamenii simpli resimt şocul. Preţurile au crescut, locurile de muncă s-au redus, iar mulţi trec Nistrul spre Moldova pentru medicamente şi servicii medicale mai ieftine. În sate, bătrânele se plâng că Sheriff „fură totul”. Dar sunt şi voci care recunosc că fără investiţiile companiei, Transnistria ar fi rămas un teritoriu uitat.
UN PARADOX ŞI OPORTUNITATEA DE SCHIMBARE
Astăzi, paradoxul e evident: deşi dependentă istoric de Rusia, Transnistria îşi face peste 80% din comerţ cu Uniunea Europeană. Iar Moldova, cu sprijin masiv de la Bruxelles, încearcă să-şi croiască drumul spre aderarea la UE până în 2030. Pentru Sheriff, pentru Tiraspol şi pentru întreaga enclavă, se apropie momentul adevărului.
Există o oportunitate de schimbare. Pe 28 septembrie, Moldova va vota în cadrul alegerilor parlamentare pe care preşedinta Maia Sandu le-a prezentat ca un moment decisiv în istoria modernă a ţării: o alegere între un viitor european sau o revenire în sânul Rusiei. Bruxelles-ul acordă o atenţie deosebită acestui aspect, angajându-se să acorde aproape 2 miliarde de euro pentru a sprijini eforturile Moldovei de aderare la UE, iar liderii UE au devenit vizitatori obişnuiţi la Chişinău. Însă planul Moldovei de a adera la UE până în 2030 pare greu de conciliat cu enclava autoritară, unde disidenţa este înăbuşită, activiştii opoziţiei sunt exilaţi sau închişi, plus trupele ruse pe care le găzduieşte. „Fără a rezolva conflictul? Nu cred asta”, spune Vasili Şova, fostul negociator principal al Moldovei în procesul de pace de trei decenii dintre Chişinău şi Tiraspol.
Cu conducerea Transnistriei sub presiune, gazul rusesc ieftin în cantităţi mult mai mici şi Moscova epuizată de războiul din Ucraina, persoanele implicate în procesul de pace susţin că momentul este propice pentru schimbare şi trebuie valorificat, inclusiv de către guvernul Sandu. Pentru Şova, conflictul a fost susţinut mult timp de interese politice externe mai degrabă decât de oamenii obişnuiţi.
Mulţi locuitori ai enclavei au acum paşapoarte moldoveneşti, primesc pensii de la Chişinău, fac naveta pentru a lucra peste Nistru şi călătoresc liber în UE, o integrare treptată pe care mulţi din Moldova o consideră un semn de speranţă că relaţiile reci s-ar putea dezgheţa.
Dar orice şansă de a ajunge la o soluţie reală depinde şi de numeroasele interese geopolitice mai largi care sunt în joc. Şi depinde şi de Sheriff. Poate compania să-şi imagineze un viitor în interiorul blocului european?
În orice caz, după alegeri, „este momentul decisiv”, spune un oficial occidental. Ce se va întâmpla în continuare va fi un test crucial pentru enclavă şi pentru guvernarea oligarhică a acesteia, conchide Financial Times.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
