Oase despre care se crede că aparţin unor soldaţi ucişi în bătălia de la Waterloo au fost descoperite într-un pod din Belgia. Oamenii de ştiinţă analizează acum rămăşiţele umane pentru a încerca să afle mai multe despre identitatea celor care au murit, cu atât mai mult cu cât, deşi se crede că peste 10.000 de oameni au murit în timpul aprigei lupte, numai două cadavre fuseseră găsite până acum, relatează CNN.
Bătălia a avut loc în apropierea satului Waterloo, la sud de Bruxelles, la 18 iunie 1815. Napoleon Bonaparte a fost învins în cele din urmă aici de armata aliată a Ducelui de Wellington, formată din 68.000 de oameni, ajutat de 45.000 de prusaci aflaţi sub comanda lui Gebhard von Blücher.
Istoricii au stabilit recent că mulţi dintre cei care au căzut la Waterloo au fost dezgropaţi ulterior de fermieri, care le-au vândut rămăşiţele industriei zahărului, pentru a fi folosite într-un proces industrial.
În noiembrie anul trecut, însă, Bernard Wilkin, cercetător principal la Arhivele de Stat ale Belgiei, se afla la Waterloo şi ţinea o conferinţă despre acest proces - în care oasele erau folosite ca un fel de cărbune în purificarea zahărului - când s-a întâmplat ceva uimitor. După prelegere, a povestit cercetătorul pentru CNN, un bătrân a venit la el şi i-a spus: "Dr. Wilkin, am oasele unor prusaci în podul meu".
Bărbatul, care doreşte să-şi păstreze anonimatul, i-a arătat lui Wilkin fotografii ale oaselor şi l-a invitat la casa lui de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forţele lui Napoleon s-au confruntat cu prusacii.
CUM AU AJUNS OASELE ÎN PODUL UNUI BELGIAN
Câteva zile mai târziu, Wilkin l-a vizitat pe bărbat la locuinţa sa şi s-a aflat faţă în faţă cu rămăşiţele, pe care bărbatul le avea încă din anii 1980. El a explicat că la acea vreme conducea un "mic muzeu privat" şi că a primit rămăşiţele pentru a le expune de la un prieten care le găsise cu câţiva ani mai devreme. Deşi era un colecţionar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a spus lui Wilkin că nu a putut "din punct de vedere etic" să expună rămăşiţele, aşa că le-a depozitat în podul său.
Bărbatul locuieşte singur. "S-a hotărât brusc, pentru că este bătrân şi ar putea deceda în următorii ani şi i-a fost teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla cu oasele. Când a văzut cercetările pe care le-am făcut publice vara trecută, s-a gândit: "Tipul ăsta se pricepe la oase şi la războaiele napoleoniene şi lucrează pentru guvern" - a povestit Wilkin.
Cercetătorul a mărturisit că a simţit un "amestec de surpriză şi emoţie" când a văzut rămăşiţele. "Unul dintre cranii este profund afectat de o sabie sau de o baionetă, deci este vorba despre o moarte foarte brutală", a detaliat el.
Testele iniţiale au arătat că rămăşiţele aparţin a cel puţin patru soldaţi. Obiectele găsite în apropierea oaselor, inclusiv nasturi din piele şi os, precum şi locul în care au fost descoperite au sugerat că unii dintre cei morţi erau soldaţi prusaci.
"La sfârşitul zilei, mi-a dat toate cutiile pentru a le studia. Una dintre rugăminţile pe care mi le-a adresat a fost să le îngrop într-un mod demn", a povestit Wilkin.
OAMENII DE ŞTIINŢĂ SPERĂ SĂ EXTRAGĂ ADN-UL ŞI CHIAR SĂ RECONSTITUIE UN CHIP
Acesta este cu siguranţă planul, dar pentru moment rămăşiţele sunt supuse unor teste criminalistice extinse în Liège, unde Wilkin îşi are sediul. Oamenii de ştiinţă speră să extragă ADN-ul în încercarea de a identifica morţii. De asemenea, ei speră să facă reconstrucţii faciale ale cel puţin unuia dintre cranii.
Rob Schäfer, un istoric militar german, colaborează cu Wilkin pentru a încerca să afle mai multe despre soldaţi, asigurând totodată legătura cu Comisia germană pentru mormintele de război. "Ceea ce m-a fascinat cel mai mult este faptul că, dacă te uiţi la arta din secolul al XIX-lea, în care sunt reprezentate conflicte, totul este foarte interesant, dar abstract. Ca observator ocazional, ai putea avea impresia că nu a fost atât de rău, dar acest craniu în special, cu o traumă facială masivă, descrie pentru prima dată cât de violentă a fost epoca", a declarat el pentru CNN.
Schäfer estimează că există o şansă de 20%-30% de a extrage ADN din rămăşiţe. "Este o şansă mare, dar dacă vom reuşi, următorul obiectiv este să încărcăm ADN-ul în bazele de date, astfel încât oamenii să se poată prezenta, dacă descoperă că sunt rude", a explicat el.
ÎNCĂ O SURPRIZĂ ADUSĂ DE DETECTORUL DE METALE
După ce a dat de oasele din pod, Wilkin a mai avut parte de o surpriză. "Când am fost în vizită, bărbatul mi-a spus: Apropo, mai am un prieten care are probabil patru soldaţi britanici pe care i-a descoperit în timp ce făcea căutări cu un detector de metale lângă Movila Leului (pe câmpul de luptă)", a spus el.
"Am fost luat prins prin surprindere, devenea o adevărată nebunie", a mărturisit cercetătorul.
Wilkin a declarat pentru CNN că acele oase au fost examinate ulterior de Dominique Bosquet, un arheolog de la Agenţia Patrimoniului Valon. Ele au fost mutate la Bruxelles, unde sunt studiate de Bosquet şi de o echipă de la Muzeul de Istorie Naturală şi de la Universitatea din Bruxelles.
Descoperirile i-au determinat pe Wilkin şi pe colegii săi să suspecteze că mai multe persoane care locuiesc în apropierea câmpului de luptă ar putea avea - la propriu - schelete în dulapuri. "Este destul de clar că trebuie să vorbim cu oamenii care au trăit acolo timp de generaţii", a spus el, adăugând: "Suntem destul de siguri că mai multe oase vor fi returnate autorităţilor belgiene".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
