Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat miercuri că doreşte să deschidă calea pentru ca Ottawa să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene. La începutul acestei săptămâni, prim-ministrul Canadei, Mark Carney - care miercuri s-a aflat la Strasbourg pentru a asista la discursul anual al Ursulei von der Leyen privind Starea Uniunii - a declarat că ţara sa urmăreşte o „alianţă unică” cu UE, dar nu şi aderarea la aceasta. Aşadar, ce ar putea implica această nouă relaţie? se întreabă Reuters.
În prezent, tratatele Uniunii Europene nu prevăd un statut de "membru asociat" - deşi, de-a lungul anilor, au fost avansate în cadrul blocului diverse variante ale unui statut de tip asociat.
Cel mai recent, Germania a sugerat ca Ucraina să devină membru asociat ca etapă intermediară către aderarea deplină, deşi propunerea nu a reuşit să prindă avânt, unele capitale ale UE opunându-se.
CE DOREŞTE CANADA?
Carney caută noi alianţe pe fondul ameninţărilor repetate ale preşedintelui SUA, Donald Trump, la adresa suveranităţii Canadei.
Ambele părţi doresc să stabilească o cooperare mai strânsă pentru a contracara dominaţia economică a SUA şi a Chinei, precum şi pentru a apăra democraţia şi ordinea internaţională bazată pe norme, pe care le consideră ameninţate.
În discursul său, von der Leyen a afirmat că cele două părţi vor crea un "spaţiu economic şi de prosperitate comun". Acesta ar include colaborarea în domeniul producţiei, o alianţă tehnologică, integrarea bazelor industriale de apărare, Arctica, inteligenţa artificială, energia şi mineralele critice.
DE CE AR PUTEA FI COMPLICATĂ IDEEA DE "MEMBRU ASOCIAT"?
Implementarea unui astfel de statut de "membru asociat" ar fi fără precedent şi ar putea fi complexă din punct de vedere juridic.
Von der Leyen a vorbit în calitate de preşedintă a Comisiei Europene, braţul executiv al blocului. Decizia privind viabilitatea acestei idei ar reveni însă statelor membre ale UE.
Nu există nicio indicaţie că von der Leyen va propune consacrarea statutului de "membru asociat" în tratatele UE. Acest lucru ar necesita unanimitatea tuturor celor 27 de capitale şi ratificarea la nivel naţional de către fiecare dintre acestea.
Canada şi UE au deja un acord comercial, denumit CETA. La mai bine de un deceniu de la încheierea acordului şi la nouă ani de la intrarea sa provizorie în vigoare, mai multe ţări din UE încă nu l-au ratificat.
Dacă Canada doreşte să se integreze în Piaţa Unică a UE, Ottawa ar trebui să-şi alinieze normele şi reglementările la legislaţia UE.
Canada ar deveni un "acceptant de reguli", fără drept de decizie în materie de politici, dacă ar intra în Piaţa Unică fără statut de membru cu drepturi depline, la fel ca Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein, care sunt membre ale Spaţiului Economic European. Or, reglementările Canadei au fost, de-a lungul timpului, orientate către cel mai mare partener comercial al său, Statele Unite.
CE ÎNSEAMNĂ ASTA PENTRU ŢĂRILE CANDIDATE LA ADERAREA LA UE?
Eforturile de a stabili o alianţă mai strânsă între Canada şi UE nu vor afecta parcursul de aderare al statelor europene candidate, dar ar putea constitui un motiv de nemulţumire dacă se va considera că Ottawa beneficiază de un tratament special.
Negocierile de aderare şi alinierea la normele UE reprezintă un proces îndelungat, care impune adesea ţărilor candidate să promoveze reforme sensibile din punct de vedere politic.
Statutul de membru cu drepturi depline poate fi acordat numai statelor europene şi oferă acces la piaţa unică a blocului, în valoare de 18 trilioane de euro, drept de vot şi reprezentare, finanţare din partea UE şi posibilitatea de a sesiza Curtea Europeană de Justiţie.
Ucraina a considerat propunerea Germaniei privind "statutul de membru asociat" ca fiind "nedreaptă", întrucât Kievul ar participa fără a avea drept de vot.
Medikatv.ro
