Veteranul politicii americane Joe Biden, care înfruntă marţi - după tragediile din familia sa, două prime tentative nefructuoase şi o campanie bulversată de pandemia covid-19 - verdictul ultim al întregii sale vieţi politice, speră că i-a convins pe americani să-l considere, la vârsta de 77 de ani, un unificator, spre deosebire de un Donald Trump care-i dezbină, relatează AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

”Putem da pagina politicii sumbre şi colerice a ultimilor patru ani”, promite fostul vicepreşedinte al Statelor Unite. ”A venit timpul să unim ţara, să ne regăsim ca naţiune. Însă nu o pot face fără voi”.

Într-unul dintre momentele candide care-l caracterizează, Joe Biden declara recent că o înfrângere în faţa miliardarului republican, nepopular, ar însemna că a fost ”un candidat jalnic”.

Ar fi mai ales tranşarea unei cariere naţionale începute la vârsta de 29 de ani, o trecere bruscă de la triumf la durere.

Un tânăr senator-ales în statul său, Delaware, dinamic şi înconjurat de familia sa radioasă, îşi sărbătorea victoria în noiembrie 1972. O lună mai târziu, soţia şi fiica sa în vârstă de un an mureau într-un accident rutier, în care cei doi fii ai săi erau răniţi.

Această dramă, iar apoi piederea fiului mai mare, în 2015, sunt izvorul empatiei pe care le-o oferă alegătorilor. Joe Biden şi-a făcut din compasiune una dintre cele mai celebre trăsături ale caracterului său politic.

În 2020, mândria începuturilor sale şi avântul pasional sunt în continuare aici.

Însă bătrânul leu al politicii nu mai poartă costumele bine croite din momentele de glorie pe când era vicepreşedintele lui Barack Obama.

Picioarele îi par fragile, iar părul alb abia îi acoperă capul.

Unii, inclusiv în rândul susţinătorilor săi, se temeau că Joe Biden, înclinat către gafe şi derapaje, s-ar putea clătina sau chiar prăbuşi în timpul îndelungatei bătălii cu Donald Trump, un tribun în vârstă de 74 de ani cu un stil mai agresiv.

Pandemia covid-19, care a paralizat brusc campania în martie, l-a privat timp de luni de zile de unul dintre atuurile sale, contactul direct cu alegătorii.

El a revenit, la sfârşitul lui august, la un ritm mai susţinut al deplasărilor, însă respectarea strictă a consemnelor sanitare i-a restrâns prezenţa pe teren. Iar potrivit criticilor săi, i-a permis să-şi desfăşoare campania departe de alegători, evitând adesea presa.

Donald Trump, care-l numeşte ”Joe adormitul”, ironizează întrebări ”făcute pentru copii” pe care jurnaliştii i le pun şi îl atacă neîncetat pe tema formei în care se află.

Bâlbâielile şi rătăcirile lui Joe Biden, care a fost bâlbâit în copilărie, sunt difuzate în buclă pe conturile de Twitter ale ”trumpiştilor”.

Iar echipa de campanie a miliardarului îl prezintă pe democrat pur şi simplu drept un bătrân senil.

RĂSTURNARE DE VOTURI ISTORICĂ

Fosta mână dreaptă a lui Barack Obama le poate opune victoria sa triumfătoare în alegerile primare democrate, după o revenire istorică în politica americană.

Considerat de către unii prea bătrân şi prea de centru, Joe Biden a încasat trei prime eşecuri usturătoare, după care a obţinut o victorie cu o largă majoritate în South Caroilina, cu ajutorul sufragiilor alegătorilor afroamericani, o piatră de temelie a oricărui democrat care candidează la fotoliul de la Casa Albă.

Întărit de această victorie, candidatul a obţinut rapid susţinerea altor moderaţi, iar apoi l-a înfrânt pe marele său rival Bernie Sanders.

Spre deosebire de bătălia dură şi îndelungată din 2016 între acest socialist autoproclamat şi Hillary Clinton, Joe Biden a reuşit să unească rapid aripa stângă a partidului, animată de acelaşi obiectiv, de a-l bate pe Doald Trump.

Rămâne de văzut dacă ”unificatorul” moderat va reuşi să-şi păstreze trupele în cazul unei victorii la 3 noiembrie.

În pofida faptului că Joe Biden candidează, potrivit lui Barack Obama, cu ”cel mai progresist program” din istoria alegerilor prezideţiale americane, unii membri ai stângii îl consideră în continuare prea ”călduţ”. Şi scrâşnesc din dinţi atunci când el vorbeşte despre reluarea dialogului cu republicanii.

”NERANCHIUNOS”

A treia încercare a fost, în orice caz, cea bună pentru această figură a establishmentului, după eşecul în alegerile primare în 1988 şi 2008.

La prima sa încercare, el a fost nevoit să arunce rapid prosopul în ring, după ce a plagiat în mare parte un discurs.

Senator timp de peste 35 de ani (1973-2009), iar apoi vicepreşedinte, din 2009 în 2017, septuagenarul a bătut timp de decenii culoarele puterii de la Washington.

Este vorba despre o vială politică îndelungată, jalonată de episoade controversate, dar şi de succese pe le agită azi.

În anii '70, în plină desegregare, el se opune politicii cunoscute sub numele de "busing", vizând să transporte cu autobuzul copii de culoare în şcoli majoritar albe, cu scopul de a favoriza amestecul.

Această poziţie i-a mulţumit atunci pe alegătorii albi din Delaware, dar ea va reveni să-l bântuie decenii mai târziu, după ce senatoarea de culoare Kamala Harris, la acel moment rivala sa în alegerileprimare democrate, i-o reproşează într-o dezbatere televizată.

Arătând că nu este ”ranchiunos”, Joe Biden o alege ca parteneră de cursă - prima candidată de culoare şi de origine indiană care candidează la vicepreşedinţia Statelor Unite.

Popular în rândul afroamericanilor, Joe Biden a pledat, la începuturile carierei sale, ca ales local la Wilmington, în favoarea dezvoltării locuinţelor sociale, spre marea nemulţumire a locuitorilor albi. Iar el povesteşte adesea cum experienţa sa ca salvamar într-un cartier majoritar de culoare i-a fondat angajamentul politic.

Alte episoade au revenit, de asemenea, să-i afecteze campania la fotoliul de la Casa Albă - votul său în favoarea războiului din Irak în 2003 sau audierea agitată în Senat, sub conducerea sa, a lui Anita Hill, care îl acuza pe candidatul la Curtea Supremă Clarence Thomas de hărţuire sexuală.

Dar şi susţinerea sa apăsată a ”legii criminalităţii” din 1994, considerată responsabilă de explozia numărului deţinuţilor, dintre care o mare proporţie sunt afroamericani.

”O eroare”, recunoaşte azi Joe Biden, care insistă asupra altei părţi a acestei vaste reforme, şi anume o lege împotriva violeţelor cărora le sunt supuse femeile, de care se declară ”cel mai mândru”.

Încă de la sosirea sa la Casa Albă, împreună cu Barack Obama, în plină criză financiară, fostul senator acţionează în vederea adoptării de către Congres a unui imens plan de relansare, în valoare de 800 de miliarde de dolari.

Este un bilanţpe care-l evocă pentru a arăta că poate relansa, din nou, economia afectată de pandemia covid-19.

PREA ”TACTIL”

”El se află în politică de 47 de ani. Nu a făcut nimic, mai puţin în 1994, când a făcut atât de mult rău comunităţii de culoare” - Donald Trump încearcă să-l prezinte drept produsul ”mlaştinii” politice pe care o denunţă neîncetat.

Joe Biden îi răspunde că acest scrutin marchează o alegere între clasele muncitoare şi de mijloc, pe care le apără, şi "Park Avenue", sclipitorul bulevard newyorkez, simbolul bogatului moştenitor.

Şi îşi subliniază cu mândrie originile modeste.

Joseph Robinette Biden Jr. s-a născut la 20 noiembrie 1942, la Scranton, în Pennsylvania.

În anii '60, oraşul, minier şi industrial, trversează o fază dificilă. Tatăl său îşi caută de lucru în statul vecin Delaware, iar apoi, după mutări dintr-o parte în cealaltă, instalează toată familia la Wilmington. Joe Biden are zece ani. El îl transformă în fieful său.

”Tatăl meu spunea mereu: «Campionule, măsura unui om nu este dată de numărul de dăţi în care este trântit la pământ, ci de timpul de care are nevoie să se ridice»”, aminteşte el constant.

Manierele sale foarte tactile au fost denunţate de către femei care considerau aceste gesturi deplasate.

Promiţând să fie atent de-acum la ”spaţiul personal” al celorlalţi, democratul a prezentat scuze în aprilie 2019.

Acuzat el însuşi de agresiune sexuală sau de hărţuire de peste zece femei, Donald Trump a comentat foarte puţin gravele acuzaţii ale unei femei, Tara Reade, care îl acuză pe Joe Biden că a agresat-o în anii '80. Însă el respinge acuzaţiile în mod categoic.

Făcând campanie pentru el în cele patru zări, soţia sa, Jill Biden, în vârstă de 69  de ani, a rămas discretă cu privire la ceastă acuzaţie.

O profesoară dinamică, ea este unul dintre cele mai bune atuuri ale campaniei. Cuplul s-a căsătorit în 1977 şi are o fiică, Ashley.

Încă mici, cei doi fii supravieţăuitori, Beau şi Hunter, i-au sugerat să se căsătorească cu Jill, a povestit Joe Biden în memorii în care spune că ”ea mi-a redat viaţa”.

”MÂNDRU DE MINE”?

Foarte apropiat de familia sa, el evocă adesea durerea pe care o resimte după decesul în 2015 al fiului său mai mare, Beau Biden, din cauza unui cancer cerebral. ”Asta nu va dispărea niciodată”. Această pierdere l-a reţinut să candideze în alegerile prezidenţiale din 2016.

Văduv după tragicul accident de maşină, Joe Biden şi-a preluat în ianuarie 1973 funcţia de senator la căpătâiul unui pat de spital al fiilor săi răniţi.

Azi încă se mai opreşte adesea să salute pompieri, amintind că ei au ”salvat viaţa” băieţilor săi. Şi pe a sa.

În 1988, pompierii l-au transportat de urgenţă la spital, după o ruptură de anevrism. Starea sa a fost considerată atât de gravă, încât a fost chemat un preot să-i dea ultimele sacramente.

Un catolic mândru de originile sale irlandeze, Joe Biden se duce în fiecare duminică sau aproape la mica biserică St. Joseph on the Brandywine, în cartierul său înstărit din Wilmington.

Acolo, în cimitir, se odihnesc părinţăii săi, prima sa soţie Neilia şi fiica sa Naomi, dar şi, un pic mai departe, sub o piatră de mormânt decorată cu steguleţe americane, Beau.

În ianuarie, Joe Biden a mărturisit, despre fiul său: ”În fiecare dimineaţă mă trezesc şi (...) mă întreb: «oare este mândru de mine?»”.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.