Alan Greenspan, „maestrul” Rezervei Federale a SUA, a încetat din viaţă la vârsta de 100 de ani. Prima sa pasiune a fost însă muzica

Alan Greenspan, aclamat drept cel mai bun preşedinte al Rezervei Federale la momentul pensionării sale în 2006, dar criticat pentru criza financiară gravă care a urmat doar doi ani mai târziu, a decedat luni la vârsta de 100 de ani, a anunţat soţia sa, relatează Reuters.

Greenspan, care a exercitat o influenţă puternică asupra economiei SUA pe durata mandatului său la cârma Fed, din august 1987 până în ianuarie 2006, a decedat la domiciliul său din cauza complicaţiilor provocate de boala Parkinson, a declarat Andrea Mitchell într-un comunicat.

"A fost un om de excepţie care a contribuit la modelarea economiei SUA timp de decenii sub preşedinţii ambelor partide, dar a fost întotdeauna sincer în a-şi recunoaşte greşelile", a spus Mitchell. "Rămâne în amintire pentru inteligenţa sa strălucită şi bunătatea sa. A fi partenera sa de viaţă a fost bucuria vieţii mele", a adăugat ea.

Greenspan a supervizat a doua cea mai lungă perioadă de expansiune economică din istoria SUA, un deceniu neîntrerupt de creştere, din martie 1991 până în martie 2001. Decizia sa de a lăsa economia să-şi urmeze cursul - în ciuda presiunilor de a majora ratele dobânzilor în faţa unei ameninţări de inflaţie care nu s-a materializat niciodată - a contribuit la asigurarea unor ani de prosperitate pentru SUA şi i-a adus un statut de adevărată vedetă rock, fiind considerat un "maestru" al economiei.

Această perioadă a fost marcată de judecata sa prevăzătoare, conform căreia o creştere a productivităţii de la mijlocul anilor 1990 ar menţine inflaţia sub control.

Intuiţia sa din acel moment rămâne şi astăzi un punct de referinţă pentru factorii de decizie, fiind menţionată de fostul preşedinte al Fed, Jerome Powell, ca exemplu al modului în care judecata poate uneori să depăşească modelele tehnice ale economiei.

Cu toate acestea, perspicacitatea în materie de politică monetară a fostului muzician de jazz a fost ulterior pusă sub semnul întrebării, criticii atacându-i politicile pentru că ar fi alimentat o serie de bule speculative ale preţurilor activelor şi ar fi pus bazele crizei financiare din 2007-2009.

"Cred că idolatrizarea care a avut loc chiar înainte de criza financiară nu a fost niciodată cu adevărat meritată şi cred că nici criticile aspre la care a fost supus după ce a părăsit funcţia nu au fost pe deplin meritate", a declarat Stephen Oliner, un fost înalt funcţionar al Fed.

PASIUNE PENTRU MATEMATICĂ NĂSCUTĂ DIN OBSESIA PENTRU STATISTICI DIN BASEBALL

Greenspan, care s-a îndrăgostit de matematică datorită obsesiei sale pentru statisticile din baseball, a câştigat rapid aprecieri pentru răspunsul ferm la prăbuşirea bursieră din "Lunea Neagră" din 1987, la doar două luni după preluarea mandatului.

De asemenea, el a condus economia SUA prin recesiunea din 1990-1991, criza financiară asiatică şi rusă din 1997-1998, prăbuşirea bulei speculative a acţiunilor companiilor "dot-com" din 2000 şi perioada de turbulenţe economice care a urmat atacurilor din 11 septembrie 2001.

Pe parcurs, după cum a detaliat biograful Sebastian Mallaby, el a devenit un jucător desăvârşit al puterii de la Washington, capabil să-i manevreze pe preşedinţi şi pe secretarii de stat pentru a lua deciziile pe care le considera cele mai bune, uneori fără ca aceştia să-şi dea seama cine trăgea sforile.

"Rezerva Federală regretă cu profundă tristeţe trecerea în nefiinţă a lui Alan Greenspan", a declarat Fed într-un comunicat. "El a adus o disciplină analitică riguroasă în elaborarea politicii monetare şi a contribuit la consolidarea credibilităţii, care rămâne unul dintre cele mai importante atuuri ale Rezervei Federale".

SPARGERE A BULEI IMOBILIARE ÎI ADUCE CRITICI

La renumita reuniune a Fed de la Jackson Hole din 2005, doi economişti de seamă l-au descris drept, probabil, cel mai mare bancher central din toate timpurile.

Însă când bula preţurilor imobiliare, care crescuseră în ultimii patru ani ai mandatului său, a explodat în cele din urmă, aceasta i-a distrus reputaţia cândva strălucită - odată cu economia globală.

Indiferent de meritele lui Greenspan la momentul respectiv, succesorii săi au îndreptat Fed-ul într-o nouă direcţie, introducând instrumente de răspuns la criza financiară pentru a aborda probleme cu care Greenspan nu se confruntase niciodată, precum ratele de dobândă zero, şi trecând de la comunicări opace la discursuri mai frecvente, o ţintă de inflaţie stabilită şi conferinţe de presă regulate.

Pe lângă criticile aduse politicii sale monetare, criticii l-au condamnat pe Greenspan, un susţinător puternic al reglementării uşoare a pieţelor financiare, pentru o atitudine de neintervenţie care a permis băncilor să facă pariuri dezastruoase pe piaţa imobiliară.

Greenspan a recunoscut ulterior că a fost "şocat" de faptul că s-a înşelat în presupunerea sa că interesul propriu al bancherilor i-ar fi împiedicat să întreprindă acţiuni care să pună în pericol supravieţuirea propriilor instituţii.

"Cei dintre noi care ne-am bazat pe interesul propriu al instituţiilor de creditare pentru a proteja capitalul propriu al acţionarilor, inclusiv eu însumi, suntem într-o stare de şoc", a declarat el în faţa Comisiei pentru Supraveghere şi Reformă Guvernamentală a Camerei Reprezentanţilor, în 2008.

Însă, după standardele de la Washington, scuzele sale au fost cu mult sub aşteptările celor mai înverşunaţi critici ai săi.

Unii economişti au considerat, de asemenea, că preşedintele, care nu şi-a ascuns niciodată apartenenţa la Partidul Republican, şi-a compromis independenţa politică prin susţinerea reducerilor fiscale din 2001 propuse de preşedintele George W. Bush, deşi a colaborat îndeaproape şi cu preşedintele democrat Bill Clinton.

AL DOILEA PREŞEDINTE FED CA VECHIME ÎN FUNCŢIE

Al doilea preşedinte al Fed cu cea mai lungă vechime în funcţie, după William McChesney Martin, Greenspan a fost numit pentru prima dată de preşedintele Ronald Reagan în 1987 şi a fost ulterior reconfirmat în funcţie de preşedinţii George H.W. Bush, Bill Clinton şi George W. Bush.

Avea 80 de ani când a părăsit Fed în 2006, dar a trecut fără probleme la o nouă carieră ca consultant şi consilier în cadrul propriei sale firme, Greenspan Associates, oferind, în schimbul unor onorarii substanţiale, perspective asupra direcţiei în care credea că se îndreaptă economia.

La Fed, Greenspan a continuat succesele predecesorului său, Paul Volcker, care a stins inflaţia galopantă de la sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80.

Într-adevăr, în ultimii săi ani la banca centrală, Greenspan şi-a petrecut mai mult timp îngrijorându-se de riscurile apariţiei deflaţiei decât de reapariţia inflaţiei ridicate.

Expansiunea de 10 ani din anii '90 a fost alimentată, în parte, de o urcare spectaculoasă a pieţei bursiere, despre care Greenspan a sugerat în 1996 că ar putea reflecta o "exuberanţă iraţională". Ulterior, el s-a distanţat de acel comentariu, afirmând că nu era rolul său să pună la îndoială deciziile investitorilor.

Greenspan era adesea considerat a doua cea mai puternică persoană din ţară, după preşedinte, datorită capacităţii băncii centrale de a influenţa economia prin modificarea ratelor dobânzilor pe termen scurt.

Gânditor, serios şi tăcut, îşi expunea opiniile în declaraţii şi discursuri aluzive, care erau analizate la nesfârşit de experţi. Odată, el a avertizat un grup de economişti că îşi petrece o mare parte din timp îngrijorându-se că ar putea fi prea clar. "Ceea ce am învăţat la Fed este un nou limbaj numit «limbajul Fed». Învăţăm să mormăim cu o mare incoerenţă", a spus el. "Dacă vi se pare că sunt prea clar, probabil aţi înţeles greşit ce am spus", a adăugat el.

MUZICA, PRIMA PASIUNE

Putea vorbi într-un mod atât de ocolit, încât soţia sa, Andrea Mitchell, a spus că "pur şi simplu nu a înţeles" primele câteva dăţi când el i-a cerut mâna. Cuplul s-a întâlnit timp de 12 ani înainte de a se căsători în aprilie 1997. Era a doua căsătorie pentru amândoi.

Greenspan a spus că gândea cel mai bine în cadă, răsfăţându-se cu băi care uneori durau două ore, în timp ce citea rapoarte şi scria discursuri şi declaraţii publice.

Născut în New York City pe 6 martie 1926, Greenspan era singurul copil al lui Rose şi Herbert Greenspan. Părinţii lui au divorţat când era mic şi a crescut într-un apartament mic din cartierul Washington Heights din New York, alături de mama şi bunicii săi.

Prima pasiune a lui Greenspan a fost muzica, iar el a petrecut doi ani la Juilliard School din New York, studiind clarinetul. A participat la un turneu de scurtă durată alături de o formaţie de swing în calitate de saxofonist, înainte de a se orienta către studiile de economie la Universitatea din New York.

În tinereţe, Greenspan a fost prieten şi colaborator al scriitoarei Ayn Rand, care susţinea supremaţia pieţelor libere şi a motivului profitului în cărţi precum "Atlas Shrugged" şi "The Fountainhead".

Înainte de perioada petrecută la Fed, el a prezidat Consiliul Consilierilor Economici sub preşedinţia lui Gerald Ford în anii 1970. De asemenea, a condus timp de mai mulţi ani o firmă de consultanţă economică numită Townsend-Greenspan and Co.

Când Greenspan i-a succedat lui Volcker, unii s-au temut că nu se va ridica la înălţimea predecesorului său, un om cu caracter puternic şi pasionat de trabucuri.

Însă Greenspan şi-a dovedit curând valoarea prin injectarea de lichidităţi pe pieţele financiare pentru a calma prăbuşirea bursieră din octombrie 1987. Acţiunea sa rapidă, considerată astăzi un exemplu de manual privind modul de gestionare a unor astfel de crize, a fost recunoscută ca fiind cea care a împiedicat intrarea în recesiune.