Kurzii - care au luptat neîncetat împotriva Statului Islamic (SI) în Siria, în contul Statelor Unite, în contextul în care Donald Trump vrea să retragă o parte a trupelor americane şi după ce jihadiţtii şi-au pierdut ”califatul” - se tem cu privire la semiautonomia lor, scump obţonută, scrie AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

De o parte se află vecinul turc, care se declară pregătit să lanseze o nouă ofensivă la frontiera sa împotriva miliţiei kurde Unităţile Protecţiei Poporului (YPG). De cealaltă, puterea lui Bashar al-Assad, care reclamă sfârşitul autonomiei de facto a minorităţii.

Într-o ţară în război din 2011, kurzii dispun de propriile forţe de securitate, organizează alegeri, administrează şcoli şi colectează impozite.

Însă, anunţul, în decembrie, al preşedintelui Donal Trump cu privire la o plecare din Siria a celor aproximativ 2.000 de militari americani, principalul lor aliat în lupta antijihadistă - şi prin ricoşeu principalul lor scut - a avut efectul unui trăsnet.

Pentru a-şi salva semiautonomia şi a se proteja de o ofensivă turcă, minoritatea a început atunci negocieri cu Damascul.

”Kurzii vor fi zdrobiţi între nicovala armatei siriene şi ciocanul turc”, preconizează expertul în Siria Fabrice Balanche.

La un moment dat, ”nord-estul sirian va fi împărţit între Guvernul sirian şi armata turcă”, apreciază el.

Acum, după ce califatul SI a fost redus la neant, şi după victoria proclamată, Statele Unite ar urma să treacă la fapte şi să-şi retragă majoritatea militarilor.

Alianţa arabo-kurdă a Forţelor Democratice Siriene (FDS) şi-a exprimat satisfacţia faţă de ”eliminarea totală a aşa-zisului calif şi o înfrângere teritorială 100% a SI”.

”VIITOR INCERT”

”Kurzii se confruntă cu un viitor incert. Ameninţarea cea mai urgentă pare să fie Turcia”, apreciază Mutlu Civiroglu, un specialist în politica kurdă.

În ultimele luni, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a promis să repornească la atac. Amkara vede cu ochi răi emergenţa unui nucleu al unui stat kurd la frontiera sa şi se teme că acest lucru ar putea să reaprindă veleităţile de independeţă ale aceste minorităţi etnice pe teritoriul turc.

Atunci când Washingtonul a evocat, pentru calmarea situaţiei, o ”zonă de securitate” la frontieră, Ankara a propus să realizeze ea însăşi acest proiect.

Însă kurzii refuză orice implicare turcă şi reclamă mai degrabă o ”forţă internaţională”. Iar sectorul evocat - aproximativ 30 de kilometri în teritoriul sirian - înglobează marile oraşe ale minorităţii.

”Minbej, Kobane, Tall Abyad, Derbassiye, Qamishli, cea mai mare parte a oraşelor kurde se află la frontieră”, relevă Civiroglu.

Ankara consideră YPG drept o organizaţie ”teroristă”, iar în martie 2018 armata turcă şi trupe siriene au cucerit enclava kurdă Afrin (nord-vest), cu preţul unei ofensive sângeroase.

Într-o ţară devastată de un război complex, soldat cu peste 370.000 de morţi, în care sunt implicate mai multe mari puteri, Turcia este departe de a avea mână liberă, ea este necesar să ţină cont de părerea Rusiei, aliata de nezdruncinat a Damascului.

”Poziţia Rusiei este decisivă”, subliniază Civiroglu. ”Kurzii ştiu foarte bine că ceea ce s-a întâmplat la Afrin s-a făcut cu unda verde a (preşedintelui rus Vladimir) Putin”.

Comunitatea a amorsat, astfel, o apropiere de Damasc, sperând să-şi salveze autonomia prin intermediul unor negocieri.

”Kurzii vor ca sistemul lor politic să fie recunoscut, educaţia kurdă oficializată”, subliniază Mutlu Civiroglu.

”CAPITULARE FĂRĂ CONDIŢII”

Cele două părţi întreţin relaţii ambigue.

Decenii de-a rândul, kurzii au suferit discriminări. Iar preşedintele Bashar al-Assad i-a catalogat drept ”trădători” pe combatanţii din cadrul minorităţii, din cauza colaborării cu Washingtonul.

Pentru moment, negocierile s-au împotmolit. ”Regimul cere o capitulare fără condiţii. Damascul nu vrea să le lase autonomia”, declară Fabrice Balanche.

În acest context, ministrul sirian al Apărării Ali Abdallah Ayoub declara, la 18 martie, că armata siriană ”va elibera” zonele aflate sub controlul forţelor kurde ”prin forţă” sau prin ”acorduri de reconciliere”. Autorităţile kurde au denunţat aceste declaraţii ”ameninţătoare”.

Damascul ar putea, însă, să accepte concesii, dacă vrea să devanseze Turcia, pentru a recuceri teritoriile frontaliere.

”Singura carte a YPG” este să spere ”că al-Assad cedează în privinţa autonomiei în schimbul unei întoarceri rapide a armatei sale la frontiera turco-siriană”, potrivit lui Balanche.

Altă speranţă subzistă, şi anume ca americanii să menţină o prezenţă, chiar şi minimă, în Siria.

Trump a dat asigurări că nu va da înapoi, însă Washingtonul a decis, până la urmă, să păstreze ”pentru o vreme” 400 de militari în Siria, un ”mic grup de menţinerea păcii”.

”Statele Unite ar putea să nu părăsească Siria” mult timp, apreciază Nicholas Heras, un expert de la Center for a New American Security.

”Toţi actorii din Siria ştiu că nu pot acţiona înainte să existe mai multă claritate cu privire la ceea ce Statele Unite decid să facă”, adaugă el.

Pentagonul a evocat o forţă de observaţie care să fie constituită de aliaţi din cadrul coaliţiei. Însă această propunere este primită cu circumspecţie de către europeni, mai ales de Franţa.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.