Cineast al femeilor, Pedro Almodóvar are reputaţia de a fi fidel câtorva actriţe care îi întruchipează eroinele, dar muza sa dintotdeauna este Madridul. Până la 20 octombrie, oraşul aduce un omagiu acestei relaţii de iubire prin expoziţia "Madrid, chica Almodóvar".

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

"Povestea lui Pedro Almodóvar şi a Madridului este una de iubire reciprocă. Pedro Almodóvar este Pedro Almodóvar datorită Madridului, sunt inseparabili", explică curatorul expoziţiei, Pedro Sánchez Castrejón, autor al cărţii "Todo sobre mi Madrid" (Totul despre Madridul meu). O plimbare prin Madridul lui Almodovar", făcând aluzie la filmul "Todo sobre mi madre" (1999).

"A redat Madridului tot ceea ce îi dăduse, şi chiar mai mult, ca muză a sa. Madrid apare în toate filmele lui Almodóvar. Ea este adevărata 'chica Almodóvar' (fata Almodóvar), mult mai mult decât Penelope Cruz, Carmen Maura sau Marisa Pérez", a continuat el. 

Evenimente

30 iulie - Maraton Profit News TV - Inteligența Artificială în Economie

Pentru a o găzdui, el a ales centrul cultural Conde Duque: în faţa instituţiei, Carmen Maura îi cere în "La ley del deseo" (1987) unui angajat municipal care curăţă strada să o stropească cu apă. În scena nocturnă de neuitat actriţa este imortalizată în rochia ei portocalie, în arşiţa oraşului.

"Mulţi străini cunosc Madridul sau cultura spaniolă prin filmele sale. Aşa cum mergi la Fântâna Trevi din Roma sau la barul lui Amélie din Paris, ai primul contact cu Madridul prin cinematografia sa", explică Sánchez.

Prin intermediul a 200 de fotografii preluate din cele 23 de filme ale lui Almodóvar sau din arhivele personale, vizitatorul va descoperi relaţia dintre artistul din Castilla-La Mancha (centrul Spaniei) şi capitală.

Un panou prezintă un studiu care detaliază procentul de acţiune plasată în Madrid în întreaga sa cinematografie: de la 6% ("La piel que habito", 2011) la 100% pentru alte şapte filme.

"Nu m-am simţit niciodată străin aici", spune cineastul, care "împărtăşeşte cu oraşul său preferat o personalitate transgresivă, eclectică, critică, deschisă, veselă, cosmopolită şi prietenoasă", potrivit lui Pedro Sánchez.

Acest fiu adoptiv al Madridului, în prezent cel mai cunoscut cineast spaniol la nivel internaţional, nu provine dintr-o familie bună, spre deosebire de majoritatea artiştilor spanioli din Movida, perioada de eliberare socio-culturală care a urmat morţii dictatorului Francisco Franco în 1975 şi instaurării democraţiei.

"El spune că a fi cineast în Spania este ca şi cum ai fi toreador în Japonia", afirmă curatorul.

Fugind de Madridul din cărţile poştale, el nu ezită să îşi aşeze camera în cartiere mai muncitoreşti, de o frumuseţe mai puţin evidentă, precum Vallecas sau Concepción.

În timp ce o hartă a Madridului reproduce cele 272 de locaţii din filmele sale, expoziţia dezvăluie şi locurile care îl obsedează pe artist: taxiuri, magazine de bricolaj, cimitire sau farmacii care îi împânzesc opera.

Aşa cum Jacques Demy l-a pictat din nou pe Rochefort pentru "Demoiselles", Almodóvar a recurs uneori la artificii pentru a înfrumuseţa Madridul.

Culorile sunt foarte importante şi total fictive. Acest lucru vine din amintirea sa despre Spania lui Franco, în alb şi negru. Modul său de a se răzbuna, potrivit lui, a fost de a-şi inunda filmele cu culori", explică Sánchez.

Vizitatorii pot vedea culisele folosite pentru a reproduce terasa Pepei cu vederi panoramice asupra întregului Madrid în "Mujeres al borde de un ataque de nervios/ Femei în pragul unei crize de nervi" (1988), deoarece aceasta nu ar fi suportat niciodată greutatea echipamentului de filmare.

"Este un Madrid idilic" vedem în "Madres paralelas" (2021) sau "Julieta" (2016), unde eroinele au apartamente Madrid uriaşe, în ciuda unui nivel de trai mediu.

Estetica almodovariană merge atât de departe încât recreează capodopere de Magritte, Rothko, Velasquez, Dali, Titian, Hopper în cadrele filmelor sale.

Cineastul a pus mult din el însuşi în decorurile sale: "Casele lui Almodóvar, nu le-am văzut în reviste, ca unii cineaşti, ci în filmele sale", spune curatorul, care subliniază că "Dolor y Gloria" (2019) reproduce actualul său apartament din Madrid, cu unele dintre fotoliile sale.

"Aceasta este viaţa mea", ar fi spus cineastul când a vizitat expoziţia, în faţa publicului şi departe de camerele de luat vederi.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.