Scenarista şi regizoarea britanică Lynne Ramsay a vorbit într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre implicaţiile profesionale şi personale în realizarea celui mai recent film al său, „You Were Never Really Here”, premiat la Cannes 2017, despre actorul Joaquin Phoenix, pe care l-a avut în minte încă dinainte de a începe să scrie povestea, dar şi despre „nebunia” din New York şi explorarea României, ce poate deveni scenă a unui proiect al său viitor.
Originară din Glasgow, Lynne Ramsay este considerată una dintre cele mai îndrăzneţe regizoare britanice ale cinematografiei independente contemporane.
În 1996, a câştigat la Festivalul de Film de la Cannes premiul juriului pentru scurtmetrajul de absolvire, „Small Deaths”, iar doi ani mai târziu a primit aceeaşi distincţie pentru cel de-al treilea scurtmetraj al ei, „Gasman”.
A debutat în lungmetraj cu „Ratcatcher”, iar filmul a obţinut menţiunea specială a juriului secţiunii Un Certain Regard, la Cannes, în 2000. Unsprezece ani mai târziu, „We Need To Talk About Kevin” a fost singura producţie britanică selectată în cursa pentru Palme d'Or. Acest lungmetraj i-a adus mai multe nominalizări la premiile BAFTA, trofeul British Independent Film pentru regie, premiul pentru cel mai bun film la London Film festival şi cel pentru scenariu din partea Writers Guild of Great Britain.
În 2012, „Swimmer”, realizat la propunerea Comitetului cultural olimpic al Marii Britanii, a câştigat BAFTA pentru cel mai bun scurtmetraj.
Lynne Ramsay a revenit anul acesta la Festivalul de Film de la Cannes cu pelicula „You Were Never Really Here”, pentru care a fost recompensată pentru scenariul adaptat, iar Joaquin Phoenix, protagonistul, a primit trofeul de interpretare.
Regizoarea a fost unul dintre invitaţii speciali ai festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, care s-a încheiat pe 22 octombrie. Ea a petrecut o săptămână în România şi nu exclude posibilitatea de a film aici un proiect viitor. Despre filmele româneşti nu s-a putut pronunţa. A văzut peliculele lui Cristian Mungiu, pe care le consideră „uimitoare”, dar „aş minţi să spun că ştiu despre cinematografia românească. Voi face o cercetare, aş vrea să văd în special clasicele”.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei de presă News.ro de scenarista şi regizoarea Lynne Ramsay:
Care a fost punctul de plecare pentru „You Were Never Really Here”?
Lynne Ramsay: Există această poveste scurtă, o nuvelă, despre care producătorul mi-a spus că trebuie să o citesc. Nu mi s-a părut potrivită mie – o atmosferă, un New York întunecate. Partea bună este că am citit-o, iar personajul mi-a plăcut la nebunie. Nu este tipul normal de personaj pentru un film de genul ăsta – e suicidal, trăieşte cu mama lui, este un om dificil. Aşa că asta m-a atras. Am schimbat mult personajul faţă de cel din nuvelă. Filmul este, mai degrabă, inspirat, decât o adaptare. Scriitorul nuvelei l-a văzut la Cannes, ştia că aveam să schimb mult, dar a spus că i-a plăcut.
Cum a apărut Joaquin Phoenix în acest proiect?
Lynne Ramsay: L-am avut în minte de când am început să scriu. Cred că este unul dintre cei mai buni actori din generaţia lui. I-am pus fotografia drept screensaver înainte de a scrie prima scenă – eram în Grecia, pe o insulă mică. Nu ştiam dacă va accepta, dar mi-am zis că merg înainte. Inclusiv finanţatorilor le spuneam când mă întrebau cine va juca: Joaquin Phoenix. Şi mă tot întrebau, iar eu le spuneam acelaşi lucru. Este un tip special şi, da, din ziua unu el a fost alesul. L-am văzut în rolul ăsta. Şi asta nu mi s-a mai întâmplat.
Cât a durat întreaga realizare a lungmetrajului şi care au fost provocările?
Lynne Ramsay: Scenariul mi-a luat cam un an, un an şi jumătate, dar producţia în sine a mers foarte repede. Cred că au fost opt, nouă luni de la filmare la montaj şi finalizare. Am filmat în august-septembrie, anul trecut, şi l-am finalizat înainte de Cannes. A fost cel mai rapid proiect pe care l-am făcut. Cred că nici nu am dormit în toată perioada aia - fiica mea avea un an şi jumătate atunci. Am investit multă energie în el. A fost o vară toridă, iar New York-ul era aproape de nesuportat. Dar am lucrat cu o echipă de cineaşti foarte tineri – au fost studenţi de la Columbia şi NYCU şi erau foarte entuziaşti, încântaţi că fac parte din filmul ăsta şi asta m-a încântat şi pe mine. Joaquin era imprevizibil, nu ştiam care va fi următorul pas al lui, iar asta era minunat pentru personaj – mi-a oferit multe alegeri. Nu îl recunoştea nimeni pe stradă, arăta ca un om fără adăpost, iar asta ne-a dat libertate şi ne-a scutit de multe. A fost o experienţă foarte intensă. Cred că şi New York-ul a avut o mare influenţă. Îmi amintesc că am stat la un moment dat şi am închis ochii şi auzeam doar maşini, trenuri şi mi-am zis că înnebunesc. Dar cred că a fost şi o sursă de inspiraţie. Mi-am spus că asta trebuie să fie în capul personajului.
Vă veţi întoarce în Statele Unite pentru un nou film?
Lynne Ramsay: Depinde de subiect. Am mai făcut unul acolo „We Need To Talk About Kevin”. Am fost întrebată atunci dacă pot să îl fac în Marea Britanie, dar am simţit că este, mai degrabă, o poveste americană. Totuşi, a fost filmat în Connecticut, care este o zonă mai liniştită. Este o coincidenţă că ambele poveşti au loc pe coasta de Est. Sigur, poate ar fi fost mai ieftin să le fac în altă parte.
Joaquin Phoenix a filmat luna trecută aici, în România, cu Jacques Audiard. V-aţi gândit să folosiţi estul Europei sau România drept scenă a unui film?
Lynne Ramsay: El s-a bucurat mult când i-am spus că vin aici. Am vorbit cu Cristian (Mungiu, n.r.) direct şi am aflat apoi că Joaquin filma aici. Înţeleg că el a participat la o proiecţie de gală aici şi mă miră pentru că ştiu că urăşte să călătorească şi să participe la astfel de evenimente. Mi-a povestit că a fost în România cu John C. Reilly, pe care îl ştiu bine - l-am avut în filmul meu, „We Need to Talk about Kevin” şi este şi naşul de botez al fiicei mele, iar Tilda este naşa -, şi că s-a simţit bine aici, i-au plăcut oamenii. Era de părere că este un loc care te inspiră. Vreau să călătoresc, să petrec mai mult de două zile aici, să explorez. Eu trăiesc în Grecia, vin din Scoţia, am filmat în diferite locuri şi găsesc mereu surse de inspiraţie. Poate va exista o poveste care se va potrivi şi vom filma ceva aici.
Filmul va intra în cinematografele din România la începutul anului. Cum credeţi că va fi primit?
Lynne Ramsay: Să fiu sinceră, nu am o idee, pentru că filmul nu este în cinematografe nicăieri deocamdată. Poate fi diferit de la ţară la ţară. Prima dată când am văzut filmul cu public a fost la Cannes, dar poate nici nu este este un public adevărat acolo. Când îl vezi aşa, simţi filmul, îi poţi auzi pe oameni tuşind, eşti realizatorul lui şi te gândeşti: Le place? S-au plictisit? Poate pentru că este un film scurt, pentru că la Cannes, de obicei, sunt prezentate pelicule lungi, dar am simţit că publicul a mers cu el. Am fost uimită pentru că a fost aplaudat îndelung, a fost o experienţă emoţionantă. Eu nu făcusem filmul pentru Cannes, nu mă gândisem, finanţatorii au fost cei care au înscris filmul acolo, cu două, trei săptămâni înainte. Este un festival fantastic şi toată lumea vrea să fie acolo, iar reacţia la filmul meu a fost specială, mai importantă decât premiile în sine. Apoi am mers la San Sebastian şi la Londra. A fost minunat. Nu cred că este un film amorţit, oamenii vor avea o reacţie. Sigur, nu tuturor le place totul. Cred că este genul de film despre care oamenii vor vorbi, le vor spune prietenilor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
