Anamaria Antoci, producător al unor filme precum „Ilegitim”, „Fixeur”, „Un om la locul lui” şi „Cap şi pajură”, vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre prima sa experienţă în rol de coproducător minoritar. Lungmetrajul turcesc „Saf”, de Ali Vatansever, a fost începutul, iar alte proiecte îi urmează. Între ele, un documentar al Ilincăi Călugăreanu, cunoscută pentru „Chuck Norris versus Comunism”. Antoci explică ce presupune implicarea într-o producţie străină, anunţă că împreună cu regizorul Adrian Sitaru dezvoltă două lungmetraje şi caută, la rândul ei, coproducători în afară.
„Saf” vorbeşte despre prejudecăţi, transformare urbană şi despre criza refugiaţilor. Subiecte universal valabile.
Lungmetrajul, produs de Terminal Film (Turcia), 2Pilots Film Production (Germania) şi 4 Proof Film (România), îi are în rolurile principale pe Saadet Isil Aksoy (cunoscută din „Twice Born”, „A Beautiful Life”) şi Erol Afsin („Mustang”, „Homeland”).
Filmul rulează de vineri în cinematografele româneşti.
Lungmetrajul este scris şi regizat de Ali Vatansever, imaginea este semnată de Tudor Vladimir Panduru („Bacalaureat”), montajul a fost realizat de Evren Lus, muzica a fost compusă de Erdem Helvacioglu, iar de sunet s-a ocupat Alexandru Dumitru („6,9 pe scara Richter”, „Povestea unui pierde-vară”). Producători sunt Selin Vatansever Tezcan şi Oya Ozden, iar coproducători, Harry Flöter, Jörg Siepmann şi Anamaria Antoci.
Lungmetrajul a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto 2018, secţiunea Discovery, iar anul acesta Vatansever a fost desemnat cel mai bun regizor la Festivalul Internaţional de la Ankara, unde Saadet Isil Aksoy a fost recompensată cu trofeul pentru cea mai bună actriţă. Regizorul a primit şi menţiunea „New Voices” acordată de juriul Festivalului Palm Springs.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de producătoarea Anamaria Antoci:
Start coproducţie
După ce am făcut primele filme şi la fiecare am avut coproducători şi parteneri străini, am simţit nevoia să mă implic şi eu în altele. Este prima coproducţie minoritară pe care am făcut-o, primul proiect pe care l-am ales. De când a început să mă intereseze asta, am început să merg mai mult la pieţele internaţionale de coproducţie şi pe Ali şi pe Selin Vatansever, regizorul, respectiv producătorul turc al filmului, i-am cunoscut la Istanbul, la Meetings on the Bridge, piaţă de proiecte a unuia dintre cele mai mari festivaluri din Turcia. Există în proiect această legătură mică cu România, prin personajul Ivona. Astfel că mi-au solicitat o întâlnire. Se întâmpla în 2016. La momentul acela deja aveau finanţarea din partea statului turc.
De multe ori, încercăm să ne adaptăm scenariile încât să se potrivească cu o anumită ţară din coproducţie, dar în acest caz Ivona exista deja. Pentru că sunt foarte multe românce care lucrează în Turcia ca bone sau menajere. Ali a gândit aşa filmul, cu acest personaj. Cred că avea un alt nume iniţial, şi i-am spus că nu suna prea româneşte, dar era româncă.
Am continuat discuţiile, pentru că un element nu era de ajuns pentru a construi o coproducţie şi i-am propus un director de imagine, pe Tudor Vladimir Panduru, pentru că filmul, stilistic, se aseamănă cu cinema-ul românesc. Aşa s-a concretizat colaborarea.
Am încercat să obţin finanţarea de la Centrul Naţional al Cinematografiei şi nu am reuşit. Am aplicat o dată. Ştiam că este foarte competitiv, că nu este uşor. Într-un final, am căutat soluţii alternative şi am reuşit să obţin o finanţare de la o agenţie media şi cu banii ăia am putut contribui la partea de finanţare românească, ceea ce ne-a ajutat să aplicăm împreună la Eurimages şi să obţinem acea finanţare.
Procentul părţii române este de 12% din bugetul total al filmului de 600.000 de euro. Contribuţia totală românească a reprezentat-o actriţa, directorul de imagine, finanţarea şi postproducţia de sunet.
„Clişeul” sălilor de cinema
Mi se pare că nu are rost să fiu mai optimistă decât este cazul – situaţia este destul de gri pentru filmul de artă şi european, în general. Poate suna ca un clişeu, dar sunt din ce în ce mai puţine săli. Primele filme pe care le-am produs le-am lansat în cinematografe în 2016 şi doi ani mai târziu... e o diferenţă foarte mare. Am simţit clar că s-a dus mult în jos numărul lor, s-a înjumătăţit, cel puţin.
Filmele româneşti şi filmele europene sunt din ce în ce mai multe şi sălile de cinema sunt tot mai puţine. Da, noi nu avem aşteptări de box office, dar ar putea să aibă nişte rezultate decente, dacă ar exista săli. Spaţii. Mi-aş dori ca distribuitorii să fie mai creativi, să analizeze puţin piaţa. Mai sunt în provincie noi spaţii, cu 70 – 80 de locuri, dar chiar şi aşa educi cumva publicul.
Asta este singura posibilitate: să avem spaţii mai multe şi mai mici, pentru că trăim într-o eră în care sunt multe alternative şi trebuie să ne adaptăm.
Povestea „Saf” în stil românesc
Îmi pare clar că povestea filmului se potriveşte cu ce e la noi. Motivul principal pentru care mă implic într-un proiect este să rezonez cu povestea, să o înţeleg. Un proiect poate fi foarte bun, dar poate că nu e de interes. De la început mi s-a părut că „Saf” are un potenţial de a depăşi graniţele Turciei. Găseşti multe similarităţi.
Problema transformării urbane, cum nu suntem pregătiţi pentru ea, implică oameni. Nimeni nu se gândeşte la alternativă. Lucrurile avansează foarte repede. Trebuie să fim mai conştienţi, să nu tratăm doar la nivel micro. Punctele de vedere sunt de-o parte şi de cealaltă.
Noi proiecte cinematografice
Sunt în mijlocul unor aplicaţii, încerc să coproduc în continuare. Am în portofoliu şi filme, în majoritate, româneşti - pentru care caut eu coproducători în afară -, dar şi străine.
Coproduc noul documentar al Ilincăi Călugăreanu, care a semnat „Chuck Norris versus Comunism”. Ca şi acesta, este vorba despre o producţie Marea Britanie. Ilinca este, la origine, româncă, dar locuieşte în Marea Britanie. Am obţinut deja finanţarea pe proiect. Am două scurtmetraje pe care le voi filma în septembrie. Unul dintre ele este finanţat parţial. Şi dezvolt cu Adrian Sitaru un două proiecte. Unul este mai avansat. Dacă planurile ne ies, primul, va fi gata spre finalul anului viitor, iar celălalt, mai complex, cu un buget mai mare, va fi filmat în 2021.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
