Prin câştigarea celui de-al doilea Palme d'Or la Cannes, Cristian Mungiu îşi confirmă talentul de observator perspicace al diviziunilor din ţara sa şi din societatea occidentală, scrie AFP.
În „Fjord”, pentru care a scris şi scenariul, regizorul îşi ancorează povestea în Norvegia pentru a pune faţă în faţă contradicţiile unei societăţi care predică toleranţa şi deschiderea faţă de ceilalţi, dar care poate exclude brutal pe cei care se abat de la calea trasată pentru ei.
Acest film este „un mesaj pentru toleranţă, pentru incluziune, pentru empatie. Sunt cuvinte frumoase pe care le iubim cu toţii, dar trebuie să le punem în practică mai des”, a declarat el la primirea Palme d'Or.
Inspirat din fapte reale, „Fjord” rezonează cu povestea personală a lui Cristian Mungiu, care a devenit sâmbătă al zecelea regizor care a câştigat două Palme d'Or, alături de Francis Ford Coppola, Ken Loach sau Michael Haneke.
Născut în 1968 la Iaşi (nord-estul României), regizorul în vârstă de 58 de ani a crescut sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu, care a condus ţara cu mână de fier în numele unui comunism care promova emanciparea, dar care, de fapt, asuprea poporul.
„Am crescut sub un regim care ştia mai bine decât noi, cetăţenii, de ce aveam nevoie”, a declarat el pentru AFP în timpul festivalului de la Cannes.
„Am crezut că asta s-a oprit odată cu căderea comunismului şi astăzi descoperim că se poate întâmpla, chiar şi cu cele mai bune intenţii, în societăţile democratice”, a adăugat el.
Tocmai prin scufundarea în această perioadă întunecată a ţării sale, Cristian Mungiu a cunoscut consacrarea la Cannes.
Câştigător al Palme d'Or în 2007, al doilea lungmetraj al său, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, prezenta povestea cutremurătoare a unui avort clandestin sub regimul lui Nicolae Ceauşescu.
Douăzeci de ani mai târziu, Cristian Mungiu nu şi-a pierdut deloc din hotărârea de a atinge punctele sensibile.
„Cinematografia trebuie să rămână polemică”, a declarat el pentru AFP. „Mi se pare că, în cinematografie, am început să pierdem puţin libertatea de a exprima cu adevărat ceea ce gândim. Există prea multe filme politicoase care îţi confirmă că ideologia zilei este cea corectă, iar asta nu este ceea ce ar trebui să facă cinematografia”.
Certificat de calitate
Chiar recent, în „R.M.N.” (2022), Mungiu a analizat în profunzime aspectele ascunse ale toleranţei, relatând revolta unui sat din Transilvania împotriva angajării a doi cetăţeni din Sri Lanka de către brutăria locală, o poveste inspirată, de asemenea, dintr-un fapt real.
„Prin mici evenimente, în mici sate, încerc să vorbesc despre natura umană (...) care nu se schimbă aşa... Sunt suficiente 24 de ore pentru a identifica un duşman (...) şi a elibera instinctele animale care se află în noi. Oameni care sunt vecini sunt capabili, mâine, să violeze, să tortureze şi să ucidă”, explica el atunci.
În tinereţe, poliglotul Cristian Mungiu a studiat literatura engleză şi americană înainte de a se forma în regie de film la UNATC din Bucureşti.
În timpul studiilor de film, a lucrat ca asistent de regie la producţii străine turnate în România, printre care „Capitain Conan” al lui Bertrand Tavernier sau „Trenul vieţii” al lui Radu Mih[ileanu.
După absolvire, a regizat mai multe scurtmetraje. Primul său lungmetraj, „Occident”, a fost remarcat în 2002 la Quinzaine des réalisateurs, secţiunea paralelă a Festivalului de la Cannes.
Festivalul va ocupa întotdeauna un loc special în parcursul său, atât în calitate de cineast, cât şi de membru al diferitelor jurii.
Într-o ţară în care cinematografia se confruntă cu o lipsă cronică de fonduri şi cu dezinteresul spectatorilor, un premiu pe Croazetă reprezintă o „legitimare”, un „certificat de calitate”.
Medikatv.ro
