Un tezaur ascuns acum 3.000 de ani a fost scos la lumină în Prahova de un bărbat, cu ajutorul unui detector. Cele trei coliere de aur, cu o greutate de peste 300 de grame, precum şi restul obiectelor găsite, au alertat comunitatea ştiinţifică. Arheologii susţin că descoperirea este una excepţională pentru România şi ar putea schimba radical teoriile actuale despre epoca bronzului şi a fierului.
Bărbatul cu detectorul
Era o duminică după-amiază când, în preumblările sale de pe dealurile din apropierea Urlaţiului, unul dintre cei 1000 de deţinători de detectoare de metale care sunt atestaţi oficial în Prahova avea să audă sunetul care îi aducea mari speranţe că a făcut descoperirea vieţii sale. Bipăitul interminabil se auzea constant de lângă o piatră ceva mai mare de pe un deal uitat de lume. Nici urmă de drum, nici urmă de ţipenie omenească cât vezi cu ochii, dar tocmai acesta era semnul că sunt şanse ca ţiuitul să indice descoperirea unui rar tezaur. Toţi cei din domeniul său au aflat că vechile comunităţi erau departe de lumea civilizaţiei actuale, pe dealuri şi munţi, departe de atacatori, în comunităţi mici pregătite oricând să îşi ia bruma de bogăţie strânsă şi să plece mai departe. Vorbim despre comunităţi care au trăit în urmă cu peste două mii de ani.
Omul nu a stat mult pe gânduri, înarmat cu instrumente de arheolog amator, a început să sape. Nu a fost nevoie de prea mult efort, la 25 de centimetri de suprafaţa solului, a văzut primele semne că ceva-ceva a descoperit - o rotiţă de car din epoca fierului acoperea o adevărată comoară. Alte două rotiţe stăteau pe cele două părţi ale pachetului care, după modul în care erau aşezate obiectele, avusese, cândva demult, şi o cutie. În interiorul rotiţelor de fier, trei spirale mari şi groase aurii, în forma a trei brăţări.
Consternat de descoperire, bărbatul s-a speriat puţin. Greutatea a ceea ce credea el că sunt brăţări era una considerabilă, plus că era clar că erau din aur după sclipirea pe care o aveau deşi stătuseră de ceva vreme în pământ.
A săpat puţin mai jos decât locul descoperirii, apoi în stânga şi dreapta, dar nu a mai dat de nimic. Nici aparatul nu îi indica că ar mai fi ceva de descoperit.
A doua zi, la prima oră s-a prezentat la Direcţia Judeţeană de Cultură Prahova să predea trofeul. Ştia că e infracţiune dacă nu ar face-o, plus că nu ar vrea să simtă blestemul aurului. Ştie sigur că, după evaluare, va primi 45% din contravaloarea obiectelor găsite, iar pentru el era suficient. Vrea să rămână necunoscutul care, într-o duminică după-amiază, a participat la redescoperirea istoriei foarte vechi.
Arheologii
Piesele au ajuns la Muzeul de Arheologie Prahova, unde specialiştii le-au preluat pentru analiză. Alin Frînculeasa este doctor în arheologie, cercetător, specialist în istoria foarte veche şi coordonator al unor importante şantiere arheologice preistorice din judeţul Prahova. Spune, pentru News.ro, că descoperirea este una excepţională pentru spaţiul românesc.
"Datarea artefactelor este deocamdată problematică pentru că piesele par să aparţină unui interval care acoperă etapele mijlocii şi târzii ale epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului", explică Alin Frînculeasa. Asta înseamnă că între momentele creării unora dintre ele şi cele ale manufacturării celorlalte ar fi o distanţă de câteva sute de ani. Arheologii vor să încerce să afle cum a fost posibil să ajungă toate în acelaşi loc sau dacă, de fapt, toate datele lor de dinainte de această descoperire nu sunt greşite.
Acesta este motivul pentru care deja arheologii au pus pe lista săpăturilor viitoare dealul la marginea căruia a fost făcută descoperirea pentru a vedea dacă există urme de vieţuire în zona respectivă şi din ce perioadă a bronzului sau a fierului datează ele.
Tot astfel speră să poată stabili dacă locul în care au fost găsite obiectele era unul votiv sau dacă ele au fost ascunse doar temporar în fuga de invadatori.
Până atunci arheologii au făcut propriile cercetări în groapa despre care există date că ar fi fost găsite artefactele, pentru a vedea dacă pot fi găsite informaţii relevante.
Obiectele
"Brăţările" de aur găsite au aproximativ 320 de grame şi s-au dovedit a fi colane (coliere pentru gât - n.r.) rulate să poată fi depuse într-un loc restrâns. Au mai fost găsite trei rotiţe şi două topoare mici. Unul dintre coliere are ştanţate modele care se regăsesc pe mai multe obiecte de ceramică din diferite perioade ale epocii bronzului, iar stilul celorlalte se găseşte şi pe alte obiecte de argint din diferite epoci. Ultima piesă descoperită a apărut aproape în tăcere, aşezată pe fundul gropii, ca şi cum fusese lăsată acolo intenţionat, pentru a fi găsită după veacuri. Era o brăţară de bronz, acoperită de pământ şi timp, dar încă păstrând ceva din strălucirea ei de odinioară. Descoperirea ei a închis parcă întreaga poveste a săpăturii, asemenea unui ultim gest rămas din viaţa celui care o purtase cândva.
Arheologii vor să afle şi ce tip de aur a fost folosit, de unde provenea acesta pentru a vedea, de exemplu, care erau legăturile comerciale sau, de ce nu, cum erau ele realizate.
După clarificarea tuturor aspectelor, obiectele vor fi expuse publicului larg, cel mai probabil în Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova.
Medikatv.ro
