Filmul ”Sieranevada”, de Cristi Puiu, prezentat, joi, în prima zi de proiecţii la Festivalul de Film de la Cannes 2016, în competiţia oficială, a generat în presa internaţională un spectru foarte larg de reacţii, fiind în general elogiat şi apreciat, dar şi ironizat şi criticat de anumite publicaţii, care s-au declarat agasate de ”manierismul” peliculei.
”Odată cu «Moartea domnului Lăzărescu», o culme a ironiei muşcătoare la adresa birocraţiei din administraţia medicală românească, recompensat cu premiul secţiunii Un Certain Regard 2005, Festivalul de la Cannes a descoperit în Cristi Puiu o figură crucială a noului val din cinematografia română. În 2016, Puiu revine pe Croazetă cu «Sieranevada», al cincilea lungmetraj al său, inclus în competiţia oficială, ce are o durată care se apropie de trei ore”, scrie publicaţia franceză Le Monde, într-un articol intitulat sugestiv ”Sierenevada: balet domestic, în aşteptarea unui popă”.
Încă de la titlul său, filmul îl lansează pe spectator pe o pistă falsă: situaţia nu are, într-adevăr, nicio legătură cu masivul muntos andaluz, ci are o acţiune plasată în Bucureşti - oraşul natal al regizorului -, pe o stradă în lucru, în care un cuplu pare să nu se mai înţeleagă, afirmă criticii de la Le Monde. Lary (Mimi Brănescu), un medic de 40 de ani, merge cu soţia lui Laura (Cătălina Moga) la părinţii lui, pentru a comemora în familie moartea tatălui lui. La faţa locului, cu toţii aşteaptă venirea preotului, care trebuie să participe la parastas, o slujbă liturgică în memoria defunctului. Reuniunea riscă să se transforme într-un meci de box, discuţiile sunt pline de derapaje: cuvintele scrâşnesc, se produce o reglare de conturi, diferenţele de opinii revin în actualitate, în timp ce un grup de persoane indezirabile (o petrecăreaţă în stare avansată de ebrietate, un unchi adulterin) dau buzna în apartament.
La prima vedere, notează Le Monde, ”Sieranevada” se înscrie în câmpul bine identificat al cinema-ului de autor românesc, cu imagini în planuri-secvenţă foarte lungi, conversaţii homerice virând spre absurd, cu o abordare foarte prozaică, ce nu încearcă să înfrumuseţeze banalitatea decorului unui Bucureşti cu un urbanism anarhic şi apartamente minuscule.
”Însă filmul nu se reduce doar la atât. Ceea ce funcţionează în creaţiile lui Puiu este acea retranscriuere a unui timp aproape real, în care acţiunea e oferită într-o singură şi îndelungată scurgere, care are valoarea unei revelaţii lente. Ceea ce este relevat în acest film este o cartografiere a sentimentelor şi resentimentelor, uneori de natură istorică - între o bunică comunistă şi o nepoată nostalgică a monarhiei Hohenzollern-Sigmaringen -, care uneşte, adeseori într-o manieră dureroasă, indivizii dintr-o societate”, afirmă Mathieu Macheret, autorul acestei cronici din Le Monde.
”«Sieranevada» ne vorbeşte despre tot ceea ce «traversează» familiile în lumea noastră de după 11 septembrie: complotism, rebeliune, tradiţionalism, bigotism, renunţare, xenofobie, prejudecăţi, patriotism”, continuă Le Monde, lăudând talentul lui Cristi Puiu şi filmul său, pe care îl consideră ”o virtuoasă simfonie a mişcării”.
Publicaţia Les Inrocks consideră că filmul ”Sieranevada” reprezintă ”un portret aspru al României contemporane”. Vorbind despre Cristi Puiu, publicaţia franceză spune că, ”deşi nu are notorietatea lui Cristian Mungiu, care a câştigat un Palme d'Or”, autorul acestui film ”şi-a păstrat aceeaşi linie, implacabilă, riguroasă, formalistă, care funcţionează prin lungimea uneori voluntară a cadrelor şi un umor mai degrabă înţepător”.
”Nu există nicio complezenţă la Puiu în ceea ce priveşte durata filmului, care are nevoie de timp pentru a sparge nervii spectatorului şi a le distruge rezistenţa, provocând în ei un râs adeseori nervos, jenat, şi mărturisiri teribile. E un film puternic şi nu te plictiseşti niciodată. Fiecare personaj e bine desenat, cu precizie - cu micile sale defecte, nebuniile sale profunde (precum teama fratelui lui Lary sau obsesia pentru complot a nepotului său, ambii fiind obsedaţi de atentatele care s-au înmulţit în lume după 11 septembrie 2001 - şi nu rămâne niciodată închis în caricatura sa”, adăugă criticii de film de la Les Inrocks.
”O comedie în stil italian şi cu un suflet rusesc”, titrează la rândul lui site-ul Telerama.fr., într-o cronică a filmului ”Sieranevada”. ”Într-un mod tragicomic, cineastul român Cristi Puiu pune în scenă cu măiestrie o dramă familială. Pe cât de extravagantă, pe atât de patetică”, se afirmă în acelaşi articol.
”În cinema, au fost văzute multe filme despre reglări de conturi. Crude şi comice. Însă nu foarte des au fost văzute ambele în acelaşi timp - exact asta reuşeşte Cristi Puiu în «Sieranevada», prezentat joi în competiţia oficială. Nu căutaţi vreun motiv logic pentru titlul bizar al filmului: el este la fel de absurd ca România pe care o prezintă cineastul”, continuă cronica din Telerama.fr.
Totuşi, Pierre Murat, autorul acestei cronici, nu poate să îşi ascundă dezamăgirea: ”Ne-a şocat în urmă cu 10 ani, cu «Moartea domnului Lăzărescu» (Marele premiu al secţiunii Un Certain Regard 2005), un film magnific, în care urmăream odiseea spitalicească a unui bătrân, alcoolic şi bolnav, pe care o infirmieră încerca să îl interneze într-un număr impresionant de servicii de urgenţă în care medicii - cu excepţia ei - erau pe cât de ocupaţi pe atât de indiferenţi. Poate că aceasta este singura slăbiciune a regizorului român: Nu a ştiut să găsească un subiect la fel de puternic, la fel de universal. Familiei din «Sieranevada», deşi este extravagantă şi patetică, îi este greu să rivalizeze cu siluetele pierdute în singurătate din «Moartea domnului Lăzărescu»”.
”Ameninţări, insulte: ne-am putea crede într-o comedie italiană cu Dino Risi sau Pietro Germi. În secunda următoare, în aceeaşi maşină, eroul izbucneşte în larcimi, evocându-i soţiei o amintire din copilăria sa. Şi ne regăsim în plin roman rusesc, cu un cadru fix, simplu, care, dintr-o dată, face să ţâşnească valul de emoţie”, adăugă Pierre Murat.
La rândul lui, site-ul Allocine.fr a publicat un articol sub titlul următor: ”Cannes 2016: prin «Sieranevada», Cristi Puiu semnează un film satiric, absurd şi singular”.
”Regizorul român Crisit Puiu revine pe Croazetă cu «Sieranevada», o dramă familială amplă şi ambiţioasă”, scrie Mathilde Degorce, autoarea acestei cronici.
Ea a alcătuit şi un Top 3 al celor mai bune motive pentru care filmul ”Sieranevada” merită să fie vizionat: ”O confuzie între Cenuşăreasa şi Albă ca Zăpada a generat în acest film un schimb de replici dintre cele mai savuroase. Să asculţi muzica grupului Ace of Base ca fond sonor al unui film românesc de 2 ore şi 53 de minute care întârzie extrem de mult pe parastasul unui mort va fi, probabil, momentul cel mai improbabil al festivalului. Pentru că Puiu, la fel ca Abdellatif Kechiche, îşi pune camera într-un colţ şi, prin intermediul unor abile planuri-secvenţă, îl invită pe spectator să trăiască unul dintre cele mai mari momente de intimitate ale unei familii aflate în pragul unei crize de nervi”.
O cronică a filmului ”Sieranevada” a fost publicată şi pe site-ul Metronews.fr cu titlul ”Sieranevada - o reuniune de familie, care ajunge până la limita plictiselii”.
”Primul film în competiţia pentru trofeul Palme d’Or, «Sieranevada», regizat de românul Cristi Puiu, îl scufundă pe spectator într-o reuniune de familie care nu are contact cu exteriorul, timp de aproape 3 ore. Feriţi-vă de o criză de nervi. Sau de un somn profund”, afirmă acelaşi articol.
”«Sieranevada», noul film al cineastului român, are ghinionul, sau poate şansa, de a fi prezentat în prima zi a celei de-a 69-a ediţii a Festivalului de la Cannes. Ghinion - pentru că nu este sigur că juriul îşi va aminti de el peste 12 zile, după ce va fi vizionat alte 20 de filme aflate în cursa pentru Palme d’Or. Şansă - pentru că în primele ore ale maratonului de la Cannes, acest film ar putea să beneficieze de o anumită indulgenţă din partea criticilor. Sau poate că nu”, au adăugat jurnaliştii de la Metronews.fr.
Autorii acestei cronici nu-şi ascund însă enervarea faţă de cadrele prea lungi ale peliculei: ”Stilul lui Cristi Puiu, ajuns la paroxism cu «Moartea domnului Lăzărescu», recompensat cu Premiul secţiunii Un Certain Regard la Cannes 2005, constă în înlănţuirea planurilor-secvenţă şi a falselor racorduri, ca şi cum viaţa în sine este filmată, în direct. «Ei bine, vom aştepta», spune la un anumit moment unul dintre personaje, în timp ce preotul întârzie să apară pentru a binecuvânta mâncarea. Ei bine, şi noi, spectatorii din faţa ecranului, aşteptăm. Şi suntem agasaţi de acest manierism cu greu deghizat ce constă în filmarea din spate a personajelor în timp ce ele vorbesc, în intrarea personajelor în scenă fără motiv şi lansarea lor în discuţii fără sens. Uneori, burlescul înfloreşte, în jurul unei situaţii. Apoi, nu o mai face. Ar risca să devină amuzant”
Jurnaliştii de la Metronews.fr critică, de asemenea, Noul Val al cinematografiei româneşti, despre care afirmă că ”se învârte în cerc”: ”Deşi tânăra şcoală românească a avut momentul ei de glorie prin cucerirea trofeului Palme d’Or de Cristian Mungiu, cu filmul «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», în 2007, de acum avem deja senzaţia că ea întâmpină dificultăţi în a-şi asuma noi provocări, rămânând fixată într-o estetică care o ajută, probabil, să îi deschidă încă porţile marilor festivaluri. Publicul larg, însă, ar trebui să îi închidă uşa în nas. Sau să treacă, politicos, pe lângă ea”.
Criticii americani de la marile publicaţii de profil au pendulat la rândul lor între elogii şi cronici negative la adresa noului film regizat de Cristi Puiu.
Justin Chang, care scrie pentru Los Angeles Times, spune că ”simpla descriere” a filmului ”Sieranevada”, de Cristi Puiu, ”riscă să basculeze spre o parodie a mizerabilului”.
”Filmul este un maraton al vorbirii, de aproape 3 ore, despre parastasul unei familii, într-un apartament, într-un moment apropiat de timpurile noastre. A fost inspirat, vag, din experienţele personale ale lui Puiu. Însă abordarea lui, departe de a fi stringentă sau punitivă, este ambiguă, amuzantă, inundată cu cel mai înţepător fel de compasiune. Acesta este în multe feluri cel mai amabil film al lui Puiu: minimalismul şi rigoarea regiei sale se dovedesc a fi markerii generozităţii lui emoţionale”.
Peter Debruge, critic de film care scrie pentru prestigioasa revistă Variety, afirmă că ”există un număr important de factori care trebuie cunoscuţi dinainte, pentru că Puiu nu este genul de regizor care să îi prezinte printr-o simplă expunere”.
”Acţiunea se petrece în Bucureşti, pe 10 ianuarie 2015, la trei zile după atacurile teroriste de la Charlie Hebdo din Paris şi la 40 de zile după moartea lui Emil, patriarhul familiei lui Mirică, a cărui văduvă (Dana Dogaru) le-a reunit pe surorile ei (Ana Ciontea, Tatiana Iekel) şi copiii ei, Lary (Mimi Brănescu) şi Sandra (Judith State), la un parastas tradiţional ortodox, ce are menirea de a permite sufletului soţului ei să ajungă în Rai”, scrie Peter Debruge.
”Din punct de vedere dramatic, «Sieranevada» este în realitate un film mult mai robust decât «Moartea domnului Lăzărescu», deşi are nevoie de mai multă voinţă din partea publicului, pentru a înţelege locul în care se află drama, deoarece camera rămâne fixată în apartament, în afara sferei de acţiune”, a adăugat criticul american.
Boyd van Hoeij, critic de film al publicaţiei The Hollywood Reporter, consideră că ”filmul reuşeşte în mod convingător să ofere spectatorului impresia că se află acolo, ca şi cum ar face parte din familie. Acest lucru este realizat nu doar prin prestaţiile perfect sincronizate ale actorilor, ci mai ales prin faptul că directorul de imagine Barbu Bălăşoiu a filmat totul de la nivelul ochiului şi aproape în timp real, cu camera plimbându-se de la un chip la altul şi alternând de la o conversaţie la alta, în camere diferite, ca şi cum privitorul ar fi unul dintre personaje”.
Şi criticul de film John Bleasdale, care scrie pentru CineVue, a lăudat pelicula lui Cristi Puiu: ”Probabil cel mai plăcut lucru la «Sieranevada» este generozitatea sa. Există un festin care urmează să aibă loc, discuţii care trebuie luate în serios şi râsete înţepenite care trebuie împărtăşite. Cel mai recent film al lui Cristi Puiu e la fel de lung ca orice eveniment din familie, dar observaţiile sale sunt strălucitor de inteligente şi acolo există multă dragoste, în definitiv”.
Peter Bradshaw, critic de film al cotidianului britanic The Guardian, a apreciat la rândul său noul film al lui Cristi Puiu, exprimându-şi totuşi şi câteva rezerve: ”De fapt, pot să îmi imaginez «Sieranevada» rescris pentru a fi pus în scenă, la teatru, de Alan Ayckbourn. Este o dramă care te intrigă, dar care nu eliberează pe deplin revelaţii extraordinare ce ar putea să împingă personajele spre deznodământ”.
Geoff Andrew, un alt critic de film care scrie pentru o revistă de prestigiu, Sight & Sound, a avut doar cuvinte de laudă la adresa cineastului român după ce a vizionat filmul ”Sieranevada” la Cannes 2016: ”Cristi Puiu a confirmat că reprezintă cu adevărat una dintre cele mai diferite (şi mai fascinante din punct de vedere filosofic) voci ale cinematografiei din secolul al XXI-lea”.
În competiţia oficială de la Cannes 2016 au fost incluse, între altele, peliculele româneşti ”Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, şi ”Sieranevada”, de Cristi Puiu.
Filmul "Sieranevada", al cărui scenariu este semnat tot de Cristi Puiu, este o coproducţie România - Franţa - Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia.
Din distribuţia filmului, al cărui buget este estimat la 1,4 milioane de euro, fac parte, între alţii, Mimi Brănescu, Bogdan Dumitrache, Dana Dogaru şi Sorin Medeleni.
Cristi Puiu, născut pe 3 aprilie 1967, la Bucureşti, este scenarist şi regizor. A urmat studiile Şcolii Superioare de Arte Vizuale din Geneva, între 1992 - 1996, şi şi-a luat diploma cu documentarul "25.12. Bucharest, North Railway Station".
A debutat în lungmetraj cu filmul ”Marfa şi banii” (2001), căruia i-au urmat ”Moartea domnului Lăzărescu” (2004), ”Aurora” (2010) şi ”Trei exerciţii de interpretare/ Three Exercises of Interpretation” (2013).
Cristi Puiu a fost premiat cu Ursul de Aur la Berlinala 2004, pentru scurtmetrajul ”Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea”, iar pentru ”Moartea domnului Lăzărescu” a fost distins cu trofeul secţiunii Un Certain Regard, la Festivalul de Film de la Cannes, în 2005. Acelaşi lungmetraj i-a adus şi o menţiune specială la festivalul IndieLisboa.
În 2007, Cristi Puiu a fost membru al juriului secţiunii Un Certain Regard, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes. A fost membru al juriului ”Cel mai bun lungmetraj de debut” la cea de-a 61-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Locarno, în 2008. Doi ani mai târziu, Cristi Puiu a fost preşedintele juriului competiţiei oficiale a celei de-a 16-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo, iar în 2012, a fost preşedintele juriului GoEast Film Festival Wiesbaden.
În prezent, predă regie de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
