Vlad Zaha, criminolog: „Prevenţia începe în relaţie”. De ce pedeapsa nu este suficientă pentru a-i proteja pe copii

Consumul de droguri în rândul tinerilor, violenţa şi radicalizarea nu pot fi combătute eficient doar prin pedepse mai dure şi măsuri de securitate în şcoli, a declarat criminologul Vlad Zaha, invitat în emisiunea Viitor pentru România, de la prima News, într-o discuţie despre vulnerabilităţile copiilor, responsabilitatea adulţilor şi nevoia unei schimbări de abordare la nivelul întregii societăţi.

Vlad Zaha a atras atenţia că propuneri precum instalarea detectoarelor de metale în şcoli, transformarea acestora în spaţii cu un control excesiv sau scăderea vârstei răspunderii penale nu rezolvă cauzele care îi pot împinge pe copii spre comportamente periculoase. În opinia sa, astfel de măsuri riscă să lase nerezolvate problemele de fond: bullyingul, lipsa sprijinului emoţional, dificultăţile familiale şi insuficienţa serviciilor de consiliere şi asistenţă socială.

Relaţia cu adulţii, esenţială pentru prevenţie

Specialistul a subliniat că timpul şi atenţia acordate copiilor pot avea un rol important în reducerea riscului de consum de substanţe şi de comportamente antisociale. Adolescenţii care simt că profesorilor le pasă de ei şi care petrec timp de calitate alături de părinţi au mai multe şanse să beneficieze de sprijin înainte ca problemele să se agraveze.

Criminologul susţine un stil de parenting bazat pe limite clare, consecvenţă şi dialog, în opoziţie cu autoritarismul şi pedepsele violente. Reacţiile excesiv de dure pot determina copiii să ascundă ceea ce li se întâmplă, să evite să ceară ajutor sau să continue comportamentele riscante în secret.

În aceeaşi logică, testarea antidrog făcută acasă, ca instrument de control şi sancţionare, poate avea efecte nedorite. Zaha a avertizat că teama de a fi descoperiţi îi poate determina pe unii tineri să recurgă la practici periculoase pentru a încerca să mascheze consumul.

„Prevenţia începe în relaţie”, a punctat invitatul, pledând pentru construirea unei legături în care copilul să poată vorbi deschis despre consum, hărţuire, frici sau dificultăţi fără să se teamă automat de pedeapsă.

Copiii vulnerabili au nevoie de sprijin, nu de etichete

În discuţia despre violenţă şi radicalizare, Vlad Zaha a insistat asupra contextului în care se dezvoltă comportamentele problematice. Bullyingul, excluderea, absenţa sprijinului familial şi expunerea la mesaje online bazate pe ură pot contribui la vulnerabilizarea unor copii, care ajung să caute apartenenţă şi explicaţii simpliste pentru propriile frustrări.

De aceea, criminologul consideră esenţială colaborarea dintre şcoală, familie, poliţie, serviciile de asistenţă socială şi specialiştii în sănătate mintală. Atunci când un adult observă semnale de alarmă, intervenţia trebuie să fie rapidă, iar informaţiile să ajungă la cei care pot oferi ajutor.

El a atras atenţia şi asupra resurselor insuficiente din sistem, de la numărul consilierilor şcolari până la capacitatea instituţiilor sociale de a interveni. Fără finanţare şi cooperare reală, procedurile existente riscă să rămână doar pe hârtie.

Investiţii în educaţie şi servicii sociale

La nivelul politicilor publice, Vlad Zaha a cerut mutarea accentului de la represiune către prevenţie, educaţie şi asistenţă. Printre direcţiile pe care le-a evidenţiat se numără reducerea abandonului şcolar, mesele calde în şcoli, îmbunătăţirea condiţiilor pentru profesori, suplimentarea consilierilor şcolari şi accesul copiilor la psihoterapie gratuită sau decontată.

În privinţa drogurilor, el a susţinut concentrarea măsurilor represive asupra celor care produc cel mai mult rău, în special traficanţii, concomitent cu sprijinirea persoanelor care au nevoie de ajutor. Potrivit criminologului, faptul că sancţiunile sunt severe nu înseamnă automat că fenomenul este prevenit.

Mesajul său final vizează responsabilitatea pe termen lung a decidenţilor: România are nevoie de politici construite pe dovezi, de obiective măsurabile şi de continuitate dincolo de schimbările politice. Protejarea copiilor nu poate fi redusă la reacţii după tragedii, ci presupune investiţii constante şi o societate capabilă să identifice vulnerabilităţile înainte ca acestea să se transforme în drame.