Viforel Dorobanţu, director al Şcolii Gimnaziale Nr. 1 din Curcani, judeţul Călăraşi, şi profesor de fizică şi informatică, s-a remarcat în peisajul educaţional din România prin iniţiative inovatoare, fiind recompensat cu distincţii importante, precum premiul „Directorul Anului pentru Inovare”, acordat în 2022 de Asociaţia pentru Valori în Educaţie. Cu o carieră la catedră de peste 20 de ani, în anul 2021, Viforel Dorobanţu a avut curajul şi viziunea de a înscrie şcoala din Curcani într-un proiect pilot al Ministerului Educaţiei, prin care se testau noi moduri de predare şi abordări diferite ale curriculumului existent.
Convins de faptul că noile generaţii au nevoie de un mediu de predare adaptat erei tehnologiei, Viforel Dorobanţu a reuşit să creeze la o şcoală mică, dintr-o comunitate rurală, afectată de emigraţie şi consecinţele acesteia – absenţa părinţilor din viaţa şcolară a copiilor, o infrastructură digitală şi un mediu de predare în care copiii se simt motivaţi, ascultaţi şi în siguranţă.
Ca urmare a iniţiativelor sale, Şcoala nr. 1 din Curcani a fost prima şcoală din România care a renunţat la susţinerea tezelor ca lucrare scrisă semestrială. Aceasta a fost înlocuită de “un portofoliu a cărui temă era stabilită la începutul semestrului şi la care se lucra pe tot parcursul perioadei, fiind prezentat, cu precădere, în variantă digitală”. Alte măsuri importante au fost introducerea studiului fizicii din clasa a V-a şi a chimiei din clasa a VI-a, reducerea numărului de ore de matematică de la 4 la 3 pe săptămână, transformarea uneia din cele 4 ore de română în oră de lectură, realizarea unei rocade de conţinuturi la materia geografie din clasa a VII-a cu a V-a şi o regândire a orei de dirigenţie, pliată pe nevoile reale ale copiilor.
19 iunie Perspectivele macroeconomice şi fiscale ale României
Care au fost rezultatele acestor schimbări?
“Principalul rezultat a constat în scăderea numărului de corigenţi la disciplinele matematică, chimie, fizică. Apoi, datorită modificării programelor şcolare am putut adapta demersul didactic astfel încât predarea să fie înlocuită cu învăţare pentru copiii din Curcani. Spun acest lucru pentru că suportul parental în zona educaţiei, în cele mai multe cazuri, lipseşte din cauza absenţei părinţilor care sunt plecaţi la muncă în străinătate, copiii fiind lăsaţi în grija rudelor. Ceea ce înseamnă că învăţarea se petrece doar în clasă, acest proces nefiind continuat consecvent şi acasă. Datorită schimbării stilurilor de predare-învăţare a scăzut rata de abandon, copiii fiind atraşi de abordarea mult mai concretă şi practică a conţinuturilor de la diferite discipline”.
Ca parte a acestui demers de a corela disciplinele cu aplicarea lor în viaţa reală, elevii de la şcoala din Curcani studiază elementele de geometrie în curtea şcolii, “prin crearea şi interpretarea în viaţa reală a unor figuri geometrice pe terenul de sport”. Totodată, profesorul de matematică din şcoală a introdus conceptul de matematică în magazin, în cadrul căreia elevii pot înţelege în mod direct ce înseamnă o promoţie în care există o reducere de preţ, cum se calculează un procent şi cum se aplică fracţiile în viaţa reală.
Standarde de evaluare şi standarde de predare, pentru ca acces egal la educaţie să nu rămână doar o lozincă
În ceea ce priveşte notele şi feedback-ul oferit elevilor, Viforel Dorobanţu crede că acesta nu poate fi oferit fără măsurarea progresului copiilor:
„Din punctul meu de vedere, evaluarea unui elev trebuie să pună accent pe progresul pe care îl poate parcurge acesta. La acest moment, în şcoala din Curcani marea majoritate a demersurilor didactice se axează pe ridicarea nivelului de la note de 3,4,5 la note de 6,7,8. Evident că avem copii capabili de performanţă cu care se lucrează diferenţiat şi sunt încurajaţi să participe la concursuri, însă nota, care la un moment dat este doar o cifră, trebuie să ofere copilului şi părintelui speranţa şi curajul că este capabil de mai mult şi că îşi poate atinge limite înalte la care poate nu a sperat”.
Pentru a avea o evaluare echitabilă, măsurabilă şi care să ofere o imagine credibilă despre progresul copilului în şcoală, Viforel Dorobanţu crede că “ar trebui urgent să avem standarde de predare şi standarde de evaluare. Doar aşa frumoasa expresie acces egal la şanse privind educaţia nu va mai fi doar o lozincă fluturată în campanii electorate. Trebuie doar voinţă asumată pentru a găsi soluţii, astfel încât cât mai mulţi elevi să aibă acces la personal didactic calificat şi transferul de cunoaştere să nu aibă sincope cauzate de eventuala calitate îndoielnică a pregătirii unor cadre didactice”.
De altfel, ca parte a efortului său de a asigura o evaluare modernă şi standardizată, Viforel Dorobanţu a introdus testarea prin intermediul platformei BRIO:
„Pentru a avea o imagine clară a nivelului de acumulare a cunoştinţelor la momentul începerii pilotării şi de reglare-adaptare a demersului didactic, printr-o colaborare benevolă cu BRIO, elevii au susţinut teste ale căror rezultate erau incluse într-un raport detaliat narativ, care arăta şi punctele în care copilul avea potenţial de creştere”.
De ce nu performăm la testele tip PISA
Întrebat de ce elevii români, dar în special cei din mediul rural, au rezultate slabe la testele internaţionale, Viforel Dorobanţu a declarat:
„Cauza principală este incapacitatea sistemului de educaţie din România de a corela învăţarea cu viaţa reală şi antrenarea copiilor de a face conexiuni între cunoştinţele însuşite la şcoală cu relevanţa lor în viaţă. În al doilea rând, încăpăţânarea celor care au condus educaţia de-a lungul timpului de a nu rupe pisica în două şi de a asuma măsuri curajoase spre binele elevilor, pentru a le creşte capacitatea de rezilienţă la provocările actuale, şi rămânerea într-o paradigmă comunistă, centralizată, în care deciziile cu greu pot fi adaptate nivelului diferit, social şi economic, în care se află şcolile”.
Profesorul Dorobanţu a vorbit şi despre schimbările pe care profesorii români trebuie să le facă la clasă pentru ca elevii să aibă parte de mai multă învăţare:
„În opinia mea, primul lucru pe care ar trebui să-l facă profesorul ar fi să vadă şi COPILUL, nu doar ELEVUL. Aici am în vedere că profesorul transmite cunoaştere unui copil care vine la şcoală dintr-un mediu nu foarte prietenos, în care familia întâmpină probleme de asigurare a resurselor minime necesare existenţei. Acest tip de probleme îşi pun amprenta în sufletul şi pe comportamentul elevului, şi numai de legea lui Arhimede nu are el timp când ştie că acasă îl mai aşteaptă încă trei-patru fraţi nemâncaţi şi, care, poate, în ziua următoare îi iau încălţămintea să vină şi ei la şcoală. Deci, nivelul de empatie pe care profesorul trebuie să-l arate pentru elev are un efect mare atunci când doreşti să transmiţi cunoaştere pe un fundament emoţional cât de cât sigur.
Al doilea lucru pe care profesorul trebuie să-l facă pentru elevi ar fi un demers realist de predare-învăţare bazat pe conţinuturi cu adevărat relevante pentru ei. Aceştia ar trebui să aibă unui stil de predare adaptat anului 2025, ancorat în construirea şi încurajarea gândirii critice, concentrat pe dezvoltarea fiecărui potenţial de creativitate care este în fiecare copil”.
Tehnologia şi educarea noilor generaţii
Noile generaţii nu sunt mai greu de educat, însă ei trebuie educaţi cu alte mijloace faţă de cele din trecut, crede Viforel Dorobanţu:
„Eu cred că în viitor abundenţa de resurse educaţionale deschise (RED) va facilita alegerea de către profesor a unei predări folosind elemente digitale. Rolul profesorului în contextul existenţei AI-ului îl văd ca un facilitator care ajută elevul în procesul de cunoaştere şi cred ca AI-ul va fi un partener corect, alături de profesor, într-un proces de personalizare a învăţării, atât de necesar în contextul actual.
Oricum ar fi noile generaţii ( generaţiile Alfa şi Z), eu cred că trebuie fructificat faptul că ei sunt nativi digitali. Multitudinea de resurse din acest mediu de învăţare oferă profesorului şansa de a alege orice metodă pentru a se asigura că informaţia ajunge la elev. Profesorii deschişi la minte, cărora nu le este teamă de tehnologie, pot educa cu uşurinţă aceste generaţii. Dar, din păcate, încă mai sunt multe cadre didactice în sistemul de educaţie care au rămas încremenite într-un proiect inadecvat acestor generaţii şi, în acest caz, ei pot spune că generaţiile actuale sunt greu de educat”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
