Să afli că băiatul tău are o afecţiune congenitală precum hipospadias poate genera multe întrebări. În acest articol, găseşti informaţii clare despre ce reprezintă hipospadias, cât de des apare la băieţi, cum recunoşti această problemă şi ce paşi recomandă medicii pentru tratament şi îngrijire. Scopul textului este de a oferi o imagine realistă şi completă, astfel încât să decizi informat pentru sănătatea copilului tău.
Ce este hipospadiasul?
Hipospadiasul este o malformaţie prezentă la naştere, întâlnită exclusiv la băieţi, unde deschiderea uretrei (canalul prin care urinează) nu se află la vârful penisului, ci mai jos, pe faţa inferioară a organului genital. Poziţia acestei deschideri variază de la pacient la pacient: la unii copii, orificiul apare aproape de capătul penisului, iar la alţii se află pe mijlocul sau la baza acestuia.
De obicei, medicul identifică această afecţiune imediat după naştere, la examinarea clinică. În multe cazuri, părinţii observă acasă jet de urină deviat, prepuţ incomplet sau un aspect diferit al penisului. În formele mai avansate, penisul poate prezenta o curbură vizibilă când copilul are erecţie.
Dacă vrei să afli mai multe detalii despre ce este hipospadias, citeşte resurse medicale specializate sau discută direct cu medicul pediatru.
Cât de frecvent apare hipospadiasul?
Hipospadiasul se numără printre cele mai răspândite anomalii congenitale ale organelor genitale masculine. Statisticile arată că această afecţiune apare la aproximativ 1 din 125 până la 1 din 300 de băieţi nou-născuţi. Diferenţele dintre aceste procente reflectă variaţiile în raportare şi practicile de diagnostic din diverse state.
Tipurile de hipospadias se clasifică în funcţie de localizarea deschiderii uretrei:
- Tip glandular sau anterior (aproximativ 70% din cazuri): Deschiderea e situată aproape de vârf, pe gland, şi reprezintă cea mai uşoară formă.
- Tip penian mijlociu (circa 10%): Orificiul uretrei se găseşte pe mijlocul penisului.
- Tip posterior sau proximal (aproximativ 20% din cazuri): Deschiderea e poziţionată la baza penisului sau chiar pe perineu, evoluând frecvent cu curburi ale penisului şi necesitând, în general, abordare medicală complexă.
Aceste date plasează hipospadiasul imediat după testiculul necoborât ca frecvenţă între malformaţiile genitale masculine la nou-născuţi.
Cauze şi factori de risc
Cercetările nu au identificat o cauză unică a hipospadiasului, însă medicii recunosc atât influenţe genetice, cât şi factori de mediu. Printre elementele care pot creşte riscul de hipospadias la copil se numără:
- Istoric familial de hipospadias
- Contactul mamei, în sarcină, cu anumite substanţe chimice, fumat sau medicamente
- Dezechilibre hormonale apărute în perioada de dezvoltare fetală
- Greutate mică la naştere
- Probleme legate de funcţia placentei
De exemplu, băieţii care provin din familii unde au existat alte cazuri de hipospadias prezintă un risc crescut de a dezvolta această malformaţie. De asemenea, expunerea la tutun sau pesticide în timpul sarcinii reprezintă un factor de risc suplimentar. Un stil de viaţă sănătos, alimentaţia echilibrată şi urmarea indicaţiilor medicale ajută la scăderea probabilităţii, dar nu elimină complet posibilitatea apariţiei bolii.
Cum se stabileşte diagnosticul?
Medicii identifică hipospadiasul, de regulă, la scurt timp după naştere, în cadrul examenului fizic al nou-născutului. În cazuri foarte rare, ecografia prenatală poate sugera această afecţiune, însă confirmarea se face postnatal.
Pentru un diagnostic corect, medicul va analiza:
- Poziţia deschiderii uretrei
- Prezenţa curburii penisului
- Aspectul prepuţului şi eventuale alte anomalii
În anumite situaţii, medicul recomandă investigaţii suplimentare, cum ar fi ecografia rinichilor sau a tractului urinar, pentru a verifica dacă mai există şi alte modificări anatomice. În cele mai multe cazuri, examenul clinic oferă suficiente informaţii pentru stabilirea diagnosticului.
Când trebuie consultat un specialist?
Specialiştii recomandă părinţilor să solicite un consult de la un chirurg pediatru sau urolog cu experienţă cât mai devreme, de preferat în primele trei luni de viaţă ale copilului. Medicul va evalua tipul şi severitatea hipospadiasului şi va stabili un plan de tratament potrivit.
Cum se tratează hipospadiasul?
Soluţia de tratament pentru hipospadias constă în intervenţia chirurgicală corectivă. Majoritatea medicilor sugerează programarea operaţiei între vârsta de 6 şi 24 de luni. Medicul punctează acest interval deoarece:
- Recuperarea copiilor mici este rapidă
- Se minimizează disconfortul psihologic
- Rezultatele funcţionale şi estetice sunt, de obicei, mai bune
Operaţia urmăreşte poziţionarea corectă a orificiului uretrei şi, dacă e cazul, îndreptarea curburii penisului. În unele situaţii cu formă severă, se impun mai multe etape chirurgicale, la interval de câteva luni.
Dacă vrei să citeşti detalii suplimentare despre tratament chirurgical pentru hipospadias, poţi accesa surse dedicate unde găseşti explicaţii pas cu pas despre opţiuni şi recuperare.
Riscuri ale intervenţiei
Orice operaţie comportă anumite riscuri, printre care:
- Fistule uretrale (comunicări anormale)
- Stenoză (îngustare a canalului uretral)
- Necesitatea unor intervenţii suplimentare de corecţie
Medicul discută cu părinţii despre aceste riscuri înainte de programarea operaţiei, oferind indicaţii clare pentru monitorizare după tratament.
Ce se întâmplă dacă nu tratezi hipospadiasul?
Lăsat netratat, hipospadiasul poate conduce la:
- Probleme la urinare (jet deviat, golire incompletă a vezicii)
- Dificultăţi în igiena locală
- Posibile probleme legate de sex în viaţa de adult sau afectarea fertilităţii
- Impact emoţional negativ cauzat de aspectul atipic al organului genital şi reacţiile societăţii
Aceste motive evidenţiază importanţa unui consult la medic imediat ce observi semnele descrise mai sus.
Acest articol are caracter informativ şi nu înlocuieşte controlul medical la specialist. Solicită întotdeauna opinia unui profesionist când ai nelămuriri legate de sănătatea copilului tău. Discută deschis cu medicul, participă la controalele periodice şi ia măsuri rapide atunci când observi semne care ridică suspiciuni. Păstrează legătura cu echipa medicală pentru ca băiatul tău să beneficieze de cea mai bună îngrijire.
Surse:
- https://www.medlife.ro/articole-medicale/hipospadias-practica-actuala
- https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/hipospadias-cauze-simptome-tratament
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
