Mentalitatea centralizată care a definit timp de decenii sistemul de educaţie din România începe, timid, să se fisureze. O nouă paradigmă prinde contur: în locul conformismului birocratic, se vorbeşte din ce în ce mai des despre autonomie, colaborare şi responsabilitate împărţită. Nu este vorba doar despre reforme legislative, ci despre o transformare profundă de cultură organizaţională în şcoli.
Tema a fost analizată în detaliu în cadrul emisiunii „Viitor pentru România” de la Prima News, din 4 iulie, unde invitaţii – reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, ai societăţii civile şi directori de şcoli – au vorbit deschis despre fricile, blocajele şi oportunităţile pe care le implică această schimbare.
Un sistem educaţional „formatat” să aştepte ordine de sus
„Şcoala românească a fost gândită ca o structură rigidă, în care orice decizie se ia de sus în jos. Ani întregi am cultivat ideea că profesorii trebuie să execute, nu să creeze, iar directorii să implementeze, nu să conducă,” a declarat Radu Szekely, consilier onorific în Ministerul Educaţiei.
Această mentalitate, întreţinută de o birocraţie sufocantă şi de lipsa resurselor reale de sprijin, a dus la o cultură a pasivităţii: puţini profesori recunosc când au nevoie de ajutor, puţini directori cer colaborări, şi foarte rar se practică o evaluare între egali (peer evaluation) între şcoli.
Primii paşi spre schimbare: pilotarea ca exerciţiu de încredere
Programul de şcoli pilot, demarat din 2021, pare să fi adus o undă de speranţă. Pentru prima dată, unele şcoli au primit permisiunea să experimenteze, să adapteze şi să creeze – în limitele legii – fără teama că vor fi sancţionate pentru că „au ieşit din tipar”.
„Nu vine nimeni să-ţi dea în cap de la minister dacă faci ceva diferit, atâta timp cât respecţi cadrul şi urmăreşti progresul elevilor. Asta e schimbarea de mentalitate pe care o testăm acum”, a explicat Szekely.
Un element esenţial în această transformare este renunţarea la cultura ruşinii şi a aparenţelor, care face ca profesorii şi directorii să evite să recunoască dificultăţi sau greşeli, de teama de a fi judecaţi. În locul ei, se propune o cultură a învăţării continue – pentru elevi, dar şi pentru adulţii din sistem.
Peer learning: şcolile învaţă unele de la altele
Un concept inovator propus de experţii invitaţi în emisiune este cel al evaluării între egali.
În loc să aştepte directive de la minister sau de la inspectorat, şcolile care pilotează ar putea colabora între ele, să-şi ofere feedback reciproc şi să împrumute idei care funcţionează.
Comunitatea educaţională: mai mult decât elevi şi profesori
O altă idee importantă a fost redefinirea şcolii ca o comunitate de învăţare – nu doar pentru elevi, ci şi pentru profesori, părinţi şi toţi actorii locali. Un director de şcoală nu este doar un administrator, ci un lider care trebuie să atragă resurse din comunitate, să cunoască nevoile elevilor şi să cultive parteneriate autentice cu mediul ONG, economic şi universitar.
„Nu e suficient să vrem descentralizare. Trebuie să ne asumăm şi responsabilitatea de a cere ajutor, de a lucra în reţea, de a ne recunoaşte limitele şi de a învăţa unii de la alţii”, a punctat Fabiola Hosu, vicepreşedinte al Coaliţiei pentru Educaţie.
Schimbarea de mentalitate – condiţie esenţială pentru succesul reformelor
Toate aceste iniţiative legislative – pilotarea, planurile-cadru alternative, descentralizarea – nu pot funcţiona într-un sistem în care şcolile continuă să aştepte „instrucţiuni precise de la centru”.
„Nu trebuie să aşteptăm ca mentalitatea să se schimbe ca să facem reformă. Dimpotrivă, facem lucrurile diferit, apoi mentalitatea se schimbă. Asta a fost şi filozofia din spatele şcolilor pilot”, a concluzionat Szekely.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
