Într-un moment în care inteligenţa artificială redefineşte nu doar munca, ci şi felul în care învăţăm, România încă se află în căutarea unui proiect coerent de digitalizare a educaţiei. În timp ce alte state din regiune fac paşi strategici în direcţia unui sistem educaţional adaptat erei tehnologice, la noi dezbaterea pare blocată între pilotări, lipsa de viziune şi decalaje cronice între ce se cere şi ce se oferă în şcoală.
Victor Guzun, fost ambasador al Republicii Moldova în Estonia şi consultant în transformare digitală, avertizează că digitalizarea nu mai poate fi tratată ca o opţiune sau o anexă la curriculum. Este nevoie de o viziune clară şi, mai ales, de o asumare politică fermă la cel mai înalt nivel:
„Educaţia digitală trebuie să devină o prioritate naţională, asumată la nivel de preşedinte şi guvern. Pentru a avea o societate performantă, avem nevoie de oameni pregătiţi digital. În momentul de faţă, nu pregătim oameni care sunt eficienţi într-o societate modernă. Digitalizarea nu este o nişă, ea trebuie să devină norma, iar fiecare cetăţean trebuie să beneficieze de acest proces.”
Acesta a vorbit şi despre exemplul altor state est-europene sau asiatice care vine în contrast cu ceea ce se întâmplă în România:
„Ucraina, în plin război, a reuşit să aibă un sistem digital mult mai performant decât cel al României. De ce? Pentru că au prioritizat acest lucru şi au înţeles beneficiile digitalizării. Din telefon, cetăţenii ucraineni au acces la paşaport, buletin, permis. Kyrghystan, Mongolia şi chiar şi Republica Moldova stau mai bine decât România în ceea ce priveşte serviciile digitale asigurate de stat.”
Dar pentru ca un asemenea salt să aibă loc, este nevoie ca alfabetizarea digitală să devină o parte integrantă a educaţiei de bază:
„Alfabetizarea digitală este fundamentală pentru întreg sistemul educaţional, pe tot parcursul vieţii, întrucât trăim într-o lume în continuă schimbare. Fiecare persoană are acces astăzi la trei lucruri esenţiale: un smartphone, care a devenit o prelungire a mâinii noastre, o putere de conectare fără precedent între noi, şi informaţie care circulă în timp real sau care este la un click distanţă.”
Această transformare radicală a modului în care trăim şi învăţăm nu este însă însoţită, în şcoală, de o actualizare pe măsură a curriculumului şi a metodelor de predare. „În acest moment avem o discontinuitate între ceea ce cerem de la elevi şi momentul în care ei învaţă la şcoală ceea ce le cerem. În Republica Moldova, elevii din clasele primare sunt rugaţi să vină cu prezentări PPT, dar ppt-ul este studiat abia în gimnaziu.”
Un alt risc major, despre care încă nu se discută suficient, ţine de modul în care inteligenţa artificială ar putea transforma — sau distorsiona — întregul proces educaţional. Guzun avertizează: „În foarte scurt timp vom avea un volum uriaş de informaţii necontrolate de om şi nereglementate. Volumul de informaţii generat de AI va fi major. Vom asista la situaţia în care profesorul dă tema sau testul asistat de AI, elevul face tema cu AI şi profesorul apoi corectează tot cu AI. Nimeni nu vorbeşte despre impactul acestui fenomen asupra sistemului educaţional, însă în foarte scurt timp vom ajunge să ne întrebăm dacă mai avem sau nu un sistem educaţional.”
Tot în privinţa utilizării AI, acesta a spus:
„Trebuie să începem să vorbim deschis despre inteligenţa artificială: ce beneficii şi ce riscuri ne poate aduce şi să le abordăm într-o manieră sistemică. Este important să avem protocoale de utilizare şi transparenţă. Cert este că trebuie să învăţăm noile generaţii să folosească AI într-un mod etic şi responsabil pentru a avea oameni pregătiţi pentru societatea viitorului.”
În ceea ce priveşte profesorii, lucrurile sunt şi mai problematice. În lipsa unui program coerent de formare în domeniul digital, sistemul se bazează pe iniţiative izolate, adesea din zona privată:
„La ciclul primar nu există nimic organizat pentru pregătirea profesorilor, există doar o serie de iniţiative private. Se consideră că elevii sunt prea mici la ciclul primar pentru a începe educaţia digitală şi formarea profesorilor. La gimnaziu şi liceu, lipseşte o conceptualizare clară. Nu avem o cartografiere a aptitudinilor digitale pe care dorim să le aibă elevii în funcţie de vârstă.”
Estonia oferă însă un model funcţional şi aspiraţional:
„În Estonia, din clasa I, elevii învaţă să codeze şi folosesc semnătura digitală.” Tot acolo, fiecare echipă de profesori include un specialist în tehnologii digitale care sprijină colegii în procesul de predare. „Este nevoie de o echipă naţională de traineri pentru traineri. În Estonia, există în fiecare şcoală un specialist cu rolul de Digital Technologist, care sprijină echipele de profesori în înţelegerea şi integrarea tehnologiilor digitale în predare.
Digitalizarea educaţiei nu înseamnă doar infrastructură, ci şi decizii strategice asumate. Guzun subliniază trei direcţii de investiţie prioritare: oameni, leadership şi echitate în acces:
„Este nevoie ca educaţia digitală să devină prioritate naţională, asumată de preşedinte şi setată chiar la acest nivel. Apoi, este nevoie de acces egal la tehnologie şi conexiune internet. Însă, dacă educaţia digitală nu va deveni politică naţională, atunci riscul este de a genera disparităţi prea mari între diferitele medii.”
Estonia, ţară cunoscută pentru performanţele sale digitale, a investit consecvent în digitalizarea educaţiei. Programul „Saltul Tigrului”, lansat acum 30 de ani, a fost un proiect naţional, nu o serie de proiecte-pilot. „A fost adresat tuturor unităţilor de învăţământ.” Recent, guvernul estonian a lansat „Saltul Tigrului II”, care îşi propune să formeze elevii şi profesorii în utilizarea inteligenţei artificiale.
Privind spre viitor, Guzun nu face predicţii, dar subliniază că adaptabilitatea va deveni competenţa cheie:
„Odată la 3-5 ani, şcolile trebuie să regândească procesul educaţional, să dezvolte noi aptitudini şi, mai ales, să cultive rezilienţa elevilor, pentru că următoarele etape din viaţă vor fi în primul rând despre capacitatea de adaptare la schimbări.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
