Într-un sistem educaţional adesea criticat pentru rigiditate şi decalaj faţă de realitatea socială, câteva şcoli din România aleg să meargă pe un drum diferit. Începând cu 2021, mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar au intrat într-un program de pilotare a planurilor-cadru – un cadru legal care le permite să-şi adapteze curriculumul în funcţie de nevoile elevilor.
Despre ce înseamnă concret această reformă „de jos în sus” au vorbit doi directori de licee în cadrul emisiunii Viitor pentru România, difuzată vineri, 27 iunie, la Prima News.
Printre invitaţi s-au numărat Viforel Dorobanţu, directorul Şcolii Gimnaziale din Curcani, judeţul Călăraşi, şi Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. Deşi conduc şcoli aflate la capete opuse ale spectrului educaţional – una rurală, alta de elită urbană – amândoi au implementat cu succes modele personalizate de învăţare în cadrul pilotării.
De la frica de matematică la ore adaptate: exemplul de la Curcani
Pentru profesorul Viforel Dorobanţu, pilotarea a fost mai mult decât o oportunitate administrativă – a fost o soluţie de supravieţuire a unei şcoli într-o comunitate vulnerabilă.
„Am început cu un chestionar. I-am întrebat pe elevii noştri de gimnaziu de ce materii le este teamă. Răspunsul a fost aproape unanim: ştiinţele exacte – matematică, fizică, chimie. Asta ne-a făcut să ne întrebăm ce trebuie să schimbăm”, a explicat Dorobanţu în emisiune.
Pe baza acestui feedback, echipa şcolii a decis:
reducerea orelor de matematică la clasele V–VI;
reconfigurarea studiului pentru fizică şi chimie, astfel încât să fie distribuit pe mai mulţi ani, cu un ritm mai accesibil;
armonizarea conţinuturilor dintre limba română şi limbile străine;
introducerea unei componente mai consistente de consiliere şi orientare, menită să suplinească lipsa unei pregătiri psihopedagogice profunde în formarea profesorilor.
„A fost o formă de a ne uita sincer la cine sunt copiii noştri. Nu ce spune planul-cadru că ar trebui să fie, ci cine sunt ei în realitate. Şi să construim şcoala pentru ei, nu pentru statistică”, a concluzionat Dorobanţu.
La Gheorghe Lazăr, pilotarea a validat ceea ce oricum se întâmpla informal
Într-un context diferit, dar cu aceeaşi logică adaptivă, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti a decis să piloteze planurile-cadru pentru clasele a X-a începând cu 2021.
„În fiecare an, observam că elevii de clasa a XII-a îşi luau medicale în ultimele săptămâni, ca să se pregătească pentru bacalaureat sau admitere. Era un adevăr pe care nu-l recunoşteam oficial. Aşa că am decis să formalizăm realitatea: să comprimăm materia acolo unde este cazul şi să eliberăm timp pentru pregătire reală”, a explicat Ionela Neagoe, directoarea colegiului.
Modelul propus de Lazăr a devenit rapid exemplu naţional: deja mai multe şcoli din ţară – inclusiv din Sibiu şi Bucureşti – au cerut sprijinul echipei de la Lazăr pentru a reproduce această pilotare. Unele au înregistrat rezultate spectaculoase: promovabilitate 100% la bacalaureat.
„Este greu. Foarte greu. Profesorii au avut nevoie de timp, de încredere, de curaj. Dar când vezi rezultatele, ştii că a meritat. Iar cel mai mare câştig este că elevii se simt respectaţi şi ascultaţi”, a directoarea.
Un cadru legal care permite, dar nu impune
Ambele exemple arată că pilotarea nu presupune resurse în plus, ci o folosire inteligentă a celor existente. Programele au fost posibile datorită unui ordin de ministru emis în august 2021, care le-a permis şcolilor să deroge de la planurile-cadru clasice şi să propună variante proprii, în limitele bugetului aprobat.
„Iniţial am fost frustraţi că nu putem cere profesori în plus, dar apoi am înţeles că tocmai această constrângere ne forţează să fim creativi”, a spus Viforel Dorobanţu.
Atât Dorobanţu, cât şi Neagoe au făcut un apel deschis către colegii lor din sistem: să nu mai aştepte soluţii centralizate şi să-şi ia inima în dinţi.
„Fiecare comunitate e diferită. Nu putem face educaţie standardizată pentru realităţi care nu sunt standard. Pilotarea e un pas spre o educaţie personalizată, umană, centrată pe elev”, a spus directorul de la Curcani.
„Nu e uşor, dar se poate. Şi nu sunteţi singuri. Suntem dispuşi să împărtăşim know-how-ul, materialele, planurile. Important este să începeţi”, a completat directoarea Neagoe.
………………
Articol 1:
Economia reală, disciplină în liceu? ”Şcoala nu trebuie să ofere doar teorie, ci şi instrumente pentru viaţă”
Elevii români din generaţia Z îşi doresc mai mult decât teorie la şcoală: cer introducerea unei noi discipline în liceu, „Economia reală”, predată de practicieni, care să le explice cum funcţionează lumea economică dincolo de manuale.
Ideea a fost formulată de Raul Essam Kamal-Eddine, unul dintre tinerii invitaţi în emisiunea Viitor pentru România, difuzată vineri, 27 iunie, la Prima News.
„Economia, aşa cum este predată acum, nu reflectă realitatea. Avem nevoie de profesori care au practicat în domeniul afacerilor, care pot să le explice elevilor ce înseamnă riscurile reale, ce se întâmplă cu banii, cum funcţionează o piaţă, un TVA, o investiţie. Dincolo de profitul idealizat, trebuie să înţelegem şi cum arată eşecul, responsabilitatea şi munca din spatele unui business”, a declarat Raul, absolvent al Colegiului Naţional „Victor Babeş”, în cadrul emisiunii.
Tânărul, pasionat de diplomaţie şi antreprenoriat, a subliniat că interesul pentru economie i-a fost cultivat în familie – majoritatea rudelor fiind implicate în afaceri – dar consideră că şi ceilalţi colegi ar trebui să aibă şansa de a învăţa despre economie într-un mod aplicat. „Din păcate, foarte mulţi oameni nu înţeleg implicaţiile unei decizii economice. Văd la televizor că s-a mărit TVA-ul, dar nu înţeleg ce înseamnă asta cu adevărat pentru buzunarul lor sau pentru economie în ansamblu”, spune tânărul.
Modelul „economiei reale” – o propunere concretă pentru noul curriculum
În contextul în care Ministerul Educaţiei a oferit recent liceelor mai multă flexibilitate curriculară, prin posibilitatea de a introduce discipline opţionale la decizia şcolii, invitaţii emisiunii Viitor pentru România au discutat despre cum pot fi valorificate aceste oportunităţi. Profesorul Cristian Tănase, coordonatorul concursului „Vocea unei generaţii” şi iniţiator de proiecte educaţionale extracurriculare, a confirmat că există resurse umane în sistem capabile să susţină cursuri de comunicare, public speaking, dezvoltare personală şi, cu puţină colaborare cu mediul privat, chiar şi de economie practică.
„Avem nevoie de modele autentice în şcoală. Putem invita antreprenori locali, specialişti în fiscalitate, consultanţi financiari care să vină şi să explice elevilor, cu exemple concrete, cum funcţionează mecanismele economiei. Asta înseamnă educaţie cu sens. Şcoala nu trebuie să ofere doar teorie, ci şi instrumente pentru viaţă”, a subliniat Tănase.
Educaţia economică: între manual şi realitate
În prezent, disciplina „Economie” este inclusă în programa liceală pentru unele profiluri, însă predarea sa este adesea limitată la noţiuni teoretice. Raul a remarcat că de cele mai multe ori aceste cursuri sunt ţinute de profesori care au doar pregătire academică, fără experienţă practică în domeniu. „Pentru ca o informaţie să fie relevantă, ea trebuie să vină de la cineva care a trecut prin ea. Un antreprenor care a gestionat o criză financiară poate învăţa un adolescent mai mult într-o oră decât un manual de 100 de pagini”, a adăugat el.
Tânărul a pledat şi pentru introducerea unei componente de educaţie financiară personală, astfel încât adolescenţii să înveţe cum să-şi gestioneze bugetul, cum funcţionează creditarea, ce este un contract sau ce înseamnă investiţiile sigure.
Sprijin din partea profesorilor şi a comunităţii
Ideea nu a rămas fără ecou în rândul profesorilor invitaţi. Tănase a subliniat că la liceul în care predă – Ion Barbu din Bucureşti – cadrele didactice sunt deja pregătite să introducă opţionale moderne, în funcţie de interesele elevilor. „Dacă şcoala vrea să fie un spaţiu relevant pentru generaţia Z, trebuie să coboare din turnul de fildeş şi să se adapteze la nevoile reale ale copiilor. Economia practică este una dintre aceste nevoi.”
De asemenea, Ermionia, elevă de clasa a IX-a din Covasna, a adăugat că impactul modelelor din afara şcolii – cum ar fi influencerii sau antreprenorii – este major asupra adolescenţilor, iar aducerea lor în clasă ar face educaţia mai interesantă şi mai aproape de realitate.
Viitorul disciplinei – între iniţiativă locală şi politică educaţională naţională
Deocamdată, introducerea unei discipline precum „Economia reală” depinde de iniţiativa fiecărei şcoli şi de disponibilitatea cadrelor didactice. Totuşi, apelurile din partea elevilor, părinţilor şi profesorilor către Ministerul Educaţiei pentru o reformă profundă în conţinutul şi forma materiilor liceale devin tot mai frecvente.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
