Profesorii se tem. Şi pe bună dreptate. Într-o lume în care uneltele cu inteligenţă artificială scriu, corectează, sintetizează, analizează şi creează în câteva secunde — e greu să nu te întrebi: Ce mai rămâne din munca mea?
Răspunsul meu scurt şi sincer? Mult mai puţin decât înainte.
Tehnologiile inteligente fac deja mai bine, mai repede şi mai precis o mulţime de sarcini din munca didactică: creează teste, explică probleme, personalizează învăţarea, oferă feedback instant, recunosc tipare de dificultate. Inteligenta artificială nu e viitorul. E prezentul.
Dar dacă ne oprim aici, rămânem doar cu spaima. Nu algoritmii ne iau locul. Ci ne ia locul un om care ştie să-i folosească. Care are curajul să înveţe, să experimenteze, să îşi regândească rolul.
Ce nu pot face uneltele digitale, oricât de sofisticate ar fi? Nu pot să inspire. Nu pot să îmbrăţişeze. Nu pot să vadă dintr-o privire că un copil tace pentru că e rănit. Nu pot să dea curaj, să ţină de mână, să creadă în cineva care nu mai crede în sine.
Profesorii viitorului vor fi ghizi ai umanităţii în mijlocul tehnologiei. Vor lucra cot la cot cu instrumente digitale performante pentru a-şi elibera timpul şi energia — nu pentru a preda mai mult conţinut, ci pentru a fi aproape de copii. Pentru a-i cunoaşte. Pentru a-i sprijini acolo unde niciun sistem automatizat mai nu poate ajunge: în suflet, în motivaţie, în blocaje emoţionale, în trauma netratată.
Da, e o revoluţie. Dar am mai văzut asta. „Video killed the radio star” — dar muzica n-a murit. Doar s-a mutat, s-a transformat. Şi cei care s-au reinventat, au rămas. Şi-au fost mai mari, mereu mai mari decât vedetele radioului.
De data asta, însă, nu e suficientă o reinventare de formă. E nevoie de una profundă. Să ne întoarcem la întrebarea esenţială: De ce suntem aici? Pentru ce educăm?
Cine învaţă acum să folosească uneltele cu inteligenţă artificială nu va fi înlocuit. Va fi potenţat. Va fi dublat de o forţă care îi va da timp să fie om printre oameni.
Cine refuză? Riscă să rămână în afara unei profesii care se transformă oricum.
Nu e despre înlocuire. E despre relevanţă. Şi despre curajul de a deveni exact ce nicio tehnologie nu poate fi: profesorul care schimbă o viaţă.
Gabi Bartic este absolventă de ştiinţe socio-umane, cu o vastă experienţă în Comunicare, Media şi Advertising. În ultimii mai bine de 7 ani s-a dedicat educaţiei, lucrând alături de Prof. Dragos Iliescu, la prima platformă de evaluare educaţională standardizată din România, BRIO. Gabi crede cu tărie în necesitatea unei abordări transformaţionale şi responsabile în educaţie, care să permită fiecărui elev să devină cea mai bună versiune a sa. Gabi este, de asemenea, mama unui copil de 12 ani şi scrie numeroase articole despre educaţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
