Luciana Antoci: Avem consiliere în şcoli, dar elevii nu au încredere să o folosească – doar 19% cer ajutor

Consilierul de stat Luciana Antoci a subliniat, în cadrul emisiunii Viitor pentru România de la Prima News, importanţa crucială a ascultării reale a copiilor şi adolescenţilor în procesul de decizie publică. Potrivit acesteia, educaţia nu mai poate fi construită exclusiv pe baza percepţiilor adulţilor – profesori, părinţi sau decidenţi – fără a integra direct experienţele şi nevoile elevilor.

„Tot ceea ce se întâmplă în educaţie trebuie să aibă ca obiectiv principal creşterea învăţării elevilor şi starea lor de bine”, a afirmat consilierul de stat, atrăgând atenţia că şcoala nu mai poate fi privită doar ca spaţiu de acumulare de cunoştinţe, ci ca un mediu în care siguranţa emoţională şi echilibrul psihologic sunt esenţiale.

Datele care arată realitatea din şcoli

Luciana Antoci a invocat rezultatele unui raport realizat de Consiliul Naţional al Elevilor, la care au participat peste 35.000 de elevi din întreaga ţară. Acest demers oferă, în opinia sa, o imagine fidelă a problemelor cu care se confruntă copiii în unităţile de învăţământ: siguranţa în şcoală, relaţia cu profesorii, relaţia cu colegii şi implicarea părinţilor în procesul educaţional.

Un aspect îngrijorător prezentat în emisiune este legat de accesul la consiliere psihologică. Deşi aproximativ 73% dintre elevi declară că au acces la servicii de consiliere în şcoli, doar 19% dintre aceştia apelează efectiv la ele. Acest decalaj indică, potrivit consilierului de stat, o problemă profundă de încredere şi de comunicare între elevi şi adulţii din sistem.

„Trebuie să lucrăm pe componenta de încredere şi să promovăm activ serviciile de consiliere, astfel încât elevii să aibă curajul să vină către adultul de care au nevoie”, a explicat Luciana Antoci.

Vulnerabilitatea emoţională a copiilor

Consilierul de stat a atras atenţia asupra faptului că mulţi copii, chiar dacă beneficiază de condiţii materiale decente, rămân într-o zonă de vulnerabilitate emoţională. Expunerea excesivă la mediul online, presiunea performanţei şcolare, conflictele din familie sau din anturaj şi lipsa unui adult de încredere sunt factori care contribuie la anxietate, insecuritate şi izolare.

În acest context, şcoala ajunge să preia nu doar rolul educaţional, ci şi pe cel de sprijin psihologic. Profesorii, prin pregătirea lor psihopedagogică, pot identifica semnalele de alarmă şi pot direcţiona elevii către servicii specializate, chiar dacă nu pot oferi terapie propriu-zisă.

„Nu putem conduce elevul către starea de învăţare dacă nu i-au fost asigurate în prealabil echilibrul emoţional şi siguranţa”, a precizat Luciana Antoci, subliniind că orice proces didactic riscă să eşueze dacă aceste condiţii de bază nu sunt îndeplinite.

Relaţia şcoală–familie, o verigă esenţială

Un alt punct central al intervenţiei sale a fost relaţia dintre şcoală şi familie. Consilierul de stat a vorbit despre apariţia unei categorii tot mai mari de „părinţi de misiune”, care deleagă aproape complet şcolii responsabilitatea educaţiei copiilor, fie din lipsă de timp, fie din neînţelegerea nevoilor emoţionale ale acestora.

Această ruptură de comunicare creează o breşă între copil şi adult, iar şcoala este nevoită să suplinească lipsa de suport din familie. În opinia sa, educaţia eficientă presupune un front comun între profesori şi părinţi, bazat pe valori comune şi dialog constant.

„Dacă părintele şi profesorul au idei divergente şi copilul asistă la acest conflict, va fi foarte greu ca el să fie câştigat ulterior pe zona educaţională”, a avertizat Luciana Antoci.

Educaţia personalizată, o misiune dificilă, dar necesară

România este descrisă de consilierul de stat ca fiind o societate profund polarizată, iar această realitate se reflectă direct în şcoli. Elevii provin din medii diferite, cu poveşti de viaţă distincte, iar profesorul este pus în situaţia de a armoniza valori, aşteptări şi nevoi extrem de diverse.

Idealul rămâne o educaţie personalizată, adaptată fiecărui copil. Chiar dacă acest obiectiv este dificil de atins în condiţiile actuale, Luciana Antoci consideră că profesorii trebuie să caute să înţeleagă „povestea din spatele fiecărui elev din bancă” şi să îşi adapteze actul didactic în funcţie de aceasta.

O pledoarie pentru empatie şi sprijin

În final, mesajul central transmis de Luciana Antoci este unul clar: educaţia viitorului trebuie construită pe empatie, încredere şi colaborare. Copiii nu cer perfecţiune, ci siguranţă, ascultare şi sprijin real. Pentru ca acest lucru să devină posibil, este nevoie de politici publice bazate pe date, dar şi de o schimbare de mentalitate la nivelul şcolii şi al familiei.

„Avem obligaţia de a face front comun în jurul copiilor noştri şi de a-i ajuta să-şi atingă potenţialul”, a concluzionat consilierul de stat, conturând o direcţie clară pentru educaţia românească: una care pune copilul, nu sistemul, în centrul deciziei.