În timp ce România încearcă să reformeze sistemul de educaţie prin măsuri precum pilotarea planurilor-cadru alternative sau digitalizarea proceselor birocratice, un alt subiect sensibil revine în discuţie: relaţia dintre directorii de şcoli şi autorităţile locale. Departe de a fi un detaliu secundar, această relaţie influenţează profund modul în care funcţionează şcolile din România – mai ales în zonele rurale şi în oraşele mici.
În cadrul emisiunii „Viitor pentru România”, difuzată la Prima News, mai mulţi directori de unităţi de învăţământ au vorbit deschis despre dinamica complexă pe care o au cu administraţia locală şi despre gradul inevitabil de intersecţie cu zona politică.
Politicul în şcoală: realitate inevitabilă
„Nu putem până la un punct să scoatem politicul din viaţa şcolii. Atâta timp cât primăriile sunt cele care ne dau banii de funcţionare, tu ca director trebuie să ai o relaţie extraordinară cu autoritatea locală. Dacă nu reuşeşti, ai o problemă.”
Declaraţia îi aparţine lui Liviu Moise, director al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Unirea, judeţul Călăraşi. Această afirmaţie vine în contextul în care finanţarea de bază a unităţilor şcolare este, conform legii, asigurată de la bugetul de stat, dar finanţarea complementară (cheltuieli de întreţinere, reparaţii, investiţii) este responsabilitatea administraţiei locale. Astfel, un director care doreşte să dezvolte şcoala pe care o conduce se vede nevoit să colaboreze cu primăria, indiferent de culoarea politică a edilului.
Asociaţia directorilor cu concurs: un pas spre profesionalizare
Discuţia despre „politic” în educaţie nu este una nouă. Numirea directorilor prin delegaţie, susţin unii participanţi la emisiune, este adesea vulnerabilă la influenţe politice. Tocmai din acest motiv, Asociaţia CEMS (Comunitatea pentru Excelenţă în Management Şcolar), înfiinţată recent, îşi propune să reprezinte exclusiv directorii cu concurs, cei care au trecut printr-un proces de selecţie meritocratic.
„Am evitat includerea directorilor cu delegaţie pentru că vrem o perspectivă clară, profesională şi pe termen lung. Este nevoie de stabilitate şi asumare, nu de numiri conjuncturale”, a explicat Viforel Dorobanţu, directorul Şcolii Gimnaziale Curcani şi vicepreşedinte al asociaţiei.
Tot el a remarcat că, deşi colaborarea cu autoritatea locală este esenţială, aceasta trebuie să se bazeze pe respect reciproc şi pe interesul comun al comunităţii şcolare: „Ne dorim să fim parteneri reali ai primăriilor, nu subordonaţi politic. Atât timp cât obiectivul comun este binele copilului, lucrurile pot funcţiona.”
Finanţare, infrastructură şi susţinere locală
Realitatea din multe şcoli arată că sprijinul concret vine, cel mai adesea, din partea primăriilor. Fără acel sprijin, multe proiecte de infrastructură sau chiar activităţi cotidiene (de la plata utilităţilor la reparaţii) ar fi imposibile.
„Noi în momentul ăsta construim o şcoală nouă şi colaborăm extrem de mult cu primăria. Fără implicarea lor, acest proiect nu s-ar fi putut face”, a precizat Liviu Moise.
Este un exemplu al modului în care parteneriatul dintre şcoală şi autoritate locală poate funcţiona, în ciuda sensibilităţilor legate de zona politică.
Autonomie profesională şi leadership local
În emisiune s-a vorbit şi despre nevoia unui echilibru între autonomia profesională a directorului şi realităţile administrative din sistem. Acest echilibru este adesea dificil de obţinut, mai ales în contexte tensionate sau în comunităţi în care politicul local are o influenţă accentuată.
Marian Staş, consultant în leadership şi membru al Comisiei de Pilotare din Ministerul Educaţiei, a transmis directorilor un mesaj clar de încurajare: „Nu vă uitaţi în stânga şi în dreapta la ce fac alţii. Urmaţi-vă viziunea şi construiţi şcoala care răspunde cel mai bine nevoilor comunităţii voastre.”
Este un îndemn la leadership autentic, care să nu depindă de presiuni externe, ci să aibă ca punct central interesul elevilor şi calitatea actului educaţional.
Între parteneriat şi presiune: linia subţire a echilibrului
Relaţia directorilor de şcoli cu autorităţile locale este una esenţială, dar fragilă. Între colaborare instituţională şi influenţă politică, linia de demarcaţie este adesea subţire. Viitorul educaţiei româneşti depinde şi de capacitatea directorilor de a menţine acest echilibru, dar şi de responsabilitatea autorităţilor de a susţine şcoala fără condiţionări de natură politică. Într-un sistem aflat în plină transformare, transparenţa, profesionalismul şi parteneriatul onest devin mai importante ca oricând.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
