Claudia Niculescu este mama a doi copii, Matei şi Otilia, şi s-a mutat împreună cu familia în Marea Britanie în urmă cu câţiva ani, când soţul ei a decis să îşi continue cariera de medic acolo. Odată ajunsă în sistemul educaţional britanic, Claudia a descoperit o lume complet diferită de ceea ce cunoscuse în România: o şcoală care porneşte de la nevoile copilului, în care încrederea, respectul şi joaca sunt părţi esenţiale din procesul de învăţare. Pe măsură ce copiii ei s-au adaptat, şi ea a învăţat să privească educaţia altfel – cu mai multă răbdare, empatie şi deschidere.
Decizia de a pleca din România a pornit, de fapt, de la o simplă pusă de Matei, pe vremea când era clasa a treia şi învăţa într-o şcoală de stat din România, dar mergea şi la cursurile de engleză de la British Council. „Într-o seară a venit acasă şi a întrebat «Mama, şcoala în Anglia e la fel ca aici sau e ca la cursurile de engleză?». Chiar şi mic fiind şi-a dat seama că există o mare diferenţă între cele două.” Când soţul ei a decis să îşi continue cariera de doctor în Marea Britanie, întreaga familie a privit acest pas ca pe o oportunitate pentru un nou început.
Un sistem fără piedici, centrat pe copil
„Înscrierea în şcoală aici este extrem de simplă. Totul se face online, pe site-ul primăriei locale, doar cu certificatul de naştere al copilului, deci fără dosare cu şină şi birocraţie”, spune Claudia. Şcoala e alocată automat în funcţie de adresa de domiciliu, iar părinţii primesc prin email informaţiile despre uniformă şi geantă. În rest, tot ce ţine de rechizite, manuale sau caiete este oferit de şcoală. Mai mult, în primii trei ani de şcoală, copiii primesc şi prânzul gratuit.
Integrarea copilului într-un sistem nou este o prioritate clară: „Încă de la început i s-a oferit un buddy şi ore intensive de engleză. Eu, fiind obişnuită cu sistemul românesc, eram preocupată de teme şi nu înţelegeam de ce el nu vine cu lecţii acasă din prima. Când am fost la şcoală să întreb, răspunsul m-a surprins complet: mi s-a spus că la început copilul trece printr-o perioadă de integrare şi că procesul de învăţare începe doar atunci când copilul se simte fericit şi în siguranţă în noul mediu.”
Joacă, încredere şi colaborare
Clasele sunt formate din 26–30 de elevi, dar împărţirea lor se face pe grupe de studiu, în funcţie de nivelul fiecăruia, ceea ce permite o adaptare a procesului educaţional. „Relaţia cu profesorul este una relaxată, iar procesul de învăţare începe mereu cu joacă şi exerciţii de echipă. Chiar şi stilul de predare e adaptat: băieţii învaţă mai mult prin activităţi practice – cu mingea, în nisip – în timp ce fetele sunt mai degrabă interesate de pictură.”
Totodată, şcoala oferă ocazii frecvente în care elevii şi profesorii să colaboreze în organizarea de evenimente. Rolurile se schimbă uneori, iar profesorii participă la activităţi de joacă sau distracţie, contribuind astfel la o atmosferă de încredere şi relaxare.
Evaluarea – nu pentru a pedepsi, ci pentru a încuraja
Evaluările se fac periodic, prin testări în fiecare semestru, iar rezultatele le primim online. O dată pe an, fiecare părinte este invitat la o întâlnire cu profesorul, în care primeşte feedback personalizat. „Pe lângă rezultatele academice, profesorii au în vedere şi atitudinea faţă de învăţare: efortul, comportamentul, implicarea la ore şi modul în care sunt prezentate temele.”
La începutul anului se stabileşte o predicţie pentru fiecare materie, iar pe parcurs se evaluează progresul copilului în funcţie de rezultate şi implicare. Feedbackul primit este pozitiv, bazat pe efort, nu pe rezultat. „Se scoate în evidenţă atitudinea copilului, atenţia în clasă, relaţionarea cu colegii – toate sunt parte din procesul de învăţare.”
Şedinţele cu părinţii au doar rol informativ, iar discuţiile despre progresul elevului au loc individual, între profesor şi familie, întâlnire la care este invitat şi copilul, dacă îşi doreşte să participe. „Părinţii se pot implica în consiliul şcolii, la organizarea de evenimente sau în excursii, dar nu şi în deciderea volumului de teme sau a desfăşurării orelor. Nu există nici fondul clasei şi nu se organizează strângeri de bani pentru cadouri.”
O dezvoltare firească, ghidată de interesele copiilor
Claudia a observat transformarea celor doi copii ai săi imediat după intrarea în sistemul britanic: „Primul impact a fost că erau fericiţi să meargă la şcoală, chiar dacă nu ştiau bine engleza. Apoi, au început să capete încredere în ei şi în adulţii din jur. S-au relaxat, iar procesul de învăţare a devenit mult mai plăcut când au văzut că şcoala nu înseamnă doar teme şi teste, ci un proces continuu de descoperire şi joacă.”
Programul zilnic, care durează până la 15:00–16:00, permite o împărţire echilibrată între şcoală şi activităţi extracuriculare. „Accentul se pune pe învăţarea la şcoală, nu acasă, iar timpul liber chiar rămâne timp liber. Totodată, şcoala le oferă multe opţiuni de materii, în special la liceu: actorie, pictură, fotografie, sport, gătit – domenii care le oferă copiilor spaţiu să îşi descopere şi cultive pasiunile.”
Şcoala ca spaţiu de devenire
Copiii Claudiei au crescut în acest sistem nu doar ca elevi, ci ca oameni. „Au devenit autonomi, curioşi, cu o bună cunoaştere a drepturilor lor. Şcoala contribuie la o educaţie completă, de la educaţie alimentară la educaţie sexuală, de la voluntariat la implicare în cauze civice. Iar copiii apreciază asta – în fiecare an, în prima zi de şcoală, copiii aleargă fericiţi către şcoală, unde îi aşteaptă directorul cu braţele deschise.”
Experienţa cu un alt sistem de învăţământ a venit cu multe lecţii pentru Claudia. „Am înţeles că un proces eficient de învăţare începe atunci când copilul este confortabil şi fericit în şcoală, începe prin joacă şi prin experienţe pozitive. Şcoala este un loc în care copilul ar trebui să meargă cu bucurie, nu cu frică.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
