Propunerea de buget pe care preşedintele american Donald Trump o va înainta Congresului, care include majorarea cheltuielilor Pentagonului cu 54 de miliarde de dolari anul viitor, este mai puţin impresionantă decât pare să creadă preşedintele, comentează The Economist.
Aşa cum a subliniat John McCain, preşedintele comitetului pentru servicii armate al Senatului, majorarea de 10% a bugetului este cu numai 19 miliarde de dolari peste o estimare făcută de fosta administraţie Obama (dintr-un total de cheltuieli anuale de aproape 600 de miliarde de dolari).
Convingerea lui Trump că prin acest buget poate asigura victoria Americii în războaiele viitoare, spre deosebire de rezultatele nesatisfăcătoare din Irak şi Afganistan, sugerează o înţelegere limitată a conflictelor respective.
Puţini pot argumenta că problema este lipsa avioanelor şi a navelor. Mai mult decât atât, Trump vrea să găsească fonduri pentru plata a 350 de nave, avioane de luptă şi suplimentarea efectivelor pentru armată şi marină prin reducerea cheltuielilor din bugetul Departamentului de Stat şi programele de ajutoare externe, care vor reduce probabil influenţa Americii în lume şi vor submina încercările de a face lumea stabilă.
În 2013, secretarul pentru Apărare Jim Mattis a avertizat în Congres că finanţarea insuficientă a Departamentului de Stat va mări necesitatea de a cumpăra mai multă muniţie.
Trump se află şi în pericolul de a-şi submina obiectivul de întărire a puterii militare prin ceea ce pare a fi dorinţa de a declanşa o nouă cursă de înarmare nucleară cu Rusia. Faptul a reieşit din discuţia de o oră cu preşedintele Vladimir Putin din 28 ianuarie.
Preşedintele rus a sugerat extinderea cu cinci ani a tratatului New START de reducere a armelor strategice, după expirarea în 2021.
Putin a considerat în mod evident că subiectul nu este unul controversat şi ar putea contribui la dezgheţarea relaţiilor dintre cele două ţări, dorită de Trump, după cum a afirmat frecvent acesta.
Se pare că Trump nu a ştiut la ce se referă Putin, dar, după o pauză în conversaţie, pentru consultări, el a revenit cu o tiradă împotriva acordului nuclear, pe care l-a descris drept un exemplu tipic al negocierilor proaste din era Obama.
Într-un interviu acordat Reuters pe 23 februarie, Trump a criticat din nou tratatul nuclear.
”Este un acord unilateral. Le acordă lucruri care nu ar fi trebuit permise…Că este vorba despre START, sau despre acordul cu Iranul…Vom începe să facem acorduri bune”, a spus Trump.
Preşedintele a adăugat că, deşi ar vrea să vadă o lume fără focoase nucleare, America a rămas în urmă în privinţa capacităţii armelor nucleare şi ar vrea să se asigure că va reveni în frunte.
Istoria acordurilor strategice de control al armamentului între America şi Rusia (şi fosta URSS), care merge până în 1972, se bazează pe negociarea unor reduceri egale, cu obiectivul de a ajunge la o paritate relativă între forţele nucleare ale fiecărei părţi.
Tratatul New START, intrat în vigoare în urmă cu şase ani, nu a fost o excepţie. Acesta limitează ambele părţi la maximum 1.550 de focoase strategice şi 700 de rachete desfăşurate (terestru şi pe submarine) şi bombe nucleare.
În prezent există unele diferenţe uşoare între cele două arsenale nucleare, dar ambele state lucrează pentru a respecta integral limitatele tratatului până la termenul limită stabilit pentru februarie 2018.
Departe de a fi unilateral, New START este în mod ferm în interesul naţional al Americii, potrivit The Economist.
Steven Pifer, analist la Brookings Institution, notează că tratatul nu a fost doar susţinut în unanimitate de şefii de cabinete, ci şi de foştii şefi ai comandamentelor strategice şi de o mare parte a reprezentanţilor instituţiilor de politică externă şi de securitate ai ambelor părţi.
Tratatul permite fiecărei părţi să îşi modernizeze forţele nucleare, dar transparenţa pe care o aduce înseamnă că o pot face fără să facă presupuneri costisitoare pentru ”cel mai prost scenariu”, a arătat Pfier.
Dacă Trump va decide să se retragă din tratatul New START, consecinţa cea mai probabilă nu ar fi ca America să urce în top ci să avantajeze Rusia în privinţa sistemelor strategice, cea mai mare parte a viitorului deceniu.
Rusia se află într-o etapă mai avansată a ciclului de modernizare nucleară. Liniile sale de producţie pentru noi rachete şi submarine cu rachete balistice sunt deja în funcţie.
America va mai avea nevoie de câţiva ani să facă acest lucru. După cum stau lucrurile, planul american de modernizare nucleară va costa 400 de miliarde de dolari până în 2026. Alte estimări sugerează o sumă de 1.000 de miliarde de dolari în viitorii 25 de ani.
Găsirea banilor va fi dificilă oricum. Dar o cursă nucleară inutilă şi periculoasă ar însemna fie neglijarea capacităţilor militare convenţionale fie creşterea taxelor.
O problemă nucleară care necesită atenţia preşedintelui este o informaţie recentă că Rusia a amplasat o rachetă de croazieră care încalcă un tratat din 1987 referitor la forţele nucleare cu rază de acţiune intermediară.
Tratatul interzice permanent, ambelor ţări, să desfăşoare rachete cu lansare terestră cu raze de acţiune de 500-5.000 de kilometri. Totuşi, renunţarea la New START este în mod sigur o cale greşită de a determina Rusia să respecte tratatul din 1987.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
