Economia globală a traversat 2025 într-un echilibru precar, susţinut de relaxarea politicii monetare şi de rezilienţa consumului, dar afectat de revenirea protecţionismului, de tensiunile geopolitice şi de o fragmentare tot mai vizibilă a comerţului mondial. Pe măsură ce anul se încheie, atenţia pieţelor se mută spre 2026, pe care economiştii îl descriu drept un an al creşterii mai lente şi al riscurilor asimetrice, în care politicile monetare nu vor mai putea compensa integral şocurile geopolitice şi comerciale.
Pe parcursul anului, tarifele vamale impuse de administraţia Trump au amplificat incertitudinea în comerţul internaţional, în timp ce Europa a rămas rezilientă, dar anemică, iar China a intrat într-o fază de slăbire mai vizibilă a cererii interne şi a profitabilităţii industriale, potrivit evaluărilor Reuters.
Tarifele şi ”noua normalitate” a comerţului
Unul dintre factorii dominanţi ai anului a fost revenirea bruscă a tarifelor vamale ca instrument central de politică economică. Potrivit calculelor Yale Budget Lab citate de Reuters, modificările din 2025 au urcat rata medie a tarifelor SUA la aproape 17%, de la sub 3% la finalul lui 2024, iar încasările din aceste taxe au ajuns la circa 30 miliarde de dolari pe lună pentru Trezoreria SUA.
Efectul imediat a fost creşterea incertitudinii pentru companii şi investitori, cu schimbări de rută în lanţurile de aprovizionare şi un apetit mai prudent pentru investiţii în sectoare expuse comerţului.
În paralel, prognozele OCDE au sugerat o încetinire a dinamicii comerciale: creşterea comerţului mondial ar urma să se tempereze, pe măsură ce impactul tarifelor se transmite către investiţii şi consum.
Conform proiecţiilor OCDE, creşterea volumului comerţului mondial, după o expansiune de aproximativ 4,2% în 2025, este aşteptat să se tempereze până la circa 2,3% în 2026, pe măsură ce efectele tarifelor mai ridicate şi ale incertitudinii politice se transmit în costurile de investiţii şi consum, restrângând expansiunea schimburilor comerciale.
Băncile centrale: de la relaxare accelerată a politicilor monetare la semnale de final de ciclu
Pe fundalul tensiunilor comerciale şi al încetinirii economiei globale, 2025 a fost anul în care marile bănci centrale au livrat una dintre cele mai consistente relaxări monetare din perioada post-criză financiară, într-un efort de a susţine creşterea şi de a gestiona procesul de dezinflaţie. Rezerva Federală a SUA a redus treptat dobânda de politică monetară de la maximele ciclului anterior, aducând rata fondurilor federale în jurul intervalului 4,25%–4,50% spre finalul anului, pe măsură ce inflaţia s-a temperat, iar riscurile pentru economie au devenit mai echilibrate, potrivit relatărilor Reuters.
În Europa, Banca Centrală Europeană a urmat o traiectorie similară, operând reduceri succesive ale dobânzilor pentru a sprijini o economie a zonei euro caracterizată de creştere modestă. Dobânda la facilitatea de depozit a BCE a coborât în 2025 spre zona 3,75%, după ce atinsese niveluri record în ciclul de înăsprire, deşi oficialii au continuat să avertizeze că presiunile inflaţioniste, în special în sectorul serviciilor, nu au dispărut complet.
Spre final de an, însă, tonul ambelor instituţii a devenit mai prudent. Reuters notează că oficiali atât de la Fed, cât şi de la BCE au început să transmită că ciclul reducerilor se apropie de final, iar pieţele intră în 2026 cu temerea că o combinaţie de creştere încă rezilientă şi inflaţie ”persistentă” ar putea impune menţinerea dobânzilor la niveluri restrictive pentru mai mult timp, sau chiar redeschiderea dezbaterii privind majorări în anumite jurisdicţii. Această schimbare de aşteptări a alimentat volatilitatea pe pieţele valutare şi de obligaţiuni şi a complicat perspectivele economiei globale.
Europa: rezilienţă fără impuls, cu presiuni pe industrie
În Europa, tabloul a fost unul de rezistenţă peste aşteptări, dar cu un final de an lipsit de impuls. Economia zonei euro a înregistrat în 2025 o creştere modestă, estimată în jur de 1–1,2%, potrivit datelor şi evaluărilor citate de Reuters, pe fondul slăbiciunii persistente din industrie. Indicatorii PMI au arătat o încetinire a activităţii de afaceri spre finalul anului, cu presiuni mai pronunţate în sectorul manufacturier, în special în Germania, în timp ce serviciile au rămas principalul pilon de sprijin.
Germania, cea mai mare economie a regiunii, a continuat să fie un punct sensibil, cu o creştere apropiată de zero sau uşor negativă în unele trimestre, reflectând impactul cererii externe slabe, al costurilor ridicate şi al protecţionismului global. Pe măsură ce 2026 se apropie, un sondaj citat de Reuters arată că numeroase asociaţii de afaceri germane se aşteaptă la reduceri de personal, invocând aceiaşi factori structurali care apasă asupra competitivităţii industriei europene.
SUA: creştere economică susţinută, dar cu costul incertitudinii comerciale
Pentru SUA, 2025 a combinat o economie relativ robustă cu un regim comercial mai dur. Economia americană a crescut într-un ritm de aproximativ 2–2,5%, susţinută de consum şi de o piaţă a muncii încă solidă, chiar dacă ritmul a încetinit faţă de anii anteriori. Tarifele introduse de administraţia Trump au fost prezentate drept instrument pentru reindustrializare şi reechilibrare, însă au complicat planificarea pentru companiile multinaţionale şi au amplificat riscurile de reacţie din partea partenerilor comerciali.
În pieţele financiare, acest mix de creştere şi protecţionism a generat episoade de recalibrare, investitorii fiind atenţi la modul în care tarifele pot influenţa inflaţia, marjele companiilor şi traiectoria politicii monetare în 2026.
China: presiune pe cererea internă şi profituri industriale în scădere
În China, semnalele de slăbire au devenit mai vizibile spre finalul anului. Reuters a relatat că profiturile industriale au scăzut cu 13,1% în noiembrie, comparativ cu anul anterior, pe fondul cererii interne slabe şi al presiunilor deflaţioniste la poarta fabricii, în pofida unui sector de export relativ mai rezilient. Estimări ale Rhodium Group citate de Reuters plasează creşterea economică din 2025 la 2,5–3%, sub ţinta oficială, alimentând dezbaterile privind necesitatea unor stimulente suplimentare pentru susţinerea economiei în 2026.
Incertitudini geopolitice, investiţii prudente şi 2026 ca test de stres
Privite în ansamblu, aceste evoluţii arată o economie globală care a evitat o încetinire abruptă în 2025, dar care intră în 2026 cu creşteri inegale şi vulnerabile la şocuri geopolitice şi comerciale. Investiţiile rămân prudente, companiile sunt mai selective, iar pieţele tratează geopolitica drept un factor macroeconomic de prim rang, transformând 2026 într-un veritabil test de stres pentru rezilienţa economiei globale.
Perspective pentru 2026: creştere mai lentă, riscuri ridicate
Cele mai recente evaluări ale instituţiilor internaţionale şi ale marilor bănci indică un ritm mai temperat al economiei globale în 2026, cu vulnerabilităţi concentrate în comerţ, industrie şi pieţele emergente.
Fondul Monetar Internaţional estimează că economia mondială va creşte în 2026 într-un ritm apropiat de 3%, sub media istorică, avertizând că tensiunile geopolitice, politicile comerciale restrictive şi nivelul ridicat al datoriei publice limitează potenţialul de expansiune. FMI subliniază că riscurile sunt ”înclinate în jos”, în special în cazul unei escaladări a conflictelor sau a unui nou val de protecţionism.
Banca Mondială are o evaluare similară, anticipând o creştere globală modestă şi avertizând că investiţiile private rămân sub potenţial, în timp ce economiile emergente sunt expuse la volatilitatea financiară şi la încetinirea cererii externe.
Din zona sectorului privat, analiştii marilor bănci internaţionale, inclusiv Goldman Sachs şi JPMorgan, descriu 2026 drept un an de ”normalizare fragilă”. Potrivit acestora, SUA ar urma să evite o recesiune, dar cu o creştere mai lentă, Europa să rămână aproape de stagnare, iar China să continue să se confrunte cu presiuni structurale, chiar şi în prezenţa unor stimulente suplimentare.
În acest context, economiştii avertizează că spaţiul de manevră al băncilor centrale este mai limitat decât în anii anteriori, iar orice şoc geopolitic major sau reaprindere a inflaţiei ar putea avea un impact disproporţionat asupra pieţelor financiare şi a încrederii.
După un 2025 în care economia globală a demonstrat rezilienţă, 2026 se conturează drept un an al creşterii fragile, al investiţiilor prudente şi al riscurilor geopolitice persistente, în care direcţia va fi dictată mai puţin de ciclurile economice clasice şi mai mult de deciziile politice şi strategice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
