Donald Trump nu este omul care să se ferească de cuvinte, afirmând că nu îi pasă dacă Uniunea Europeană se destramă, aceasta fiind ”un vehicul al Germaniei”, şi că NATO, principalul mijloc de apărare al Europei, este o organizaţie învechită. Cu aceste declaraţii, viitorul preşedinte american a trasat linii clare de demarcaţie între el, susţinătorii Brexit şi alţi eurosceptici pe de o parte şi restul Europei de pe altă parte, se arată într-o analiză publicată de Bloomberg.
Această demarcaţie este un cadou neaşteptat pentru o facţiune care părea să fie în retragere în Europa după Brexit, federaliştii europeni. Dacă Trump va acţiona conform opiniilor sale, Europa se va confrunta cu necesitatea de a juca un rol geopolitic mai independent.
Statele Unite vor fi în cel mai bun caz un aliat de conjuctură şi în cel mai rău caz un competitor, iar asta face ca ideea de creştere a unităţii europene să fie mai uşor de promovat alegătorilor din UE care erau sceptici faţă de aprofundarea integrării. Motivul este că puţine naţiuni europene sunt suficient de mari pentru a face faţă pe cont propriu unei lumi tot mai periculoase şi mai impredictibile.
După referendumul britanic din iunie, Brexitul a stimulat sentimentul pro-european în cele mai mari state din regiune. Cel mai recent sondaj Eurobarometru efectuat de Comisia Europeană a arătat că, faţă de primăvara anului trecut, numărul europenilor care au o opinie pozitivă faţă de viaţa în blocul comunitar a crescut cu un punct procentual, la 35%, în timp ce opiniile negative au scăzut de la 27% la 25%. O proporţie ceva mai mare de europeni, respectiv 81% faţă de 79%, susţin libera circulaţie a persoanelor, subiect care i-a iritat cel mai mult pe susţinătorii Brexitului.
Brexitul nu a eliminat însă curentul eurosceptic puternic din state ca Olanda şi Italia. Chiar dacă este clar că nicio ţară nu va cere ieşirea din UE în viitorul apropiat, o Uniune în care statele naţionale vor avea primul cuvânt de spus părea să fie în cărţi imediat după votul pro-Brexit.
Cancelarul german Angela Merkel, liderul celui mai puternic stat din UE, este un susţinător al unei Uniuni conduse de naţiuni şi nu de birocraţia de la Bruxelles.
Trump, însă, aduce îngrijorările post-Brexit la un nou nivel, el insistând că aliaţii Statelor Unite nu plătesc suficient pentru securitatea lor, ceea ce obligă SUA să suporte o povară prea mare.
Creşterea cheltuielilor pentru apărare la 2% din PIB, aşa cum prevăd angajamentele NATO, nu este o opţiune pentru majoritatea statelor europene. Numai Grecia, Marea Britanie, Estonia şi Polonia au alocat 2% din PIB pentru apărare în 2016, iar un număr de state mici o vor face în 2017. Nu este însă clar dacă o contribuţie de 2% este suficientă în opinia lui Trump. Cheltuielile pentru apărare ale Statelor Unite sunt mai mari decât cheltuielile cumulate ale tuturor membrilor europeni ai NATO, cu o proporţie de 3 la 1.
Dar dacă Trump vrea ca aliaţii europeni să cheltuiască proporţional cu populaţia sau teritoriul lor? Dar dacă, în cazul unui risc credibil, va decide pe moment pe cine să sprijine şi pe cine nu? Acesta este un risc care nu exista înainte de alegerea lui Trump ca preşedinte al SUA.
O majoritate puternică a membrilor Parlamentului European susţine deja integrarea militară a UE, cu toate că naţiunile scandinave şi Austria se opun înfiinţării unui cartier general militar comun.
Este probabil ca oportunismul lui Trump să crească acest sprijin, în special în ţările apropiate graniţelor Rusiei. Dacă politicienii se vor teme că vor fi lăsaţi fără apărare, Europa ar putea chiar să poată depăşi problema majoră a aprofundării cooperării militare, cea a lipsei de fonduri.
Brexitul va provoca probabil un deficit de 5-17 miliarde de euro în bugetul UE – în cazul unui Brexit dur deficitul ar putea fi mai mic pentru că ar creşte veniturile din taxe vamale – dar o structură de securitate care să susţină o NATO mai puţin sigură va fi considerată esenţială şi îndreptăţită să primească fonduri.
O altă zonă în care UE ar putea fi mai unită datorită lui Trump este comerţul. În ultimele luni, noţiunea de libertate a comerţului a fost relativ nepopulară în Europa.
Un acord cu Canada, pregătit de multe luni, aproape a eşuat din cauza opoziţiei unei autorităţi regionale belgiene.
Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, promovat de Merkel şi preşedintele american Barck Obama, este foarte nepopular în Germania.
Dar acum, când Trump oferă un acord comercial rapid Marii Britanii, europenii ar putea să se îngrijoreze de pierderea competitivităţii, astfel că o politică comercială proactivă ar putea deveni o prioritate mai mare.
Chiar dacă Merkel este încă o susţinătoare a libertăţii comerţului, UE în ansamblul ei ar putea deveni mai restrictivă atunci când vine vorba de Statele Unite şi Marea Britanie şi să se deschidă către alte ţări.
Mărimea pieţei, mai mare ca cea a SUA, face din UE un competititor economic formidabil, dar o poziţie mai competitivă va necesita eliminarea multor bariere interne din calea afacerilor, care nu există în SUA.
Şi în alte domenii europenii ar putea avea nevoie să fie mai uniţi în timpul administraţiei Trump.
Viitorul preşedinte american s-a declarat în mod deschis ostil lui Merkel, din cauza politicii ei ”dezastruoase” în domeniul refugiaţilor, şi a Germaniei, aceasta fiind o nouă realitate pentru germani care, după cel de-al doilea Război Mondial, s-au obişnuit cu o atitudine în general prietenoasă şi de susţinere din partea Statelor Unite.
Site-urile pro-Trump relatează ştiri false despre Merkel şi teorii ale conspiraţiilor. Acestea ar putea fi acceptate de alegătorii europeni naţionalişti, anti-germani, dar Germania este principala economie din Europa şi pentru majoritatea ţărilor din UE o relaţie bună cu Berlinul este mai importantă decât una cu Washingtonul.
În afară de asta, Trump este foarte nepopular în UE, iar europenii vor fi receptivi la mesajul transmis de Merkel după un interviu recent acordat de Trump şi anume că ”europenii îşi au soarta în propriile mâini”.
Trump oferă federaliştilor europeni oportunitatea de a contraataca. Unul dintre ei, Antonio Tajani, aliat al fostului premier italian Silvio Berlusconi şi al preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a câştigat marţi preşedinţia Parlamentului European.
Şi alţi susţinători ai integrării mai profunde încep să se facă auziţi, apeluri pentru mai multă unitate fiind deja exprimate de ministrul francez de Externe Jean-March Ayrault şi vicecancelarul german Sigmar Gabriel.
Epoca Trump nu va dura veşnic, dar ar putea face suficient rău relaţiilor Statelor Unite cu Europa pentru ca europenii să considere în avantajul lor să fie pregătiţi pentru şocuri similare în viitor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
