(analiză realizată de Radu Limpede)
Venituri cumulate de aproape 20 miliarde euro anual, cu profitabilitate 7% şi indicatori sănătoşi în anii recenţi; Reversul este că sectorul nu ţine pasul nici cu creşterea calitativă a Cererii provenită din dublarea-triplarea salariilor Românilor de la intrarea în UE; e încă departe de potenţialul agricol al ţării transpus în alimente vandabile în epoca Marketingului; şi la distanţă de a concura cu liderii regionali.
Totuşi, dacă ieşim din păguboasa paradigmă marxistă cu ”Prelucrarea Materiei Prime” şi se trece la focus pe ” Nevoia Clientului” şi chiar la o educare într-o buclă de feedback tot mai înaltă a acestuia pe tronsonul Calitate / Reţeta / Gust / Marketing / Branding / IGP & DOC s.a., România ar putea replica într-un deceniu succesul Poloniei; iar în 2-3 decenii chiar pe al Franţei, Italiei sau Olandei.
Preambul – scurt istoric & context
România este o ţară cu o mare tradiţie agricolă şi alimentară – e adevărat, de pe vremea agriculturii ţărăneşti şi moşiereşti, mai puţîn celei moderne “industriale”. Palatele şi vilele impunătoare din Capitală sau din alte oraşe stau mărturie a potenţialului acelor vremuri (fără a uita suferinţa ţăranilor şi răscoalele lor peste secole, ultima la 1907); palatele din Craiova îmi vin şi ele în minte, nu în ultimul rând cele din oraşul-porto-franco Brăila, unde funcţiona Bursa mondială a Cerealelor în perioada interbelică. Da, toate stau mărturie a acestui trecut şi tradiţiei.
Nici regimul Socialist / Comunist nu a neglijat Agricultura, investind în Cercetare şi în Irigaţii la scară mare, dar abia după extrem de trista şi criminala naţionalizare a pământurilor ţăranilor şi înfiinţarea CAS-urilor şi IAS-urilor.
Însă, după cum bine ştie orice om cu o minimă cultură economică şi istorică, economia centralizat-etatistă nu putea duce decât la foamete şi penurii. Totuşi, chiar şi atunci România ar fi avut capacitatea să îşi hrănească propriii cetăţeni, doar că Dictatorul criminal a ales să exporte alimente pentru a plăti o ipotetică datorie externă (realitatea e că făcusem “default” în 1982 şi chiar eram în afara pieţelor de capital şi a fost un efort total inutil).
Exportăm alimente între 1980-1989, căci Industria producea rar ceva vandabil: vezi creanţele din Africa şi Irak.
Metaforic, sunt voci azi care spun că România are capacitatea de a ”HRĂNI 10 populaţii / 10 ţări că a noastră”. Dacă privim la performanţa Ţărilor de Jos, da, teoretic se poate.
Dacă devenim realişti, probabil că România are potenţial real de a hrăni “doar” 3-4 ţări ca a noastră, dar cu alimente DE CALITATE, crescute în regim “industrial” prin prisma metodelor, însă fără a forţa solul cu chimicale.
Din perspectiva mea de connoisseur care are deja 4 unghiuri majore: 1) Client / consumator de alimente (şi ţin la această primă calitate în dezbatere în faţă oricărui Antreprenor Agro-Food sau HoReCa, pe principiul de bază în Marketing ”Clientul nostru, stăpânul nostru ”); 2) Ca nepot şi strănepot de ţărani-fermieri din Ţara Oltului (Făgăraşului) şi Ţara Hârtibaciului şi de păstori şi producători de brânză din Poiana Sibiului; 3) Din perspectiva de economist pasionat de dezvoltarea ţării; 4) Consultant de afaceri cu zeci de clienţi din Agro-Food & Agro la activ,
…cred că ideală ar fi o combinaţie între agricultura mare “de scală” şi micii gospodari - care să producă pentru piaţă, asociindu-se în cooperative de comerţ & branding & marketing - şi nu microproductie în cămara familiei.
Pe plan mondial şi european avem multe de învăţat de la multe naţiuni mai avansate – fără a renunta la ”mâncarea cu gust” pe care o laudă toţi turiştii străini ce ne calcă pragul sau la reţetele tradiţionale româneşti.
Modelul Franţei şi Olandei (sau Danemarcei, Germaniei pe anume sectoare) pe Agro & Agro-Food performanţă.
Cel al Italiei brand ”EATALY” şi al gastronomiei GOURMET a Franţei pe tronsonul al 2-lea de mici gospodari.
CIFRELE sectorului AGRO-FOOD: cifra de afaceri cumulată s-a apropiat de 20 de miliarde euro în 2024, incluzând aici şi sectorul de băuturi non-alcoolice şi pe cele alcoolice, dar şi prelucrarea tutunului (net, fără acize
Foarte bune echilibrele bilanţiere şi financiare medii ale sectorului Agro-Food-RO, aşa cum se văd din superba Analiză DU-PONT a B-2-Info: Levier financiar 2,0, indicând capital propriu de minim 33% din Total Active-Pasive, o încurajatoare marja de Profit Net 7,0% şi ROE 18,1% profit pe capitalul propriu, indicând o recuperare a investiţiei în <6 ani. Plus tendinţa de îmbunătăţire în ultimii 7 ani (grafic mijloc-stânga, respectiv, mijloc-dreapta).
Mâncăm deja de 45 miliarde euro / 50 miliarde dolari anual, iar din suma asta IMPORT NET sub 10%
După cum spuneam şi în alte analize sau editoriale, noi, românii, am ajuns azi să mâncăm de 45 miliarde de euro (sau de 50 miliarde de dolari) anual, dar asta nu înseamnă defel că ”mâncăm jumătate din import”, cum eronat afirmă mulţi antreprenori şi politicieni şi jurnalişti la conferinţe, în veritabile VĂICĂRELI PUBLICE.
Văicăreli publice nesusţinute de cifre: importurile au un deficit net de 5-6 miliarde euro doar dacă se ”torturează statistica” şi se exclud excedentele României pe cerealele, oleaginoase şi animalele vii, pe de o parte, dar şi ţigările, produsele de tutun încălzit şi vaping (şi ele tot prelucrare agricolă – vezi Anexă I Tratat UE).
Însă cei 2-3 miliarde import net (sau 5-6 miliarde calculat de anumiţi jurnalişti) se împart la 45-50 miliarde euro!
Şi aceste 2-3 mld. Euro sunt compensaţi cam jumătate de excedentul din Tutun (&Băuturi): 2,47 mld. euro export / 1,22 mld. euro import în anul 2024: https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ce12r24.pdf
Sigur că o ţară cu potenţialul agricol al României ar trebui să ajungă exportator net pe piaţă U.E: vom vedea în partea a 2-a a analizei care au fost cauzele ce ne-au ţinut în loc: în opinia mea, nu lipsa banilor sau a subventilor mai mari CapEx sau OpEx, cum se tot invocă, sau dobânzi bancare mari, ci în primul rând lipsa culturii economice şi financiare de baza, adaptată secolelor XX şi XXI; şi a curajului antreprenorial de a trece graniţele, aş adaugă.
IMPORTUL e doar diferenţa dintre CONSUM şi PRODUCŢIA fără EXPORT: Consum = Producţie – Export + Import.
Că să estimăm rapid producţia, avem aşa: 20 miliarde euro din Agricultură (suma afacerilor 2024 sector vegetal şi zootehnic, fără servicii agricole, altfel ar fi >20,5 miliarde euro) şi alte 20 miliarde euro cumulat din Agro-Food (& băuturi & tutun – aşa se consideră întreg sectorul conform Anexei 1 a Tratatului U.E. – baza fondurilor UE).
Aşadar un 40 miliarde euro din care trebuie scăzute fluxurile dintre cele două sectoare (materiile prime agro fără cele exportate* se prelucrează de către sectorul local agro-food) pentru o consolidare financiară corectă; dată fiind ponderea VAB în Agro-Food (VAB egal 30% din cifra de afaceri), o estimare cât mai aproape de adevăr ar fi că din cele 20 de miliarde Agricultură, <1/4 sunt exporturi şi >3/4 se prelucrează în ţară şi probabil un maxim de 10 miliarde din aceste 15,5 miliarde euro fluxuri inter-sectoare ar trebui scăzut la consolidare. Apoi procedăm să scădem din suma veniturilor de 20 mld. euro Agro-Food cei 2,2 miliarde euro ies spre la export*: vezi mai jos.
Am amintit că avem şi exporturi de produse Tutun & Băuturi de 2,4 mld. euro. Că rezultat, cifra de afaceri consolidată din Agricultură & Agro-Food care duce în CONSUMUL intern ar da astfel 26 miliarde euro în loc de 40 mld. euro neconsolidat şi incluzând exporturile. Asta este Producţia consumată intern, preţuri franco-fabrică.
La astea se adaugă apoi valoarea adăugată de celelalte etaje de pe lanţul de valoare: Distribuitorii (comercianţii en-gros) şi Logistică + Retailul (comerţul en detail / cu amănuntul); şi în paralel cu aceştia, sectorul restaurante, cantine şi baruri-cafenele, numit generic HoReCa. În final, ajungem la cei 45 – 50 miliarde euro la consumator.
* Exporturi estimate la 4,4 miliarde euro pe Agricultură în 2024, din totalul de 6,6 miliarde de euro, restul de 2,2 miliarde euro fiind Alimente procesate, vezi tabelul de mai jos realizat de un ziar de business după cifre INS:
Statista, portalul din Germania îmi confirmă ordinul de mărime de 50 mld. la care ajunsesem indirect, prin analiză P.I.B. de la INS, cuplat cu proporţia consumului şi a cheltuielilor de alimente şi băuturi ale gospodăriilor:
https://www.statista.com/outlook/cmo/food/românia ”ROMÂNIA: Revenue în the Food market amounts to US $ 49.28 bn în 2025. The market is expected to grow annually by 5.35% (CAGR 2025-2030)”
Reanalizând tabelul, constatăm cu bucurie că în sfârşit se recunoaşte şi în zona jurnalismului de business din România PROGRESUL fantastic al sectorului autohton de Agricultură şi Agro-Food de la aderarea la U.E.: de 12 ori cantitativ, în tone (vezi 1193% în tabel), respectiv de 9 ori în euro. Şi deflatat cu cei 1,47 inflaţia cumulată a monedei Euro în cei 18 ani, avem 897% / 1,4731 (vezi mai jos în următorul capitol metodă şi calculul), rezultă 609%: tot e o suma de >6 ori mai mare! Aşadar de x12 ori mai mare cantitativ şi de x6 ori în bani Euro deflatati.
Problema este – după cum vom arăta în următorul capitol - că CEREREA cantitativă şi mai ales calitativă a consumatorului / clientului din România a crescut încă mai repede (poate brusc e cuvântul potrivit) decât Oferta.
Mai jos grafice din ”Breviar statistic , România în cifre ” INS, apoi din studiul anual Food & Drink Europe.
Se observă comparând cifrele din Breviarul România în cifre de acum 7 – 10 ani că tendinţa de scădere a proporţiei alimentelor si băuturilor s-a inversat în anii recenţi, după pandemie, pe baza scumpirilor pe alimente:
https://www.fooddrinkeurope.eu/wp-content/uploads/2025/01/FoodDrinkEurope-Dată-Trends-2024.pdf
Sectorul Agro-Food din România creşte frumos, dar încă nu ţine pasul nici cu Cererea crescută brusc provenită din dublarea-triplarea* salariilor Românilor de la intrarea în UE; cu o accelerare recentă…
…dar nici cu sofisticarea consumatorului după 24 de ani de comerţ modern şi de Turism masiv “afară”
* De la 308 Euro în Mai 2007 la 1.087 Euro în Mai 2025 (venitul salarial mediu net atinsese un vârf de 1.150 euro de Paşte şi înainte ca leul să treacă de pragul de 5,0); sau de la 1.012 RON în Mai 2007 la 5.508 RON în Mai 2025.
Indice 2,394 sau de 2,4 ori sau 240% sau rată +140% au crescut în mod REAL salariile din Mai 2007 în Mai 2025.
Metodologie: luăm ultima luna comunicată de INS: Mai 2025; comparăm cu cea din 2007: câştig salarial mediu INS (verificat şi să nu fi fost cu Paşte Ortodox, aşadar cu prime, că Aprilie 2025); comparăm cu Mai 2007 de acum 18 ani, relevant din două mari motive: odată că abia intrasem oficial în U.E. şi a două oară că a fost ultimul an relativ normal din acel şir de ani de mare avant economic, dar era totuşi cu un an înainte de “bulă” care s-a format şi la noi – chiar dacă în plan imobiliar şi al creditului – în 2008, care apoi a fost spartă de evoluţia din 2009 (criză Lehman Brothers pe plan mondial), apoi Guvernul Boc-Băsescu a tăiat 25% din salariile bugetarilor; astfel, deşi nominal nu au scăzut – pe fondul inflaţiei pe leu -, salariile din 2010-2011 au fost distorsionate: în mod real mai mici raportate la inflaţie şi la cursul dolar sau euro reaşezat.
Din asta obţinem o creştere de 3,5 ori = 353% în Euro nedeflatat în 18 ani; căutăm inflaţia pe Euro / 18 ani = 1,4731, adică 100 euro de atunci ar valora 147,3 euro azi.
Ajustăm mai departe cu inflaţia şi obţinem Salariile REALE ale Românilor de 2,4 ori mai mari în Euro (deflatat).
Metodă alternativă: deflatam direct din inflaţia cumulată pe RON: 5508 / 1012 = 544% => 544% / 2,24 = 243%.
Aşadar, veniturile românului mediu cresc de 2,4 ori real în 18 ani, dar proporţia cheltuielilor cu mâncarea - deşi scade - nu scade proporţional, ci cel mult marginal; astfel, consumatorii au o azi putere de cumpărare foarte ridicată: 45 miliarde euro şi 50 miliarde dolari dacă calculăm la achiziţia din magazinele de retail şi din HoReCa.
Industria Alimentară a României a crescut în aceşti ani, dar nu a ţinut pasul cu creşterea de venituri bruscă şi cu creşterea inerentă a PRETENŢIILOR consumatorului autohton: de CALITATE şi de BRANDING-MARKETING / REŢETE şi GUSTURI tot mai sofisticate; să nu uităm că cele <10 miliarde euro anual cheltuite de clasa medie a României în străînătate înseamnă şi EXPUNERE la noi mâncăruri / noi obiceiuri gastronomice / noi bucătării.
În plus, venirea celor >15 lanţuri de Retail & Cash&Carry din Vest, din care au rămas astăzi 9 reţele (a 10-a fiind locală La Cocoş), a contribuit decisiv la formarea acestor pretenţii de calitate / gusturi noi / sofisticare şi căutare (şi) a DIVERSITĂŢIi pe rafturi, dincolo de preţul cel mai mic (”mantra” de >3 decenii a publicitarului român).
Resorturile Macro-Politice – Wage-Led growth până ne-a pus Bruxellesul în colţ, în genunchi, pe coji de porumb
Iar tendinţele descrise mai sus s-au accentuat cumva în ultima decadă, caracterizată de cel puţin 2 fenomene: creşterea şi mai bruscă a Salariilor MINIM & mediu din zona “BUGETARI” – şi în paralel a PENSIILOR -, în prima faza determinată de politică ” WAGE-LED GROWTH” promovată de Guvernele PSD, care au considerat că aceasta e soluţia pentru a rebalansa ”Masa Salarială” şi puterea votanţilor lor versus profitabilitatea firmelor şi companiilor din România, mai ales cele multinaţionale. Mediul privat nu a avut de ales şi a plusat şi el la salarii.
Apoi, în faza a 2-a, după criza pandemică C-19, a fost vorba fie de bani alocaţi ”din elicopter” pentru şomajul tehnic, concediile medicale pe scară largă şi închiderea unor sectoare economice din raţiuni sanitare; ulterior, de continuare a acestor politici de mai sus în timpul Guvernului ştafeta PSD-PNL, din raţiuni pur electorale; pe care le decontăm azi cu vârf şi îndesat, după o deraiere până la 9,3% a deficitului bugetar pe standard cash ESA.
Conspiraţia marilor IKA împotriva producătorului, în favoarea importurilor? Sau cifre netratate, înşelătoare?
Conferinţe recente organizate de un mare ziar de business reliefau faptul că industria agro-food ar fi crescut cu doar +30% în 10 ani ? (că VAB, valoare adăugată brută), iar sectorul Comerţ Retail alimentar (IKA) cu +314%!
Le deflatam cu 21,5% inflaţia euro 2012-2022 şi ritmul rămâne înalt: x3,41 sau +241% în 10 ani. Dublu în termeni reali faţă de creşterea reală a VAB Agro-Food de +127% – recalculată mai jos. Totuşi, nu de 10 ori ! Astea sunt doar cifre perfecte pentru a acuză conspiraţia marilor reţele vestice împotriva producătorului român.
Astfel, analiza noastră ”7 Motoare … ” din News.ro din iulie relevă cu totul altceva, tot pe baza datelor INS:
Între 2002 şi 2012 în lei a crescut, dar în Euro (constant, baza 2022) a scăzut de la 3,5 mld. euro la doar 3,0 mld. euro, cu un CAGR** de 98,4% că indice sau -1,6% că rată de scădere echivalentă. E vorba de o analiză tot din deceniu în deceniu, dar cu baza în 2022 (ultimul an disponibil granular că PIB sectoare la INS / conturi naţionale).
** CAGR este creşterea medie cumulativă; ex. 10% în doi ani consecutivi va duce la 110,0% * 110,0% = 121,0%.
În schimb, în deceniul următor, între 2012 şi 2022, industria României de Agro-Food a reuşit un CAGR frumos de +8,5% anual (din nou, nu în RON, ci în EUR şi nu în euro cu inflaţie, ci recalculat să fie Euro constant din 2022).
Astfel, de la 3,0 mld. euro a urcat la 6,8 mld euro acest VAB al industriei alimentare: x2,27 sau +127% ! Mai mic decât +241% (x3,41) calculat pentru sectorul de Retail, Comerţul alimentar cu amănuntul. Dar o creştere bună.
** Cu portocaliu la +3,4% în tabel e CAGR rezultant pe 2 decenii (media între -1,6% şi +8,5% din deceniile studiate).
În analiza amintită, am prognozat următoarea decadă 2022 – 2032 în 2 scenarii: unul cu CAGR +8,0%, consistent cu deceniul anterior, iar celălalt cu CAGR dublu la +16,0%, sperând că antreprenorii locali vor învăţa din lecţia poloneză şi din economia capitalistă bazată pe performanţă şi concurenţă şi economii de scala – vezi Partea ll.
Verificăm cu studiul pe RETAIL publicat de cercetători locali pentru fundaţia germană Friedrich-Ebert-Stiftung:
Vedem cum VAB Comerţ cu Amănuntul (Retail) e de <4% din PIB în 2002, urcă la <5% în 2007, coboară iar la <4% în 2012 şi apoi urcă brusc spre 6% în 2017. Pe această serie de date avem că evoluţie în deceniul 2012-2022 un x3,34 sau +234% la VAB în euro nedeflatati (17,64/5,28), iar deflatat ajungem la avans real de x2,75 sau +175%.
Graficul din stânga este preluat din studiu, iar calculul din tabelul sintetic din dreapta ne aparţine.
https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15818.pdf
Astfel, putem observa că sectorul Agro-Food din România creşte totuşi cu măcar 2/3 din ritmul Comerţului: x2,27 vs x3,34 între 2012 şi 2022 (sau 3/4 luat că rată: +127% real, deflatat în 10 ani faţă de +175% real tot în 10 ani).
Cifrele retratate prin deflatare, pentru o corectă comparabilitate – şi verificate alternativ inclusiv cu studiul fundaţiei FE - demontează aşadar narativa ”conspiraţiei” cu ritmul de 10:1 Comerţ vs. Producţie Agro-Food.
Totuşi, validează pre-concluzia noastră din subtitlul analizei, explicitată sus: faptul că atât puterea de cumpărare, cât şi sofisticarea consumatorului din România au crescut în aceşti ani poate prea rapid, peste ce a putut furniza OFERTA internă – Antreprenorii şi Mulţi-Naţionalele care produc la noi, deopotrivă. Sau poate că nu acestea au crescut prea rapid, cât ADAPTAREA a fost PREA LENTĂ. Şi da, dacă privesc frazele-cheie şi cuvintele-cheie care se rostesc în aceste conferinţe dedicate fie industriei alimentare, fie comerţului de profil, eu “îngheţ”!
Mulţi vorbesc de noi fonduri UE şi ajutoare de stat tip CAPEX; iar astea sunt din abundenţă de pe vremea SAPARD, din 2003. În multe zone de procesare e deja supracapacitate, nu acolo e problema!
Alţii vorbesc de SUBVENŢII (parţial legitim), dar mai nimeni nu vorbeşte de NEVOIA clientului & CALITATE, MARKETING axat pe client şi ECONOMII de SCALA; apoi de reluarea ciclului enumerat, prin INOVAŢII constante.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
