Dispărut de peste 80 de ani, tabloul „Villa Pilar” (1940), realizat de Leonora Carrington în timpul internării sale într-un spital de psihiatrie din Spania, a fost regăsit în arhivele familiale ale doctorului Luis Morales, care o îngrijea la acea vreme. Opera va fi prezentată publicului în perioada 1 iulie - 10 august, în cadrul expoziţiei „Leonora Carrington: The Symptomatic Surreal”, organizată la Muzeul Freud din Londra.
Această redescoperire are loc în contextul în care artista, născută în Marea Britanie în 1917 şi devenită una dintre marile figuri ale suprarealismului, face deja obiectul unei importante retrospective la Muzeul Luxemburg din Paris. Expoziţia londoneză este prima care reuneşte lucrările realizate de Carrington în cele şase luni petrecute într-un sanatoriu spaniol în 1940, scrie Le Figaro.
Istoria „Villa Pilar” este indisolubil legată de unul dintre cele mai tragice episoade din viaţa artistei.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Leonora Carrington este profund afectată de arestarea şi apoi de deportarea partenerului său, pictorul suprarealist Max Ernst. După ce a fugit din Franţa ocupată în Spania, unde, potrivit biografilor, va fi victima unui viol colectiv comis de soldaţi ai regimului lui Franco, ea cade într-o gravă criză psihiatrică.
Îngrijorată de starea ei, familia o internează la sanatoriul Peña Castillo, lângă Santander. Psihiatrul ei, Luis Morales, îi administrează zilnic Cardiazol, un tratament menit să provoace crize convulsive, considerat la acea vreme o practică obişnuită. În povestea sa autobiografică „Down Below”, publicată în 1945, artista descrie violenţa acestor experienţe: „Eram cuprinsă de convulsii, arătam îngrozitor, făceam grimase, iar acestea se repetau pe tot corpul meu”.
Pictura ca refugiu în faţa internării
În ciuda tratamentelor, Carrington continuă să deseneze şi să picteze. Psihiatrul ei o încurajează chiar să continue această activitate pentru a o ajuta să-şi structureze gândurile. Majoritatea acestor opere au dispărut de-a lungul timpului. Până acum nu mai existau decât un caiet de schiţe, dispersat la o licitaţie în 2004, şi un tablou cunoscut sub numele de „Down Below”.
„Villa Pilar” era documentată, dar locul în care se afla rămânea necunoscut. Cercetările efectuate de echipele viitorului centru de artă Faro Santander au permis în cele din urmă identificarea descendenţilor doctorului Morales, care au păstrat discret opera de câteva decenii. Aceştia au acceptat să o împrumute pentru expoziţia de la Londra.
Tabloul dezvăluie deja mai multe teme care vor deveni centrale în universul lui Carrington. Descoperim aici un peisaj verde, populat de creaturi hibride, între om şi animal. Un leu, un leopard şi un bivol antropomorfi se află alături de alte figuri enigmatice.
Tabloul prezintă, de asemenea, simboluri recurente ale artistei, în special calul, adesea considerat alter ego-ul ei, precum şi păunul, asociat cu nemurirea. Aceste motive prefigurează imaginarul ezoteric, alchimic şi mitologic pe care îl va dezvolta mai târziu în Mexic.
Prin aceste creaturi şi peisaje onirice, Carrington pare să înfăţişeze sanatoriul ca pe o lume subterană populată de metamorfoze şi realităţi paralele. Opera ilustrează astfel modul în care artista şi-a transformat experienţa traumatică într-un limbaj vizual.
Medikatv.ro
