Scriitorul britanic M. John Harrison a câştigat luni Premiul Booker pentru ficţiune cu „The End of Everything”, un roman distopic satiric ale cărui teme legate de „catastrofă şi apocalipsă” rezonează cu vremurile noastre tulburi.
Este prima operă de science-fiction care câştigă prestigiosul premiu literar în valoare de 50.000 de lire sterline (67.000 de dolari), dar Harrison, în vârstă de 81 de ani, a declarat că nu doreşte să fie îngrădit de eticheta de science-fiction. El a afirmat că recunoaşterea, după şase decenii de carieră literară, demonstrează că epoca în care „genurile erau considerate bariere, categorii rigide, s-a încheiat”.
„The End of Everything” se desfăşoară pe coasta engleză a Canalului Mânecii, într-un viitor apropiat, după ce o calamitate nespecificată a distrus societatea şi a adus în Marea Britanie un val de entităţi extraterestre enigmatice. Povestea se concentrează pe un culegător de obiecte de pe plajă care locuieşte împreună cu mătuşa sa, şi descoperă pe ţărm un artefact misterios, capabil să-şi schimbe forma.
Întrebat ce doreşte să transmită cititorilor, Harrison a răspuns: „Este o lume sumbră şi va rămâne aşa. Şi este ciudată. Dar, la final, s-ar putea să existe un fel de... Nu aş spune speranţă sau o rezolvare, dar s-ar putea să existe un fel de uşurare”.
Criticii au lăudat umorul negru al cărţii, deşi unii au fost derutaţi de naraţiunea sa evazivă.
Mary Beard, care a prezidat juriul, a afirmat că această carte reprezintă „politica prezentului privită prin prisma viitorului” şi că vorbeşte despre o societate „care trece printr-o catastrofă pe care nu o înţelege cu adevărat”.
Harrison a lucrat mulţi ani pentru revista de ficţiune speculativă New Worlds şi a câştigat Premiul „Arthur C. Clarke” pentru ficţiune ştiinţifică cu „Nova Swing”. Deşi graniţele dintre genurile literare sunt din ce în ce mai estompate, este încă rar ca o operă de ficţiune ştiinţifică să câştige un premiu literar important.
Înainte de a câştiga premiul, Harrison a declarat că „a muncit timp de 40-50 de ani pentru a schimba echilibrul, atât în calitate de romancier, cât şi de critic. De ce o operă de ficţiune ştiinţifică bine scrisă nu ar trebui considerată ficţiune literară?”.
După ce a câştigat premiul, el a afirmat că industria editorială nu a făcut nimic pentru a elimina barierele dintre categorii, a consemnat AP.
„În zilele noastre, aproape că nu mai are rost să-ţi scrii propria carte, pentru că va fi prezentată ca altceva doar pentru a fi vândută”, a spus el. „Într-o anumită măsură, acest lucru este destul de jignitor” pentru autor.
El a afirmat că recunoaşterea Premiului Booker „îţi dă dreptul să fii ceea ce eşti, fără să ai o etichetă lipită pe frunte”.
Gaby Wood, directorul executiv al Fundaţiei Premiului Booker, a subliniat că premiul a eliminat referirile la „ficţiunea literară” din materialele sale, deoarece „toată ficţiunea este literară”.
Înfiinţat în 1969, Premiul Booker este deschis romanelor în limba engleză din orice ţară, publicate în Regatul Unit şi Irlanda, şi este cunoscut pentru faptul că le schimbă în mod decisiv cariera scriitorilor.
Printre câştigătorii premiului se numără Salman Rushdie, Ian McEwan şi Arundhati Roy. Câştigătorul de anul trecut a fost romanul „Flesh”, scris de scriitorul maghiaro-britanic David Szalay.
Harrison este cel mai în vârstă scriitor care a câştigat Premiul Booker, fiind cu doi ani mai în vârstă decât Margaret Atwood atunci când aceasta a câştigat în 2019. „The End of Everything” este al 13-lea roman al său. Însă Beard a afirmat că premiul nu este, în mod cert, „un premiu pentru întreaga carieră”.



























