Vizionarea unor filme dramatice şi emoţionante contribuie la creşterea sentimentului de coeziune socială şi eliberează în organismele privitorilor o serie de ”analgezice naturale”, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Oxford din Marea Britanie, informează BBC.
Noul studiu ar putea să explice motivul pentru care oamenii se simt în general atraşi de filmele de ficţiune cu conţinuturi dramatice, chiar dacă acestea îi fac pe spectatori să plângă în timpul sau la finalul proiecţiei.
Experimentele realizate la Universitatea Oxford sugerează că filmele cu o finalitate tragică şi alte opere cinematografice dramatice declanşează eliberarea în organismul uman a unor substanţe care generează o stare de bine, denumite ”endorfine”.
Ele acţionează ca nişte analgezice naturale şi îi ajută pe spectatori să stabilească o legătură de ordin emoţional cu oamenii din jur, afirmă autorii acestui studiu, ce a fost publicat în jurnalul ştiinţific Open Science, editat de Royal Society.
Fascinaţia oamenilor pentru poveşti s-a clădit încă din timpuri străvechi, când primii oameni au început să se reunească în comunităţi de vânători-culegători, a explicat profesorul Robin Dunbar, coordonatorul studiului.
Aprecierea ficţiunii reprezintă o caracteristică distinctivă a societăţii umane, dar, până la acest studiu, savanţii nu au analizat felul în care apetitul pentru ficţiune al oamenilor a evoluat pe parcursul mileniilor.
Savanţi, psihologi şi specialişti în literatură clasică de la Oxford au decis să verifice dacă dramele declanşează eliberarea în organism a endorfinelor - substanţe chimice care acţionează la nivelul creierului, făcându-l să ignore durerea.
Voluntarii din primul grup au asistat la o proiecţie a filmului ”Stuart: O viaţă spusă invers/ Stuart: A Life Backwards”, o ecranizare dramatică a poveştii unui cerşetor care a avut o copilărie tragică.
Voluntarii din al doilea grup au vizionat documentare despre subiecte neutre.
Cercetătorii au testat modificările în privinţa rezistenţei la durere, înainte şi după proiecţii, iar pe durata acestora au măsurat sinteza de endorfine cu ajutorul ”wall-sit test”, un test de măsurare a rezistenţei fizice şi a gradului de pregătire fizică, în timpul căruia participanţii stau cu spatele lipit de un perete, ca şi cum ar sta pe un scaun, cu genunchii flexaţi la 90 de grade şi cu ambele mâini întinse înspre înainte, încercând să reziste cât mai mult timp în această poziţie.
”Aceia care au avut cele mai puternice reacţii emoţionale au prezentat, de asemenea, cele mai mari creşteri ale nivelului de durere, cu cât simţul lor de comuniune cu grupul era mai mare”, a explicat profesorul Dunbar.
Cercetătorul britanic consideră că afinitatea oamenilor pentru ficţiunile emoţionale ar fi evoluat în contextul coeziunii grupurilor sociale, deoarece efectul endorfinelor a fost constatat şi în cazul comediilor, cântecelor şi dansurilor.
”Nu putem spune că o singură substanţă chimică reprezintă motivul unic ce explică preferinţa pentru ficţiunea dramatică - pentru că există şi alte aspecte ale psihologiei umane care se manifestă - însă noi credem că endorfinele sunt un motiv important ce explică aprecierea ficţiunii de către oameni”, a adăugat profesorul Dunbar.
Studiul realizat la Universitatea Oxford a reprezentat o colaborare inedită între experţi din mai multe discipline artistice şi ştiinţifice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
