Dramaturg, romancier şi poet, pictor şi cineast, Gao Xingjian, laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe 2000, este unul dintre invitaţii speciali ai Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi. La o conferinţă care a avut loc joi, el a vorbit despre angajarea socio-politică a literaturii, despre umor şi despre ideologie şi a povestit cum a tradus în limba chineză, pe ascuns, „Cântăreaţa cheală” a lui Ionesco.
A trăit în China între 1940 şi 1987. După numeroase probleme cu autorităţile chineze, a părăsit ţara natală şi s-a stabilit în Franţa, după evenimentele din piaţa Tiananmen. Capodoperele sale sunt „Muntele sufletului” (1995) şi „Cartea unui om singur” (2000), roman autobiografic. În limba română au apărut „O undiţă pentru bunicul meu” (Polirom, 2017) şi „Literatură şi libertate” (Editura muzeelor literare, 2017).
Este cetăţean francez din 1998, iar în 1992 a fost decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor de către guvernul acestei ţări. În anul 2000, preşedintele Franţei l-a numit Cavaler al Legiunii de Onoare.
În discursul de primire a Nobelului, el a spus: „Scriitorul este un om obişnuit, poate unul mai puţin sensibil, iar oamenii sensibili sunt întodeauna şi mai fragili. Scriitorul nu e nici purtător de cuvânt al poporului şi nici încarnarea justiţiei”.
De la „Cântăreaţa cheală” în chineză la comercialul zilelor noastre
Pentru prima dată în România, Xingjian s-a declarat încântat de entuziasmul arătat pentru cultură aici.
Singurul scriitor de origine română pe care l-a cunoscut prin scrierea lui este Eugène Ionesco. „În China, pe vremea revoluţiei culturale, când existau controale peste tot, pe ascuns, am tradus în chineză piesa lui «Cântăreaţa cheală». Nu mă gândeam că această traducere va fi publicată într-o zi, pentru că am făcut-o pe ascuns. El este un inventator, un creator chiar de limbă franceză. Chiar dacă am tradus în chineză, nu există un chinez care să se recunoască, care să corespundă scrierii lui Ionesco. A trebuit să creez o limbă chineză care să corespundă acestei scriituri. Cred că am reuşit”.
Traducerea în chineză a fost publicată ulterior şi este prima variantă în această limbă a piesei lui Ionesco.
Volumul de proză „O undiţă pentru bunicul meu", apărut recent la editura Polirom, vorbeşte despre ideologia „înţepenită a secolului XX” din care lumea trebuie să iasă.
„Cel mai recent eseu al meu, a cărui traducere tocmai a fost publicată în limba română, este mai curând o scurtă concluzie a activităţilor mele literare şi artistice. Esenţialul este că trebuie să ieşim din ideologia înţepenită a secolului XX. Devine o dogmă precum comunismul, care blochează viaţa adevărată a gândirii, inclusiv noţiunea de modernitate. Dar în zilele noastre totul devine comercial”, a explicat scriitorul.
Gao Xingjian apreciază cultura divertismentului, în acest caz, spune el, „comercialul şi publicitatea sunt necesare”.
„Pe lângă acest tip de cultură, există o alta mult mai serioasă. Încă din Antichitate, există o cultură care aduce mărturii despre existenţa umană - literatura. Ea merge dincolo de legile vieţii, de cele ale corectitudinii politice, pentru că atinge natura umană, complexitatea ei”.
Gao Xingjian este de părere că, în epoca mondializării, chestiunea identităţii naţionale este una impusă de o anumită politică ce grevează literatura. „Arta trece dincolo de politicile momentului. De aceea am lansat un apel pentru renaştere, care nu era adresat unei anumite ţări, ci întregii omeniri”.
Literatură şi ideologie
„Angajarea socio-politică a literaturii, a artei, este boala secolului XX”, e de părere scriitorul. „La greci, la romani, nu întâlneai aşa ceva, nici în Renaştere. Epidemia asta este specifică secolului XX. Ea sufocă adevărata creaţie. Arta şi literatura sunt puse în serviciul unui anumit interes politic. Politica trece foarte repede, însă arta şi literatura au viaţa lungă. Socialismul, fascismul, naţionalismul, chiar şi feminismul, toate sunt acolo. Sunt o invenţie a secolului trecut. Această epidemie se transmite până astăzi. Cum să facem să ieşim din ea? Asta este problema”.
Umorul este inteligenţă, o judecată estetică
Pentru că în urmă cu o zi scriitorul britanic Jonathan Coe spunea că autorii care adaugă o doză de umor în opera lor sunt foarte rar premiaţi, Xingjian a vorbit la rândul său despre această formă de inteligenţă, cum o numeşte.
„Umorul este inteligenţă”, a spus el, fără a fi de acord cu invensul acesteia. „Este o privire care merge dincolo de lucrurile pe care le vedem. Este o judecată estetică. Nu e o judecată politică, nu e una bună sau rea, e o judecată estetică legată de emoţiile umane. Dacă avem simţul umorului, înseamnă că suntem inteligenţi, că suntem oameni. Chiar şi umorul negru este necesar. Când ne confruntăm cu o situaţie grea, chiar înfricoşătoare, recurgem la umorul negru”.
Umorul este universal, a afirmat Xingjian. „Nu există umor chinezesc, englez sau ceh. Nu văd diferenţa. Este umor”.
„Sunt un cetăţean al lumii. Nu cred că mă voi întoarce în China în timpul vieţii”
Întrebat dacă scrisul îi vindecă dorul de ţară, Xingjian a vorbit despre nostalgie şi despre China. „Dacă nu reuşeşti să ieşi din ea, este cu adevărat o boală. Eşti mereu prins de trecut şi asta te orbeşte în faţa realităţii. Este trist pentru un scriitor”.
Spune că se consideră un cetăţean al lumii. „Am o cu totul altă viaţă dincolo de graniţele Chinei. Nu cred că mă voi întoarce în timpul vieţii. Sunt un cetăţean al lumii, pentru că piesele mele au fost jucate în lumea întreagă. Când am primit premiul Nobel, presa chineză a spus că un francez a câştigat. Era adevărat”.
Gao Xingjian va fi prezent, vineri, la „Serile FILIT”, unde va purta un dialog cu Bogdan Ghiu.
Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi 2017 se va încheia duminică.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
