Scopul principal al cărţii „Babel. La început a fost cuvântul” „este să relativizez poziţia noastră în univers, în primul rând ca români, în al doilea rând ca vorbitori de o limbă indo-europeană”, a spus Dan Alexe la evenimentul de lansare a cărţii, marţi, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
„Pentru mine scopul principal al cărţii a fost să relativizez poziţia noastră în univers, în primul rând ca români, în al doilea rând ca vorbitori de o limbă indo-europeană pe care o credem standard universal, poziţia noastră istorică, s.a. Pentru mine a fost o revelaţie când am ajuns în Caucaz şi am descoperit complexitatea lingvistică de acolo şi mai ales că Caucazul este vizavi de Vama Veche. Noi, când stăm pe plajă nu ne imaginăm că peste mare sunt oameni care vorbesc nişte limbi de o bizarerie şi de o complexitate care parcă îi transformă în altă planetă şi în momentul în care luăm contact cu universul lor lingvistic şi ne dăm seama că de fapt aparţinem aceluiaşi context climatic, geografic, dar diversitatea e atât de uriaşă, asta ne ajută să ne relativizăm poziţia. Nu e nimic intrinsec, superior, în faptul că vorbim o limbă indo-europeană, romanică care este limba română. La câteva sute de km peste Marea Neagră sunt oameni care vorbesc nişte limbi de o complexitate de neimaginat. Şi nimeni nu se ocupă de asta. Nici ruşii nu s-au ocupat de asta, nici imperiul sovietic, puţin nişte lingvişti le-au creat sisteme de scriere în chirilice. Relieful nu influenţează limba, ci păstrează diversitatea lingvistică. În Caucaz, diversitatea lingvistică este mai mare decât în toată Europa şi Asia reunită. Când cineva spune limbi caucaziene, arată ignoranţă. Nu există o familie de limbi caucaziene, există trei familii locale total distincte între ele, plus celelalte limbi care au venit după aceea, armeana, oseta, acestea sunt limbi indo-europene venite istoric mai târziu, plus limbile turcice, rusa. Caucazul este un rezervor de limbi ale vorbitorilor din stepă care s-au refugiat acolo. Când realizezi această complexitate uriaşă, îţi dai seama de uniformitatea noastră europeană, de faptul că între germană şi franceză nu e nicio diferenţă structurală”, a explicat Dan Alexe.
„Limba bască este un hazard al istoriei”, spune Dan Alexe, care subliniază şi că „Nu putem şti ce limbi vorbeau dacii, dacă în munţi se vorbeau limbi neindoeuropene, nimeni nu ştie”.
Dan Alexe face, în această carte, „o demonstraţie despre alfabetul pe care îl folosesc sârbii şi croaţii şi despre coincidenţa sunetelor şi a semnelor”. Vorbeşte şi despre folosirea „Belarus” în loc de „Bielorusia”, „Beijing” în loc de Pekin, aşa cum folosesc mai toate poporele latine. „Pekin s-a spus din Evul Mediu. Doar în România, dintr-un fel de supuşenie faţă de anglo-saxonă, scriem Beijing”.
„Originea limbajului a fascinat întotdeauna omenirea, în toate culturile. Cu toate astea, misterul acelei origini rămâne total, ceea ce nu ne împiedică să-l abordăm aici, în această carte care nu este altceva decât o iniţiere ludică în ştiinţa lingvisticii şi în care încercăm să curăţăm această taină a originii limbajului uman şi a clasificării limbilor de vegetaţia luxuriantă a miturilor populare şi a ideilor preconcepute. Aceasta este şi o carte care te va învăţa că, dacă aşa ai procedat, ai făcut rău abandonând, la o vârstă încă fragedă, studiul limbii franceze (sau ruse, germane etc.) ori al alteia pentru care simţeai că ai fi avut o vocaţie, dar te-au descurajat profesorii rigizi, care la rândul lor fuseseră traumatizaţi de predecesorii lor tiranici şi dispreţuitori şi care n-au făcut decât să-ţi transmită convingerea că diversitatea nesfârşită şi aparent inutilă a limbilor este o pedeapsă şi un chin. Vei mai afla aici şi care e cea mai bună metodă pentru a învăţa o limbă străină (sau mai multe, oricâte); de ce româna nu datorează nimic limbii ruse; sau care este cea mai satisfăcătoare clasificare a limbilor vorbite pe planetă, imaginabile sau posibile”, spune autorul Dan Alexe.
Scriitor, cineast, lingvist, călător, Dan Alexe (n. 1961) a băut cu generalul Dudaev şi cu ultimii evrei din Afganistan, a făcut reportaje despre războaiele din Balcani, a filmat documentare în Caucaz şi în Asia Centrală, a predat jurnalismul la Kabul şi a trăit în confrerii mistice musulmane. „Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs", a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul, filmul multipremiat al lui Dan Alexe. A publicat teatru în România, texte despre Joyce şi despre Cecenia în Franţa, cronici turistice în Croaţia. În 2014 (reed. 2021, revăzut şi adăugit) i-a apărut la Humanitas volumul de proză scurtă „Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase”, iar în 2015, tot la Humanitas (reed. 2021, revăzut şi adăugit), volumul de eseuri culturale „Dacopatia şi alte rătăciri româneşti”. Locuieşte la Bruxelles, unde se ocupă, printre altele, de descifrarea limbii etrusce.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
