"O poezie de om", "un zeu pe scenă", "o sărbătoare, fiecare rol al lui" - acestea au fost câteva dintre caracterizările pe care le-au făcut, sâmbătă, la Teatrul Naţional, oamenii care i-au adus un ultim omagiu actorului Mircea Albulescu. Foşti colegi de scenă, politicieni şi îndrăgostiţi ai scenei de teatru, cu toţii au mărturisit că moartea actorului este o pierdere pentru cultura română.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Zeci de admiratori, colegi mai vechi şi mai tineri, foşti studenţi, rude şi politicieni i-au adus un ultim omagiu marelui actor, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti. Mesaje de rămas-bun, jerbe, flori şi lumânări au înconjurat sicriul actorului.

"Mare actor, bun prieten, am fost foarte prieteni, de multă vreme. Era un om minunat, uşor hâtru, foarte serios, foarte profesionist. A jucat până săptămâna trecută, şi cu o zi înainte a avut repetiţie, trebuia să dea o premieră. A suferit mult după dispariţia soţiei. A fost puternic şi demn", a povestit actriţa Ilinca Tomoroveanu, partenera de scenă a lui Mircea Albulescu. 

Ovidiu Cuncea, actor al Teatrului Naţional şi coleg de cabină cu Mircea Albulescu a spus că a învăţat de la acesta să fie om, numindu-l chiar "o poezie de om". 

"Am jucat în ultimii 10 ani şapte spectacole alături de cu dânsul, am stat în aceeaşi cabină. La unul dintre spectacole, la <Gândirea> lui Felix Alexa Am amintiri foarte frumoase. E ca şi cum ai fi stat lângă Titulescu, Iorga. A fost o bucurie să ştiu că am stat în preajma lui.  Era o poezie de om. Spartan toată viaţa lui, a luptat 35 de ani cu diabetul. Ieşea din spectacol şi îşi făcea injecţia, în taină. Niciodată nu l-am auzit plângându-se. Mergem înainte. Avea o vărbă: <Cui nu-i place bătrâneţea, Dumnezeu să nu i-o dea. Eu o iubesc şi mi-o doresc>, spunea el. Am învăţat să fiu om de la el. Pentru că cel mai greu rol este cel de om. Cea mai grea încercare e să joci omenia". 

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a adus un buchet de trandafiri albi la siciriul lui Mircea Albulescu. Şi-l aminteşte ca pe "o forţă".  

"Este exponentul unei generaţii de aur. Am avut şi avem o şcoală de teatru formidabilă. Şi el e exponentul unei asemenea generaţii care a marcat istoria teatrului românesc. Personal s-a remarcat şi pe scenă şi în filme, ca un actor de mare forţă. Cu o deschidere intelectuală foarte largă. L-au îndrăgit toţi spectatorii şi telespectatorii", a afirmat Ion Iliescu. 

"Înainte mergeam mai des, înainte de "89 eram mai prezent în sălile de teatru. Mi-au fost oameni apropiaţi, dragi. Lumea i-a iubit şi îi iubeşte şi rămâne în amintirea noastră", a mai spus fostul preşedinte. 

Actorii, colegii şi studenţii, cei care i-au urmărit munca îndeaproape, au avut numai cuvinte alese pentru Mircea Albulescu. 

"Orice regizor şi-ar dori o actriţă ca Nataşa, că e ca o locomotivă, trage totul după ea", aşa vorbea Mircea Albulescu despre Nataşa Raab, fosta lui studentă, într-o emisiune televizată. "Generaţia voastră suferă pentru că nu are modele. Mircea Albulescu nu a fost doar un mare actor, un mare profesor, un mare om, care voia să schimbe lumea în mai bine, a fost un model. Noi, eu şi Adrian Titieni, Diana Gheorghian, am fost primii lui studenţi, pentru că ne-a preluat de la Octavian Cotescu şi apoi a avut clasa lui, cu Manuela Hărăbor", a spus printre lacrimi actriţa Nataşa Raab. 

"Este o mare pierdere. În generaţia lui, de aur, au mai rămas cinci, şase oameni. E rezultatul cred că şi al stresului, al disperării în care trăim. Un coleg şi om extraordinar. Cea mai frumoasă amintire cu el este aceea că, atunci când m-am dus la Teatrul de Comedie să joc Brecht, el a fost primul care a venit la mine şi m-a încurajat. Mă ajuta, îmi sugera lucruri. A iubit studenţii foarte tare. Acum două săptămâni m-a sunat şi mi-a zis că vrea să mă mai vadă, a venit la spectacol, am stat de vorbă. Eu nu mă prea gândesc la moarte. Spunea un domn: <nu vă fie frică de moarte, împrieteniţi-vă cu ea, şi vă va fi mai uşor>. Aşa zic şi eu, mai bine râdem de ea, că ea vine oricum", au fost cuvintele Stelei Popescu despre prietenul Mircea Albulescu.  

"E greu. E foarte greu, pentru că întâmplarea face că amândoi să fim foarte apropiaţi de maestrul Mircea Albulescu, în film, pe scenă, la televiziune. N-a dispărut numai un mare actor, ci şi un mare om, un prieten al actorilor, al spectatorilor, un om de un profesionalism desăvârşit, un monument de generozitate şi de cultură. A fost un mare scriitor, poet şi recitator, interpret de teatru radiofonic, marea dragoste a domniei sale", a spus Eugen Cristea în faţa Sălii Mari a TNB. 

"Nu m-am aşteptat. Am jucat mult cu el, multe deplasări, turnee, era un zeu pe scenă. O forţă a naturii, a teatrului. Are, acolo unde merge, o serie de prieteni care-l aşteaptă. Şi-a dorit să plece deodată, să nu chinuie pe nimeni", a fost declaraţia emoţionantă a actriţei Olga Delia Mateescu. 

Prietenii din copilărie i-au fost alături lui Mircea Albulescu. "El locuia la etajul 12, eu la 9. Tatăl lui, nea Vasile, cânta la flaut, iar mama lui Mircea ne servea cu clătite. Nea Vasile ne făcea educaţia muzicală, când mergeam pe la ei. Tăria de caracter şi perseverenţa, asta am învăţat de la el. Când s-a operat, i-am spus: Fă-te bine, bagă-ţi minţile în cap! Era un tip maleabil, un bun pedagog", a spus Dan Dobrescu, prieten care a copilărit în acelaşi bloc cu Mircea Albulescu. 

Oamenii care l-au iubit i-au adus flori şi gândurile lor bune. "A fost un actor excepţional, chiar şi în rolurile secundare. Era o sărbătoare fiecare rol al lui pe care l-a făcut. Un român care a făcut cinste acestei ţări", a spus Emilia, o doamnă îmbrăcată în ie. 

În foaierul de la Teatrul Naţional au fost prezenţi actori care i-au adus un ultim rămas-bun lui Mircea Albulescu: Monica Davidescu, Florina Cercel, Olga Delia Mateescu, George Mihăiţă, Traian Stănescu, Ion Caramitru, Nicolae Mărgineanu, Manuela Hărăbor, Cristi Iacob, Elvira Deatcu, profesorul Ion Toboşaru, Sanda Toma, Ileana Stana Ionescu, Carmen Ungureanu, Costel Constantin, Tania Filip, Mircea Rusu, Monica Ghiuţă, Constantin Dinulescu, Adela Mărculescu.

Coroane de flori au trimis instituţiile culturale ArCuB, UNITER, teatrele, Teatrul de Comedie, Teatrul Odeon, dar şi premierul Dacian Cioloş, Ministerul Apărării Naţionale, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. 

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului Mircea Albulescu a fost depus, sâmbătă, în foaierul TNB până la ora 13,00, după care a fost dus la Cimitirul Reînvierea unde va fi înmormântat duminică

Mircea Albulescu a murit vineri dimineaţă, la vârsta de 81 de ani, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, unde fusese internat de urgenţă în cursul zilei de joi. Mircea Albulescu avea probleme cardiace şi fusese supus, în urmă cu doi ani, unei triple operaţii de bypass.

Mircea Albulescu a absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de conductor-arhitect, iar apoi şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg şi bun prieten cu actorul Amza Pellea.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie, Teatrului Mic, Teatrului Armatei şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.

Printre rolurile importante pe care le-a jucat la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” se numără Profesorul - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011; Firs, bătrân lacheu - ”Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010; Grigore Bucşan - ”Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003; Farfuridi - ”O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, 1999; Satin - ”Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998; Wihelm Furtwengler - ”De partea cui eşti?" de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997; Sir - ”Cabinierul" de Ronald Harwood, regia Ion Cojar, 1991; Serghei Jeleznov - ”Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988; Şerban Sineşti - ”Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986; Agamemnon - ”Ifigenia" de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, 1981; Lord Hastings - ”Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976; Danton - ”Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974.

A fost şi autor al unor volume de versuri - “Vizite”, “Pajura singurătăţii”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză - ”Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică cu teza de doctorat «Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creaţiei», 2004).

A fost membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 - 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit "Ordinul Meritul Cultural" şi "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.

În perioada 1985 - 2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti, printre studenţii săi numărându-se artişti de seamă, precum Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic Jr., Elvira Deatcu, Manuela Harabor şi Dragoş Bucur.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii culturale româneşti.

În iunie 2013 şi-a anunţat retragerea din viaţa artistică. Într-un interviu acordat în octombrie 2015, actorul spunea: ”Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”.

În acelaşi interviu, artistul a mai spus: "E bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val. Îi văd pe cei din jurul meu cum mă privesc. Cu siguranţă se întreabă: Mai e, o să mai fie, o să mai poată?".

 

 

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.